Un tip a fost transformat în terorist internațional de trolii de pe internet

O persoană neidentificată a photoshopat un selfie al scriitorului canadian Veerender Jubbal, ca să-l facă să pară terorist, iar mai multe publicații au pus botul. Am vorbit cu un expert media despre ce înseamnă gluma asta pentru intimitate, siguranță și viitorul vieților noastre din online.

Veerender Jubbal, un scriitor canadian, a fost identificat eronat ca fiind unul dintre atacatorii din Paris într-o fotografie care a circulat pe internet imediat după atentate.

Cineva - încă nu se știe sigur cine - a modificat în Photoshop un selfie cu Jubbal, în care i-a pus o vestă specifică sinucigașilor cu bombă și i-a transformat iPad-ul în Coran. Au adăugat și un dildo în colțul căzii sale, doar de amuzament. Presa a luat de bună imaginea. Un site de știri italian a dat un tweet cu fotografia, iar un ziar spaniol a pus imaginea pe copertă.

Deși jurnaliștii și-au dat seama în alte dăți de astfel de șmecherii - mai ales la atentatele de la Boston - asta a fost prima dată când am auzit că cineva a profitat de catastrofă să distrugă viața din online a unui dușman. Am vorbit cu Claire Wardle, Directorul de Cercetare de la Centrul Tow pentru Jurnalism Digital de la Școala de Jurnalism din Columbia și expert în verificarea digitală, ca să vedem dacă povestea asta are vreo importanță și ce ar trebui să facă jurnaliștii ca să se asigure că nu devin complici la învinovățirea unui om nevinovat.

Broadly: Ai mai auzit până acum de alte situații în care social media a fost folosit cu rea-voință ca să pună într-o lumină proastă pe cineva într-un moment de criză?
Claire Wardle: Nu știu de alte exemple ca asta, când fotografiile unor oameni sunt luate fără ca ei să știe și să fie modificate. Exemplul cu jefuitorii din Baltimore e primul care-mi vine în minte, care e cât de cât asemănător, când un grup a susținut că a luat fotografii vechi ale unor afro-americani și le-a făcut să pară ca și cum erau hoți. Mai sunt și fazele alea când presa a făcut greșeli în identificarea ucigașilor - Ryan Lanza și schimbul de focuri din Newtown, și Sherman Lea, care a fost confundat cu jurnalistul criminal din Virginia, Vester Lee Flanagan.

Cum se manifestă mulțimile în online în timpul crizelor? Există cumva un impuls să distribui conținut fără să-l analizezi mai întâi?
Munca lui Craig Silverman atinge punctul ăsta. El scrie despre genul ăsta de comportament. Există și cercetări în New York Times făcute în 2011, despre ceea ce-i face pe oameni să dea share, și sunt destul de sigură că un rol important îl are dorința de a distribui ceea ce crezi că alții nu cunosc, astfel că oamenii, în situații de breaking news, vor să arate că ei sunt primii care știu ceva, fără să verifice acel lucru.

Deși părea evident că imaginea lui Jubbal era photoshopată (Coranul nu are aparat de fotografiat ca să faci selfie, de exemplu) unii din presă nu s-au prins de treaba asta. Ce fel de tehnici pentru verificare a autenticității au folosit de le-a scăpat asta?
Da, există detalii evidente, dar publicațiile dau de regulă imagini și clipuri în care apar astfel de indicii. Cel mai bun test pentru verificarea lor e să cauți imaginea respectivă pe Google, în secțiunea de imagini. În situația asta, pentru că era o imagine care a apărut inițial pe Twitter, probabil că nu era indexată.

Totuși, în tot procesul de verificare prin care trec, unul dintre pași e să te uiți la sursa care a distribuit imaginea. Cine sunt? De unde sunt? Distribuie de regulă astfel de imagini? Se află în locul în care te aștepți să fie? Ce spun celelalte profile din rețelele sociale despre ei (oamenii au adesea aceleași nume de conturi pe mai multe profile)? Găsești undeva date de contact ca să-i poți suna? Pentru o poveste atât de serioasă ca asta, orice jurnalist ar fi trebuit să verifice pașii ăștia.

Jubbal spune că se gândește să dea în judecată publicațiile care l-au defăimat fără să vrea. Crezi că are un caz?
Da, e clar. În cazul AFP vs Morel, de exemplu, un bărbat a descărcat fotografiile lui Daniel Morel, un fotograf freelancer, din Haiti și le-a dat retweet. AFP l-a contactat și i-a zis, „Putem să-ți folosim pozele?", iar el a zis da, deși nu erau ale lui. AFP a pierdut procesul și a trebuit să plătească o groază de bani, pentru că trebuia să verifice mai întâi, ca să vadă dacă fotografiile erau cu adevărat ale individului respectiv.

Ce ți se pare cel mai important în cazul ăsta?
Există un comportament ieșit din comun care-ți amintește că nu ai niciun pic de control asupra a ceea ce postezi public. Îmi amintește cumva de pornografia din răzbunare: faptul că oamenii îți pot lua imaginea și se pot folosi de ea în feluri care nici măcar nu te gândeai că-ți pot face rău. Ca utilizator, asta e cel mai șocant. Da, presa a dat-o-n bară, dar face asta mereu când folosește conținut generat de diverși indivizi pe care nu i-a verificat. Să sperăm ca asta îi va face pe managerii din presă să-și pregătească echipa pentru astfel de situații.

Traducere: Dana Alecu

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre falsitate:
Am fost păcălit timp de zece ani de o persoană care nu exista
Cum își falsificau oamenii identitatea înainte de internet
Cineva mi-a furat fotografiile de pe Facebook, ca să păcălească lumea timp de aproape zece ani