Garsoniera săptămânii în București: 250 de euro pentru mai multe dulapuri ca la IKEA

Garsonieruță, garsonierică, garsonieraș - toate alinturile pe care le-am găsit și se potrivesc acestei locuințe. Situată în Berceni - e ceva spectaculos cu cartierul ăsta - la cinci minute de metroul Piața Sudului, garsoniera îți prezintă cel mai bun management al spațiului. Trebuie să apreciezi mereu un proprietar care știe care unde își are locul. La 18 metri pătrați am mai văzut și altele, ba locuiești într-o bucătărie, ba stai pe budă în timp ce-ți prăjești cartofii. Aici, proprietarul a reușit să-ți lase loc și de o saltea de yoga. Namaste! Merge pe zicala aia: nu contează cât de mare-i barca, ci cum se mișcă valul. Nimeni: nimic.

Dacă vrei să fii high, ăsta e locul potrivit pentru tine. Este la etajul zece și peste. Adică poți ușor să-ți pui pe Facebook că ești la alt nivel, că ești peste toți. Tehnic vorbind, s-ar putea doar ca garsoniera să fie construită pe un bloc de zece etaje. Am mai văzut cazuri și m-am întrebat mereu cum se obțin autorizațiile pentru astfel de construcții. În fine, aici, la „zece peste”, ai nevoie să fii și tu mai deschis la minte. Mă aștept să aibă un view cât de cât OK - la amurg, Bucureștiul arată mai bine de sus (dincolo de smog). Doar că proprietarul n-a fost inspirat să pună o fotografie și „de afară”, așa că nu-ți rămâne decât să-ți imaginezi priveliștea.

În interior, însă, ai diverse opțiuni de a-ți petrece timpul liber, la 250 de euro: te poți da cu sania, să faci cursuri de yoga și să-ți ascunzi averea în așa fel încât nimeni să n-ajungă la ea. Mai ceva ca Adrian Năstase. Sau Pablo Escobar.

Dar hai să-ți arăt exact la ce mă refer.

- Mami, hai să cumpărăm jocul Jenga.
- Nu, avem Jenga acasă.
- Jenga de acasă: dulap, cuptor cu microunde, boxă.

Uneori mă gândesc că ar trebui să mă fac memară, dar îți povestesc despre asta altădată. Acum vreau să continui cu prezentarea acestei garsoniere. Zici că proprietarul s-a gândit să joace Jenga cu obiectele din casă, că dacă era un spațiu mai mare, punea un obiect și între boxă și plasmă. Provocarea e oricum să scoți cuptorul cu microunde fără să cadă boxa.

Când ziceam că trebuie să fii high pentru garsoniera asta, mă refeream clar la înălțime. Te-am prins, așa-i? Ca să ajungi la dulapurile de sus sunt doar două soluții: picioroange sau să te apuci de baschet. Dulapurile astea sunt varianta ieftină la seifuri. Nu-ți trebuie lacăt ca să protejezi banii, dacă te prăduiește careva, ai super protecție. Singura problemă care mai trebuie rezolvată e că trebuie tu să ajungi cumva să-ți pui banii acolo. Sau să-ți cumperi un taburet al cărui rol va rămâne pe veci cel de susținere greutate pentru dulap înalt. Cu plăcere, IKEA!

Îmi și închipui cum s-a gândit omul care a montat dulapurile astea. „Peretele ăla e cam gol și nu-mi plac tablourile. Hai că pun niște lucruri aici pe care n-o să le folosească nimeni niciodată!” Nu-mi spune că tu n-ai chestii îndesate prin dulapuri și sertare de care nu te-ai atins mai bine de cinci ani.

Doar puțin mai jos de dulapuri e ușa care duce ori spre baie ori spre bucătărie. Doar să n-o iei prea tare că pare mai fragilă ca un bătrân în RATB care țipă la tine c-ai deschis geamul și-o trage curentul. I actually love old people.

