De ce penisurile mici pot reveni oricând la modă

Lumea occidentală modernă adoră penisurile mari și groase. Dincolo de normele din filmele porno și cultura pop, mai multe studii sugerează că femeilor heterosexuale le place un penis mai mare decât media. (Există mai puține cercetări despre ce fel de penis preferă bărbații gay.) Ideea că un penis mai mare e mai valoros e atât de înrădăcinată în societate încât mai mulți biologi evoluționiști au încercat să găsească un motiv mai profund pentru chestia asta. Mulți bărbați cu penisuri între 12 și 15 centimetri se simt inadecvați din cauză că au impresia că valoarea lor ține de mărimea penisului. (Nici penisurile de 18 centimetri nu sunt foarte rare, dar penisurile peste mărimea asta da.) Iar această anxietate îi face pe bărbați să recurgă la metode dubioase de mărire a penisului.

Așadar, e șocant să auzi că grecii antici efectiv urau penisurile mari. În cultura greacă antică, un penis frumos e un penis mic și finuț, a zis John Clarke, un academician specializat în artă erotică. „Un bărbat cu un penis foarte mare era considerat grotesc și demn de râs.” „Preferința pentru penisuri mici datează cel puțin din secolul opt înainte de Hristos, după cum se vede din epoca statuară”, a notat Timothy McNiven, un profesor la Universitatea de Stat din Ohio care a studiat ilustrarea penisului în cultura antică și arta și literatura greacă.

Conform lui Clarke, această preferință a durat până în era creștină și s-a extins dincolo de Grecia. A influențat mult din istoria și cultura occidentală. Iar toate astea ridică întrebarea de ce le plăceau grecilor antici și altora penisurile mici și cum s-a ajuns să glorificăm penisurile mari.

Ellen Oredsson, specialistă în istoria artei, a zis că e posibil ca grecii să fi apreciat estetica penisurilor modeste pentru că „idealul lor artistic avea legătură cu echilibrul; nimic nu ar trebui să fie prea mare sau dezechilibrat”. McNiven a mai notat că grecii au erotizat foarte mult trupul masculin tânăr, organele sexuale nedezvoltate, lipsa de păr corporal.

În orice caz, toți istoricii de artă cu care am vorbit pentru acest articol au fost de acord că grecii antici considerau penisul mic un simbol al modestiei și al autocontrolului, pe când penisul mare era un simbol al dorinței animalice fără rețineri. Doar creaturile pe jumătate animale erau ilustrate cu erecții enorme și adesea bete. Erau simbolul lipsei de autocontrol.

E ușor să desființezi această teorie ca pe o metaforă artistică sau o valoare a elitelor pe care n-o împărtășea și populația de rând, dar Oredsson a zis că unele piese de teatru din Atena au accentuat clar această glorificare a penisurilor mici. Aristofan a folosit penisuri mici în Norii și penisuri mari ca să provoace râsul, în Lysistrata. Așa că aceste valori erau bine cunoscute de toți grecii, și nu doar o convenție artistică.

Și nu e vorba doar de greci. Un faimos papirus egiptean ilustrează satiric bărbați urâți cu penisuri enorme, probabil tot cu scopul de amuzament. 

Romanii, care s-au inspirat mult din cultura greacă pe plan artistic și academic, au continuat și ei să facă statui cu penisuri minuscule. La fel ca grecii, și ei considerau penisurile mari ridicole. Tinerii purtau amulete cu penisuri mari, uneori înaripate, sau umblau prin lume cu niște sculpturi în formă de penisuri enorme, ca să alunge forțele răului prin puterea râsului. Clarke a notat că „le plăcea mai ales de Priapus, un fel de sperietoare cu un falus gigantic, paznic de grădini care pedepsea hoții prin penetrare cu organul lui ridicol”.

Și artiștii medievali foloseau penisurile mari ca să ilustreze răul sau erezia sau ca să provoace râsul. Statuile cu penisuri mici au predominat și în Renaștere și neoclasicism. Clasicistul Kirk Ormand a adăugat că încă e posibil să găsim urme ale acestei credințe antice și în cultura modernă, chiar dacă penisurile mici nu mai apar atât de des în artă. Se râde mereu de bărbații care gândesc cu penisul, iar bărbații afro-americani cu penisuri mari sunt adesea ilustrați ca niște suboameni – un stereotip rasist foarte întâlnit în cultura occidentală.

Deci când s-au transformat penisurile mari din ținta batjocurii în idoli ai dorinței și admirației? Istoricii de artă și criticii culturali au tot felul de teorii, de la era Renașterii cu gravurile ei erotice explicite, cum ar fi I Modi, din secolul 16, până la era modernă în care totul trebuie să fie cât mai mare, și la pornografia contemporană.

Concepțiile noastre despre mărimea penisului au fost mereu fluide și multifațetate. Joseph Slade, istoric specializat în artă și sexualitate, a zis că adesea penisurile sunt un simbol al puterii în artă, al potenței și al fertilității. „Își păstrează forța și atunci când sunt un pic ridicole. Ba chiar au existat situații și în Grecia antică în care un penis mare avea conotații pozitive.”

Un lucru e clar: toți experții au zis că nicio altă cultură nu era mai îndrăgostită de penisurile mici decât cea a grecilor antici. Se mai găsesc contraexemple în arta orientală, africană sau indigenă – penisuri exagerate apar în lucrările artistului japonez Shunga, la statuile fertilității din Kongo sau pe vasele Moche din Peru. Romanii au urmat și ei exemplul grecilor și râdeau de Priapus. David M. Friedman notează în cartea lui despre istoria culturală a penisului, A Mind of Its Own, că soldații romani erau uneori promovați în funcție de mărimea penisului. În viața privată, se pare că romanii puteau înțelege atracția față de un penis mare: „unele prostituate masculine erau premiate pentru mărimea organului genital”, a zis Ormand.

Perspectiva ridicolă sau admirativă asupra penisurilor mari s-a tot repetat de-a lungul istoriei. În era medievală, erau reprezentate și ca organe de monștri, dar și ca simbol al virilității. Azi, penisurile mari sunt o sursă de umor, o amenințare sau un ideal, în funcție de context. „Cred că și azi avem percepții culturale foarte diverse despre penis”, a zis Oredsson.

Clarke spune că mereu au existat indivizi atrași de penisurile enorme, în ciuda dezgustului resimțit de elitele grecești și romane. Și, evident, deși pornografia contemporană ne bagă sub ochi penisuri imense, nu toată lumea își dorește un astfel de penis. Există mulți bărbați care se plâng că au penisul prea mare, iar asta le distruge șansele la o viață sexuală normală. Preferințele sexuale ale oamenilor țin și de anatomia lor și de senzațiile care le plac. Dorința e flexibilă și nu depinde atât de mult de mărimea penisului, așa cum se tem mulți bărbați.

Ideea de penis ideal sau dorit de toată lumea a fost mereu complexă. Lucrurile care ocupă spațiul cultural depind de persoanele care dețin puterea culturală și de obsesiile lor. „E clar că nu a fost o traiectorie liniară. Percepțiile au fluctuat mereu de-a lungul istoriei”, a zis Oredsson. 

Ce e de reținut e că nu există un penis ideal, așa cum nu există un corp ideal. Sunt doar momente culturale trecătoare. Indiferent cât de mare sau mic ai penisul, au fost etape în istorie când ar fi fost admirat sau detestat. Depinde mereu cum îl privești și în ce context te afli.