Să fie Marocul raiul pedofililor?

Daniel Fino Galvan, condamnatul pentru pedofilie graţiat de regele Marocului (material al poliţiei)

Când spaniolul Daniel Fino Galvan, condamnat pentru pedofilie a fost graţiat de regele Marocului luna trecută, proteste feroce au izbucnit în toată ţara. Bărbatul, care a ispăşit doar un an şi jumătate din pedeapsa de 30 de ani pentru violul a 11 copii din ţara nord-africană, se află printre cei 48 de cetăţeni spanioli eliberaţi din închisorile marocane la cererea regelui Spaniei, Juan Carlos, în timpul recentei sale vizite oficiale.

După revolta răspândită în rândul publicului marocan şi după ce protestele au fost risipite de  poliţie cu bastoane, regele a revocat graţierea şi, câteva zile mai târziu, Galvan a fost arestat din nou, în Spania. Nu există precedent pentru dezacordul marocanilor faţă de deciziile regale, iar evenimentele au zguduit autorităţile, adâncind neîncrederea dintre monarhia ţării şi oficialii aleşi, dintre care nici unii, nici alţii nu au vrut să îşi asume responsabilitatea pentru eliberarea lui Galvan.

Regele pretinde că habar nu avea de delictul lui Galvan şi că nu l-ar fi graţiat niciodată dacă ar fi fost în cunoştinţă de cauză. Ceea ce pare o justificare solidă pentru regele Mohammed, de fapt aproape că face totul mai rău. Cum poate un popor să susţină un rege care eliberează din neglijenţă pedofilii fără să ştie care sunt crimele de care se fac vinovaţi, iar apoi se disculpă cu neruşinare? Şeful închisorilor, concediat în urmă protestelor, este văzut că ţap ispăşitor, dar presupun că niumănui nu-i pasă că şi-a pierdut slujba pentru greşeală altuia.

Grafitti în Maroc, „Mohamed VI, asasin, Spania, complice” (Fotografie via)

Ceea ce e deprimant e că Galvan nu e un caz unic. După doar o luna de la eliberarea să înainte de termen, un cetăţean al Marii Britanii a fost arestat în Tetouan, în nordul Mexicului,după ce a răpit o fetiţă de şase ani. Cu o lună înainte, un francez în vârstă de 60 de ani a fost condamnat la 12 ani într-o închisoare din Casablanca pentru abuzul sexual a unui număr de minori. Raporturile din cadrul ambelor cazuri zugrăvesc Marocul că un rai al pedofililor, mult mai uşor de accesat din Europa (singurul loc în care compania Ryanair zboară, în afară Europei) decât destinaţiile de vacanţă din Asia de Sud-Est propice molestării minorilor, populate de copii defavorizaţi, care mereu au fost o ţintă uşoară pentru turiştii pedofili.

Marocul a fost punctul nevralgic al lumii timp de decenii. În ciuda legilor destul de severe împotriva homosexualităţii, a fost un loc preferat de bărbaţi gay influenți, înainte că Europa occidentală să aibă o atitudine mai relaxată cu privire la relaţiile între persoane de acelaşi sex. Operaţii de schimbare de sex aveau loc în Maroc înainte că ţările europene să le legalizeze, iar răspândirea haşişului pe străzile sale este un clişeu bazat pe realitate.

Din păcate, deşi autorităţile relativ corupte pot prezenta unele avantaje, libertatea respectivă lasă alte chestii, cu siguranţă mult mai dezgustătoare, să se strecoare, iar marocanii furioşi, care au protestat iniţial în Casablanca, în luna mai, pentru protejarea copiilor, au ripostat cu înverşunare, în zilele de după eliberarea lui Galvan.

Demonstraţie în faţă ambasadei marocane din Bruxelles, după ce regele Marocului l-a graţiat pe Galvan. (Fotografie via)

În timpul procesului iniţial, judecătorul l-a întrebat pe Galvan de ce a venit în Maroc să abuzeze copii. Galvan a răspuns, „Pentru că e ieftin şi, cu bani, poţi obţine orice îţi doreşti.” Replică să crudă a primit multe răspunsuri de la oamenii implicați în această problemă.

