Ce spun taximetriști din România că fac ca să-ți fie bine și când ești un client nașpa

Cel mai probabil știi deja despre „războiul" dintre taximetriști din Capitală și Uber. Da, încă nu s-a terminat. Ultima tactică a șoferilor de taxi a fost să dea review-uri proaste cu câte o stea paginii de Facebook a Radio Guerrilla. Asta de nervi că postul de radio a difuzat reclamă la Uber.

Disco is Dead

Nu prea a funcționat. Ba chiar efectul a fost unul de boomerang, fiindcă toate nasoalele au picat tot pe capul taximetriștilor. Oricât de tare s-au chinuit ei până acum să anihileze Uber din România, cu surle, trâmbițe și claxoane, au uitat fix de ce era mai important. Mulți dintre taximetriști nu își fac meseria chiar cum scrie la manual și au lăsat să plutească în derivă principiul de „client".

Am văzut de zeci de ori lozinca „fără șoferi, ei nu ar fi nimic" în ultimele 24 de ore. E relativ tragi-comic, pentru că ei nu realizează că în războiul ăsta al lor absurd pierd mii de clienți. Probabil după episodul Radio Guerrila au mai renunțat alte persoane (zeci, sute, câte or fi) să se mai urce vreodată într-un taxi.

Nu mă înțelege greșit, îmi sunt dragi taximetriștii, în special ăia cu povești și pilde, manele în boxe sau apeluri interminabile. Mereu m-am întrebat cum de au atâta răbdare de rezistă atât de mult în telefon. Doar că în 90% din cazuri, taximetriștii sunt nașpa.

Dacă nu îți fac reproșuri sau nu te fentează pe față, ajung să te bârfească cu alți „colegi" pe unul dintre grupurile lor de Facebook. De acolo am aflat și cam ce mentalitate au băieții ăia „de treaba", care se bat cu pumnul în piept că fac totul ca să îți fie ție bine. De zicala americanului cu "clientul are întotdeauna dreptate" nici nu poate fi vorba. Pe grup stau și eu, că mai culeg lecții de viață. Și am adunat o colecție de chestii pe care șoferii de taxi le reproșează clienților, Uber, societății, în general.

Sunt momente în care acel „să îți fie bine" al lor se traduce prin ilegal, dar e pentru tine, doar nu te superi, nu? Sunt nenumărate discuțiile în care taximetriștii amenință că nu îi vor mai duce nicăieri pe bucureșteni, odată ce Uber dispare. Texte ca: „Voi clieților, nu uitați să vă lăsați loc de bună ziua. Veți veni buluc la noi și atunci noi vom fi cei care ne vom mai gândi dacă vă servim ori nu" sunt deja celebre pe grup.

Deși unii taximetriști s-au grăbit să dea cu rating de-o stea, lor nu le place când primesc cam la fel. Clientele care le dau review-uri proaste pe aplicații devin automat „zdrențe" sau „curve jegoase", iar date precum adresa de acasă pe care au folosit-o acestea devin publice în online.

Preferata mea e însă mantra de mai sus, scrisă negru pe alb virtual, de către una dintre șoferițele de taxi, în care se autodenunță pentru manevre rutiere ilegale. „Voi clienților nu uitați că un taximetrist măcar odată-n viață a trecut pe roșu ca să ajungeți cu copilul la spital. Un taximetrist a depășit sau a întors pe linie dublă continuă ca să vă lase pe voi fix în fața casei, pentru a nu merge prin ploaie. (…) Un taximetrist, deși mergea spre casă după o tură de 12 ore, s-a întors din drum și v-a servit o parte din timpul său liber, pe care ar fi putut să-l petreacă cu copiii săi."

Apoi sunt cei care te fură pe față, iar dacă nu le iese asta postează capturi cu discuții pe care le-au avut cu clienții, în care au vrut să se dea șmecheri, dar nu prea le-a ieșit. Se vaită că sunt puși pe drum aiurea, că nu primesc bacșiș sau că de multe ori, clientul caută varianta mai accesibilă, ca după buzunar. Mulți dintre ei recunosc că persoanele care caută curse cu 1,39 sunt „săraci" sau „sclavi". Dar tariful nu e dictat de pasager, o chestie evidentă.

Totuși mulți șoferi se dau singuri de gol că cer șpagă pentru cursele care nu fac mai mult de cinci sau opt lei sau că au pretenții exagerate din partea celor care apelează la serviciul pe care ei îl oferă. Adică se plâng că fac fix ceea ce ar trebui să facă și sunt corecți.

Tot din categoria „săracilor", mai sunt texte ca: „lor nu le este capul decât la ieftineală", „ ușor-ușor scăpăm de pleava asta a societății, milogii! Vor mege cu taxiul adevărații consumatori, nu buretarii care au 5 lei și vor să fie duși acasă" sau, preferata mea, „De două săptămâni mi-au ieșit pe ochi cursele de 5,80 lei plătite cu 6, cele de 7,40 lei plătite cu 8. Stau cu ușile blocate și nu iau pe nimeni. Nu le fac nici preț, nici măcar nu îi las să îmi spună unde merg."

Eu nu înțeleg de unde atâta conflict. Am mers cu taxiul și-n Capitală, și-n alte orașe ale țării și mai peste tot am văzut stereotipul ăsta că totul trebuie luat ca atare, fără schimbare de paradigmă, dacă e nevoie. D-aia în serile în care n-am ce face arunci un ochi în lumea taximetriștilor și văd cum își oferă sfaturi între ei de cum să mai păcălească lumea. O metodă „testată" spun mulți că e aia în care îi întreabă pe clienți dacă să pornească aplicația Waze, când e foarte aglomerat. Da, ați ghicit, ideea e să stea cât mai mult în trafic.

Brusc „colegii" de la taxi s-au trezit că sunt apărători galactici, când în realitate mulți dintre ei sunt destul de periculoși. Dacă ceva nu merge conform regulilor lor, soluția e bătaia. Sunt mulți care se laudă că și-au amenințat clienții sau că „i-au pus la respect". Presupun că merge, că mulți clienți n-au chef de scandal.

Ziceam de război și cel cu Uber e forever and ever. Nu zic că serviciul ăsta american n-ar avea probleme, dar n-a venit să pună pe foc taximetria, ci să facă un ban într-o țară care-i permite, cam ce face fiecare șofer de taxi în fiecare zi, mai ales în București. Textul ăsta mi s-a părut de-un realism magic tipic românesc: „Jur că o să-l caut pe pușcăriașul ăsta și o să mă urc la el în mașină cu o sticlă de pipi. Și o să i-o las în spate și-i fac și raport pușcăriașului."

Oricât de amuzant ar putea părea totul, problemele se adună și rămân acolo nerezolvate. Am prietene care se tem să mai circule seara prin București cu taxiul. Una dintre ele mi-a povestit că a fost certată când și-a pus centura de sigurață, deși șoferul avea o viteză de vreo 100 de kilometri la oră. Bine, toate astea nu mai sunt secrete. Au fost date pe Facebook, au apărut diverse articole și pe VICE.

Ce-am vrut eu să-ți arăt e poate cel mai întâlnit stereotip printre taximetriști: tu, client, ești un om simplu, care se bucură de-un serviciu divin. Secretul e să lași ban gros când te dai jos, sau ceri diverse servicii prin aplicație, și totul merge bine. Altfel, eu n-am văzut prea des să-și pună întrebarea de ce-i urăsc clienții. Probabil că-i urăsc doar săracii, că ăia care dau bacșiș bun, ca-n screenshotul de mai sus, sunt de treabă, băieți de comitet.