Toate motivele pentru care să fugi de iarna din România în Egipt

Despre vacanța mea în Egipt ți-am povestit prin șocul cultural prin care am trecut. Cum pentru mine a fost prima dată, și am supraviețuit experienței, m-am gândit că n-ar fi rău să explic de ce ai alege locul ăsta drept destinație de vacanță. Mai ales acum când în România amenințarea cu zăpada e zilnică, e frig și Crăciunul ăsta o să stai mai mult prin casă sau locuri călduroase.

Pentru mine a fost prima dată. Prima dată când am trădat iarna din România și de 1 decembrie am fugit în țările calde ale altora. Bine, până acum m-au ținut și banii în Bucureștiul gri și înghețat, dar am hotărât că o viață am și că merit să merg într-o exotică (sau măcar caldă).

Probabil că laitmotivul vacanței mele, cum ar putea fi și pentru tine, e costul redus acum față de anii de glorie ai Egiptului. Deși înainte de călătorie am aflat că-i pe-un loc nașpa pe lista țărilor periculoase, frică nu mi-a fost nicicând, nici măcar când am avut însoțitor armat în autocarul care ne-a dus în orașul Luxor, la granița cu Sudanul. Ne-au ratat și beduinii, și grupările teroriste, și-așa am putut să mă bucur de vacanța asta ieftină și călduroasă, în țara lui Tutankhamon și-a lui Nefertiti și să-ți povestesc și ție de ce merită să mergi acolo.

Nu că 500 de euro ar fi o sumă de care te poți debasara ușor, având în vedere economia duduitoare a țării noastre și așteptarea unei crize economice, când te gândești că destinația este undeva în Africa, iar temperaturile de 25 - 30 de grade Celsius, parcă altfel socotești. Pentru mine, în ăștia 500 de euro a intrat chiar tot: zbor charter București - Hurghada dus - întors, transferuri spre și dinspre hotel și cazare șapte nopți la hotel de cinci stele all inclusive.

Ce-nseamnă o cazare de tipul ăsta? Că poți mânca și bea pe săturate, fără să mai scoți niciun leu din buzunar. La o adică, dacă nu vrei să vizitezi locuri din alea antice și de demult și n-ai de gând nici să rupi suvenirurile, scapi doar cu banii ăștia, dați la plecare. 2 000 și un pic de lei nu sună rău pentru un răsfăț ca de faraon, nu?

Să zicem că nu mergi în Egipt doar ca să zaci ca o șopârlă pe plajele resorturilor. Deși, chiar și-așa, ești un boss. Să zicem că vrei să vizitezi istorie. Știi tu, piramide, Sfinxul, Valea Regilor, chestii din astea făcute pe vremea când alte națiuni și popoare se încălțau cu fesul. Dacă te-ai cazat ca mine, la Hurghada, și vrei să le vezi, trebuie să scoți niște bani în plus pentru excursii opționale.

Vestea bună este că și astea sunt relativ ieftine și, în plus, poți negocia prețul lor. Bine, în Egipt, totul se negociază. Prețul de catalog pentru Cairo cu piramide, Sfinx, Muzeul de Egiptologie (ca să vezi mumii), o masă pe Nil și-o moschee de care mă puteam lipsi era de 100 de dolari. Alți 80 de dolari costa deplasarea la Luxor, fosta Teba, ca să vezi templul cu același nume, Valea Regilor, Coloșii lui Memnon, să iei masa la restaurant și să vizitezi o fabrică de papirus. Omul de la agenția cu care am mers ne-a făcut pe loc o reducere de 30 de dolari, așa c-am dat 150 pentru amândouă. Eu zic că e bine să respiri Egiptul antic la banii ăștia.

A trebuit să merg până-n Egipt ca să-mi permit și eu să fac scuba diving. Vorbesc serios. O excursie de jumătate de zi pe Marea Roșie (care, apropo, are o culoare albastră superbă), cu masă pe punte și două sesiuni de scufundări și, opțional, snorkeling în locuri bine alese cu recife mișto costă doar 20 de coco. Da, 80 de lei în cap pentru o distracție pe marea lor, unde și apa-i mai albastră, și peștii mai colorați.

La noi, sub 150 de lei pentru o ședință de scufundări nu cred că găsești, ca să nu mai vorbim că distracția nu vine și cu masă inclusă, cum a fost la egipteni. Bine, e frumos să mai lași câțiva dolari și pentru echipajul care te-a ajutat să-ți pui tot harnașamentul ăla pe tine și alți câțiva pentru instructorul care te-a ținut de mâna aia panicată. Și-ar mai fi și banii pentru CD-ul cu pozele și filmulețele de la mare adâncime, pe care oamenii ți-l dau cu 20 de dolari, dar noi le-am negociat la cinci dolari bucata.

Cu mâncarea e, iarăși, o poveste câștigătoare. Iar dacă ești genul care merge la all inclusive, la turci sau greci, știi ce zic. Mănânci, și o faci cu poftă, de trei ori pe zi, oricât de finuț într-ale alimentației te-ai da. În resortul în care am stat, aveam incluse cele trei mese principale zilnice, plus gustări de tot felul, pe la cafenele amplasate strategic pe toată întinderea resortului. Și nu te poți abține, că miroase bine de la toate cele șase restaurante la care ai acces nelimitat: arăbesc, asiatic, italienesc, mediteranean, mexican și nemțesc.

Așa ajungi să combini un taco delicios de la unul cu o vită chinezească și ceva miel la grătar de la arabi. Trebuie să ai însă grijă să mai lași loc și pentru farfuria de dulciuri cu care-ți îmbogățești masa, la felul trei (sau patru?). Crede-mă, chestia aia cu „o să am grijă să nu mănânc mult” nu ține!

Ce e mai dificil în Egipt e să supravițuiești în bazar. Problema e când nu cumperi. Eu n-am îndrăznit să mă opresc la vreo tarabă, pentru că era moarte sigură. Vânzătorii egipteni sunt atât de agresivi, încât nu știu dacă aș fi avut vreo șansă cu lecțiile mele din Obor. Exagereze, dar parcă-i aproape o crimă să te uiți la marfa lor și să nu cumperi. Nu se face! Rețeta câștigătoare este să treci repede printre ei și să nu ai contact vizual cu vreunul.

Una peste alta, cu Egiptul ieși câștigat și, poate, și cu cinci kilograme în plus. Dar gândește-te așa: în Republica Dominicană sau Mexic nu pleci fără 1 500 de euro, iar ideea este cam aceeași: temperaturi de vară, amenințări cu răpiri, vegetație exotică și sărăcie. Bine, poate că Mexic mai are și cocaină din plin, dar n-am fost niciodată interesată.