Am întrebat-o pe Bhati Patel, CEO la ECPAT UK, o organizaţie care luptă pentru a opri exploatarea sexuală şi traficul de copii, de ce Marocul îndură atât de multe. Mi-a spus că „sărăcia e răspândită [în Maroc], inegalitatea este răspândită, iar ei văd că guvernul nu joacă niciun rol în protecţia copiilor[…] caută regiuni unde au acces facil la copii şi unde ştiu că pot scapă nepedepsiţi făcând asta“.

Există câteva lucruri care fac dificilă abordarea acestei probleme. Pentru început, nu se poate şti cine sunt aceşti pedofili. Aşa cum mi-a explicat Patel: „Nu există un singur profil al pedofilului, poate fi oricine. Poate fi un politician, poate fi un localnic care călătoreşte în străinătate, pentru că este destul de ieftin să călătoreşti în ziua de azi. Nu există nici o trăsătură caraceristică pentru acest profil.” Faptul că Patel a menţionat politicieni este o referinţă la guvernatorul francez care a fost acuzat acum câţiva ani că ar fi avut orgii cu băieţi minori din Marrakech.

Najat Anwar, preşedintele asociaţiei „Touche Pas à Mon Enfant”

În plus, aproape că nu există statistici cu privire la acest subiect. Am contactat-o pe Najat Anawar, preşedintele asociaţiei Touche Pas a Mon Enfant(Să nu îmi atingi copilul). „Statisticile oficiale care au ca temă pedo-turismul sunt practic inexistante”mi-a spus ea. „Acum câţiva ani, puteam să oferim publicului câteva statistici despre anul respectiv, care erau bazate exclusiv pe numărul de plângeri înregistrate de organizaţia noastră. Supravegherea copiilor are un rol esenţial în calculul şi răspândirea statisticlor, dar există obstacole legale de netrecut, prin urmare, putem doar numără cazurie declarate de pedofilie, care reprezintă o proporţie insigifiantă din total.

Membrii asociaţiei Touche Pas à Mon Enfant au constituit o parte esenţială a protestelor iniţiale din Casablanca, în mai. Am întrebat-o pe Najat ce părere are despre protestele recente legate de eliberarea lui Galvan; „Dacă este aşa o trezire la realitate așa cum credem noi, atunci a fost minunată” a răspuns Najat. „Dezgustul general faţă de această eliberare a făcut ca marocanii să simtă pericolul de moarte care îi ameninţă pe copiii lor. Noi pur şi simplu sperăm că această mobilizare va fi de durată şi nu doar o scânteie trecătoare.”

Şi ce crede despre eliberarea lui Galvan? „Trebuie să-ţi amintesc că noi, cei de la Touche Pas à Mon Enfant,care am fostactivi în acea zonă de mai mult de zece ani, am fost traumatizaţi de mai multe ori şi am denunţat zeci de Galvani, de toate naţionalităţile, francezi, germani, danezi etc.”

Amestecul de factori, precum proximitatea sa faţă de Europa, preţul mic al transportului până acolo, sărăcia din zonele rurale şi tendinţa autoritatlor de a se face că nu văd, a lăsat Marocul cu o problemă gravă, care afectează în special copiii din familii sărace, deseori uitaţi în acea regiune segregată financiar.

Deşi există câteva organizaţii în dezvoltare, precum  Touche Pas à Mon Enfant, formate, în special din părinţi care au decis să se implice personal, autorităţile mai au mult de muncă pentru a lupta cu sărăcia, lipsa constrângerilor legale şi corupţia, care au lăsat copii marocani atât de vulnerabili.

Aşa cum mi-a spus Najat: „Sunt încă multe de făcut pentru copiii victime ale turismului obscen, şi noi sperăm, noi avem un vis. Sper că această trezire generală, prin cazul lui Galvan, va face alţi potenţiali pedofili străini să stea pe gânduri înainte să încerce ceva în acest sens. Visul este ca ţară noastră să fie vizitată pentru plaje şi munţi şi nu pentru copiii săi.”

Urmăreşte-l pe James pe Twitter:@duckytennent

Traducere: Laura C.

Citește și:
Interviu cu un pedofil condamnat
Unul din trei copii e violat în cea mai mare comună din Africa de Sud
Tipul ăsta face păpuși-fetițe care poartă lenjerie sexi