În această poză poți observa sentimentul patriotic cum atârnă lângă perdea. Ai aer condiționat, ceea ce e un plus. Dar ce este mai exact sub el e întrebarea:

• Sticker cu Nemo
• Urmele unei portocale aruncate în perete
• Proprietarul e fan Orange și are logo-ul lipit
• Ultimul chiriaș era un cinefil înrăit: A Clockwork Orange era filmul lui preferat

După ce Mega Image a băgat cele cinci minute de muzică clasică în magazine, proprietarul pare un susținător al campaniei, la câte boxe are. Sunt rea. Poate că ultimul chiriaș n-a fost doar cinefil, ci și meloman. Sau poate că proprietarul știe că-n Berceni s-ascultă numai muzică autentică: trap și manele.

Singura întrebare care rămâne: îți lasă toate boxele sau îți fură muzica?

Florile false sunt clasice. Nimeni n-are timp să mai crească naturale, ca margaretele bunică-mii. Mie-mi mor și cactușii. Deci, aici omul are un point foarte bun. Ce mă pune pe gânduri este însă biroul mic, pe roți, de lângă. Probabil îl folosești drept masă sau dulap pentru încălțăminte sau cărăuș la nevoie.

Design-ul minimalist îți scoate în evidență simplitatea ca persoană, iar când vei avea musafiri, toți vor zice „Gigel e un băiat bun, cu bun gust”, doar că nu vor înțelege niciodată de ce ai atâtea dulapuri. Bibelourile puse strategic în fiecare loc liber te vor face doar să pari un tip atent. Singura problemă e că arată fix ca ce primeam eu de opt martie de la colegii de generală.

Eu, în schimb, când văd un odorizant de cameră, iert toate păcatele unei garsoniere. Asta e alegere personală, nu trebuie s-o înțelegi. Și cu mirosul ăsta fresh în nări, parcă și patul pare destul de confortabil.

Bucătăria are tot ce-i trebuie: frigider, chiuvetă, aragaz, geam, ba chiar și-un scaun. Ăsta din urmă are mai multe întrebuințări: să stai când aștepți să se gătească mâncarea, când vrei să speli vase ca un boss sau să te sui pe el, când vrei să schimbi luna la calendar.

Fiindcă în bucătărie nu prea ai loc de mâncat, poți să încerci pe boxă. Boxa e noua masă. Încep să cred că bucătăriile minuscule sunt la modă, să te sufoci și să devii una cu mâncarea. Varianta românească la filmul Eat, pray, love.

Design-ul frigiderului este tot în stil minimalist, aproape stil scandinav și dacă te chinui, joci X și 0 pe el. Ce-aș fi făcut diferit la bucătărie, ar fi să schimb calendarul. Unul ortodox parcă ar fi mers mai bine.

Când eram mică, la un moment dat am turnat apă pe parchetul din hol și mă dădeam de-a dura cu un prieten. Parchetul s-a umflat și părinții ne-au bătut. Clasic din Moldova. Ideea că-n baia asta n-o să ai nicio problemă, ținând cont că garsoniera e pe bloc, probabil o să fie destul de frig în ea.

Baia îmi amintește de toate taberele în care mergeam și ne cazau în locuri mai ieftine. Cel mai mare păcat era să-ți uiți papucii de duș acasă, atunci nu mai exista bine sau rău. Șansele de ciuperci la degete creșteau la fel ca șansele să pici în cur. Doar norocoșii cu tălpi abrazive supraviețuiau.

Cum dușul și chiuveta sunt practic același lucru, combinate, ai putea să renunți la una din ele. În rest, baie normală. Îmi place ligheanul pe care-l vezi în oglindă. În caz că rămâi fără apă caldă, ai la ce să te speli. Mă frapează însă ușa care pare că n-o să împiedice niciun zgomot, iar nevoile se vor auzi ca și când ai fi lângă pat.