Cele mai dubioase joburi pe care oamenii ăștia le-au făcut pentru bani

Ahh, joburile part-time! Viață, tati! Cum spălai pahare într-un bar, după școală, ca să faci rost de niște cash rapid și de o jumătate de sticlă de vodcă proastă pe care o șterpeleai din depozit ca s-o bei cu cel mai bun prieten. Sau cum erai dat afară de la restaurant pentru că ai greșit comanda unui client pretențios. Și cum ai aflat că, oricâți bani ai face, fetele n-o să fie atrase niciodată de un tip costumat într-un sandviș gigant.

Dar ultima oară când ai avut nevoie de niște bani în plus, nu cred că ți-a trecut prin minte că poți face ceva total ieșit din comun, cum ar fi să croșetezi pulovere cu Superman pentru pinguini sau să machiezi vaci. Am vorbit cu opt persoane din toată lumea care au avut cele mai ciudate joburi part-time pe care ți le poți imagina.

VICE: Cum ai ajuns să pregătești văcuțele pentru ședințe foto?
Karmen: Sora mea lucra deja în industrie și avea nevoie de niște ajutor. Mi s-a părut simplu, pentru că am crescut la fermă și știu să mă port cu vacile.

Cum faci vacile mai frumoase?
Călătoream în echipă, împreună cu un fotograf, la diverse ferme din regiune, ca să găsim văcuțe bune ca modele. După ce alegeam o vacă, în funcție de criteriile proiectului respectiv, o spălam, îi accentuam petele albe cu făină, o tundeam și o periam. Sincer, habar nu am ce face o vacă frumoasă. Pentru mine era doar o vacă, dar sunt oameni care pot să își dea seama de diferențe.

Te-ai temut vreodată de vaci?
Nu, pentru că am crescut la fermă. Dar fiecare vacă e diferită, unele mai dau și cu piciorul când nu le convine ceva. Maximum m-am ales cu câteva vânătăi în astfel de situații, nimic grav.

- Nora Kolhoff

VICE: Bună, Lyn! Ai tricotat pulovere pentru pinguini?
Lyn: Da. Totul a început cu 17 ani în urmă. Lucrez ca recepționistă la rezervația naturală Phillip Island Nature Park, în Victoria, sud-estul Australiei, unde se recuperează pinguinii bolnavi. În 2000, au avut loc niște deversări nasoale de petrol. Dacă petrolul pătează penele unui pinguin, acestea nu mai sunt impermeabile și apa înghețată îi ajunge la piele. Apoi, poate muri din cauza frigului. În plus, un pinguin afectat astfel se panichează, nu mai mănâncă...

Am încercat multe metode să ajutăm pinguinii să se recupereze, dar cea mai eficientă s-au dovedit a fi puloverele, care le țin cald până când se vindecă. 

Câte pulovere ați tricotat?
Vreo trei sute. După ce am anunțat că avem nevoie de ajutor, am primit prin poștă pulovere de la mii de oameni. Ne-a luat ani de zile să sortăm toate puloverele pe care le-am primit. Din 2001 nu au mai avut loc deversări de petrol serioase, dar am păstrat toate puloverele în caz că vom mai avea vreodată nevoie de ele.

Cât durează să faci un astfel de pulover?
Îmi lua cam două seri să fac unul, după job. Într-o seară făceam fața, în cealaltă spatele, apoi le coseam între ele. Am făcut și pulovere cu model de Superman, și cu modele de jucători de fotbal. Ba chiar am făcut unul ca pentru Elvis, cu guler și capă. Arăta așa de drăguț pe pinguini!

- Liberty Lawson

VICE: Cum ai devenit sex coach?
Ana: Lucram cu niște experți în agățat australieni, în Belgrad. Învățam bărbații timizi și anti-sociali să vorbească cu femeile. După o vreme, m-au implicat și în niște workshopuri de sex care au avut loc în Barcelona.

Făceai și sex cu participanții? Erați mai multe antrenoare?
Nu făceam sex. Eram patru antrenoare, două experte în BDSM și doi experți în agățat. Și participanți la ateliere au fost doar patru bărbați. Îi învățam pe bărbați să fie dominatori în pat, să facă role-play, să plesnească femeile la fund într-un mod cât mai sexy. Participanții luau și lecții de masaj senzual și sex tantric, învățau și despre consimțământ. Trebuiau să ceară consimțământul înainte de fiecare exercițiu și învățau să facă asta oricând în viața reală. 

Cum erau participanții de la workshopuri?
Cei de la workshop nu erau super timizi, ca tipii cu care lucram în mod obișnuit. Aveau skilluri sociale și știau să seducă femeile. Dar voiau să învețe lucruri noi ca să-și îmbunătățească viața sexuală.

- VICE Serbia

VICE: Ce vârstă aveai când ai început să faci striptease?
Tage: Aveam 18 ani și am început să fac asta la petreceri de burlăcițe, dar și la petreceri sexy pentru femei. 

