Am încercat să mă vindec (de orice) cu neurorezonanță vândută de români

Umanitatea și obsesia ei pentru remedii miraculoase este o constantă a istoriei. Baștanii egipteni se îmbăiau în lapte de măgar pentru a scăpa de bătrânețe. Maică-ta îți recomandă să ungi ușa cu usturoi ca să alungi spirite rele. Parcă-i și mai grav în prezent, că pe internet își găsesc toți loc să-și promoveze produsele care vindecă tot.

Nu știam multe despre domeniul în care tocmai am experimentat o săptămână de ascultat sunete, dar am dat peste el fix la Gaudeamus, când căutam standuri obscure. Un domn amabil mi-a promis vindecare emoțională, semn că m-a văzut mai rătăcită. Dar nu-i problemă, avea și pentru altele, cam pentru toate, de la nesomn, bătrânețe și până la sărăcie. Toate astea lumești se rezolvă cu niște hertzi, te concentrezi și uite că-s ies toate în viață, deodată. Cine ar fi crezut?

Deși am mintea otrăvită de un scepticism groaznic, am zis că merită să încerc o mântuire de la toate astea lumești, suferințe sau nesuferințe. Ce poate strica până la urmă niște neurorezonanță, niște hertzi, prea mulți hertzi, rătăciți în căștile mele în fiecare moment al zilei.

Pe net am nimerit până la genunchi în frecvențele solfreggio sau, cum insistă cei în domeniu să le numească, frecvențe antice solfreggio. E vorba de aceeași idee cu hertzi vindecători (396, 417, 528, 639, 741, 852Hz), care sunt derivați din nu știu ce numerologie mistică, plus niște unde gamma magice. Am zis să încep prima zi de terapie cu ceva mai ușor de digerat, că tot se apropia weekendul.

În anticiparea cantității imense de alcool ce urma să-mi pătrundă în sistem, cu voia sau nevoia mea, am zis să bag niște regenerare celulară, că poate se duce și spre ficatul înecat al tinereții mele. Aceleași frecvențe mai promiteau o transformare pozitivă și nițică reparare de ADN. Ca să arunc pe aici cu referințe culturale, terapia asta mi-a amintit prea mult de muzica stranie din 2001: A Space Odyssey. Aș recomanda o shaorma și poate niște seriale SF la asemenea muzică, dar nu cred că merge prea bine cu starea terapeutică. Oricum, n-a simțit nicio regenerare, iar ficatul a avut nevoie tot de atâta hidratare ca după orice weekend.

Cristian Alexandru, care se recomandă drept specialist în neurorezonanță la Perfect Mind (de unde a și început toată experiența, după ce-am găsit standul la Gaudeamus), mi-a explicat că regenerarea celulară e oricum un fenomen natural, doar că celulele bolnave nu se regenerează, pentru că modul nostru de gândire menține boala. Aparent, dacă ești ipohondru îți cam ceri o gripă, dar dacă gândești pozitiv toate problemele tale se rezolvă de la sine.

Am trecut la niște frecvențe care-mi promiteau că scap de toate grijile, anxietate și gândurile care nu-mi dau somn. Mai rău mi-a fost, că n-am prea putut adormi cu sunetele astea. Totuși, am aflat că frecvența 852Hz îți trezește toată puterea lăuntrică și conștientizarea sinelui, dacă cumva duci lipsă de așa ceva. Am încercat-o la redacție. Zgomotul l-a acoperit, cam ce-ar face și muzica, dar despre putere lăuntrică n-am ce zice. N-am sesizat.

Înainte să închei ciclul ăsta, mi-am stimulat și glanda pineală. Este o chestie micuță dintre cele două emisfere cerebrale, dar așezarea contează prea puțin printre adepții pseudoștiinței. Ei zic că este al treilea ochi al omului și e nevoie să-l stimulezi dacă vrei să devii clarvăzător. Cum deja poate te aștepți, nici n-am văzut viitorul, nici n-am văzut lumea mai bine. Până acum, experimentul meu a fost mai mult o pierdere de vreme.

Am luat o variantă demo de terapie pentru relaxare de pe Perfect Mind. Mesajele subliminale au dat greș la mine și nici nu am putut să trag un pui de somn sănătos pe vocea care-mi cerea să-mi imaginez că sunt într-o pădure și trebuie să mă relaxez.

Dincolo de frecvențele de relaxare care trezesc orice instinct de supraviețuire, dar sunt oarecum inocente, treaba cu terapia prin neurorezonanță la români pică repede într-o prăpastie adâncă a exploatării lipsei de speranță a bolnavilor. Nu de alta, dar un pachet audio de vindecare emoțională promite printre altele și nițică salvare de la cancer, pentru că aparent 90% din bolile fizice, cu care se confruntă umanitatea, au cauze emoționale.

Insuccesele cu frecvențe m-au făcut să discut mai mult cu Cristian Alexandru. Am vrut explicații, măcar, dacă vindecări nu. El se recomandă drept inginer și nu pretinde că programele vândute pe Perfect Mind vindecă neapărat boli fizice, uneori terminale, precum cancerul. Mai degrabă pot duce la o ameliorare a bolii. Pot doar să apreciez că nu există un îndemn ca bolnavii să renunțe la medicină în favoarea oricărei promisiuni de vindecare miraculoasă.

Mi-a zis însă că terapia prin neurorezonanță se poate suprapune atât cu tratamente medicale moderne, cât și cu tratamente naturiste, holistice și alte chestii similare. „Ele sunt niște instrumente terapeutice care pot fi de un ajutor și care se pot suprapune foarte bine cu tratamentele alopate, tratamente naturiste”, mi-a explicat Cristian Alexandru.

Eu una nu cred că formularea asta atentă te scuză de orice responsabilitate în fața unor bolnavi, care se trezesc deodată că mai au o speranță în terapia prin neurorezonanță. Desigur, atunci când nu funcționează, există întotdeauna scuza că oamenii nu sunt întotdeauna flexibili, nu-și pot schimba modul de gândire care a declanșat boala și prin urmare nu pot scăpa nici de o tumoare. Zic asta, pentru că domnul inginer a încercat să-mi explice că emoțiile pot genera afecțiuni fizice. Aici e puțin din teoria îmbolnăvirii de la stres și puțin din credința omului că el însuși nu e suficient de demn pentru vindecare.

„Revistele de medicină internaționale de prestigiu afirmă că undeva între 80 și 90% din bolile de toate tipurile, fizice, emoționale, mentale, au cauze psihomentale, de înțelegere”, mi-a mai spus Alexandru. Eu una nu am găsit aceste reviste prestigioase, dar presupun că toate studiile astea stau lângă acel articol care spune că vaccinurile provoacă autismul.

În cazul meu, neurorezonanța magică nu m-a ajutat cu nimic. Ba am și ratat două deadline-uri într-o săptămână. Singurul lucru bun cu care m-am ales e că n-am plătit pentru așa ceva. Din păcate, alții plătesc. N-au rezultate și tot pe ei ajung să dea vina. Poate nu s-au străduit destul, poate n-au sperat destul.