Dar care e faza asta cu striptease la micul dejun?
Ah, e un joc de cuvinte. În daneză, „bolle” înseamnă chiflă, dar înseamnă și să faci sex, deci numele meu de scenă, Morgenbollerfyr (Futangiul de dimineață sau Brutarul de dimineață) era un joc de cuvinte. De obicei, o ședință dura o oră, deci puteam avea o rezervare la ora 9 dimineața, alta la 11 și alta la 13. Ceream 1200 de coroane (160 de euro) pe oră.

Foloseai costume sau accesorii speciale?
Da, păi tema era micul dejun. Uneori lingeam Nutella sau mâncam fructe de pe corpurile invitatelor. Dar nu întreceam prea mult măsura, pentru că nu era legal. După ce terminam de gătit, separam mireasa de restul femeilor și o duceam în bucătărie, unde stăteam lipit de ea, în spatele ei, și o ajutam să se spele pe mâini în timp ce îi șopteam nimicuri sexy la ureche. Principalul meu scop era să creez o atmosferă relaxantă.

Care a fost cea mai ciudată situație prin care ai trecut? Ai fost vreodată hărțuit sexual?
Da, mi-o amintesc foarte clar. A fost ultima oară când am mai făcut asta, și pe bună dreptate. Am sosit la un apartament din Copenhaga, unde mă așteptau vreo opt femei cu vârste peste cincizeci de ani. Imediat ce am intrat pe ușă, mi-au cerut să port doar un șorț și nimic altceva. După care au început să mă pipăie toate fără consimțământul meu, iar mama miresei, care avea vreo șaptezeci de ani, mă tot înhăța de braț și mă trăgea să merg cu ea la baie. A fost cea mai lungă oră din viața mea.

- Alfred Maddox

VICE: Ce job part time ai avut?
Maciek: Știi emisiunile alea în care oamenii sună ca un clarvăzător să le citească viitorul? Eu trebuia să recrutez acești clarvăzători și să mă asigur că nu consumau niciun fel de substanțe pe parcursul emisiunii. Habar nu aveam dacă aveau un dar sau doar mințeau ca să facă niște bani. Majoritatea păreau oameni simpli, care voiau să îi ajute pe alții.

Cum ai ajuns să faci asta?
Aveam 19 ani și tocmai îmi pierdusem jobul de la televiziunea locală din Norvegia, când am primit o ofertă la o televiziune din Budapesta. Am zis da fără să înțeleg exact ce presupunea jobul.

Care au fost avantajele și dezavantajele meseriei?
Se plătea bine și am locuit în Budapesta, care e un oraș minunat. Dar jobul în sine era de căcat. Mai târziu, televiziunea mi-a propus să lucrez în emisiuni de tip joc, care storceau oamenii de bani. Dar am fost varză la chestia asta și sunt mândru, pentru că asta înseamnă că am ajutat câțiva oameni să nu-și irosească banii. Am fost ușurat când m-au concediat.

- Pawel Maczeweski

VICE: Cât trebuia să alergi într-o zi?
Inga: Lucram câte opt ore pe zi și alergam odată la fiecare zece minute, cu pauze. Spre seară, când nu mai era atâta lume, alergam mai rar.

Cât de repede trebuia să alergi?
Inga: Trebuia să sprintez constant, pentru că oamenii voiau să vadă cât de repede merge banda. Unii îmi cereau să sprintez doar ca să se distreze.

Ai face asta din nou?
Da, clar. Era greu să alerg și să vorbesc cu clienții opt ore pe zi, dar am și cunoscut mulți oameni faini.

- Nora Kolhoff

VICE: Ce e un model de shibari?
Claire: Shibari e un tip de bondage japonez foarte popular în scena londoneză de kink. Instructorul mă folosea ca model ca să le predea tehnicile lui unor grupuri de zece până la treizeci de persoane. E un expert care știe multe tipuri de bondage, dar e specializat în Shibari. E o formă de artă complexă și nu o poți face acasă, cu sfoară cumpărată din Obor. E un hobby care consumă mult timp și mulți bani, plus că e periculos: poți să îți rupi oasele sau să îți distrugi nervii dacă nu e făcut corect, așa că toată lumea îl ia foarte în serios.

Unde se țin cursurile de Shibari?
De obicei în case private, studiouri cu cârlige agățate de tavan și podea cu saltele, în caz că modelul cade din greșeală din sfori. Un curs poate ține cinci ore și eram plătită cu treizeci de lire pe oră. Dar nu era un efort prea mare. Nu stăteam niciodată atârnată mai mult de 15 minute – dacă stai mai mult, apar probleme cu circulația. Fac asta de un an, uneori de câteva ori pe săptămână, alteori de câteva ori pe an, depinde de perioade.

Cum ai ajuns să faci asta?
Eram într-un club unde vin multe persoane din scena kink și am ajuns să vorbesc cu un tip despre asta. Inițial mi s-a părut ciudat, după care am înțeles că e vorba de ceva artistic și a început să mă atragă. Îmi place și latura sexuală a acestei arte, dar la ateliere nu se întâmplă nimic sexual. Atmosfera e una foarte serioasă.

- Patrick Heardman