Show-ul „Lucifer” o să te facă să-ți placă poezia lui Eminescu

În cazul în care nu știi cum să-l sărbătorești pe Mihai Eminescu, astăzi, când se împlinesc 169 de ani de la nașterea sa, de la ora 20.00, dă o fugă până la Control. Acolo va avea loc spectacolul „Lucifer”, o operă rock bazată pe versuri din „Luceafărul”, cel mai cunoscut poem al autorului. Intrarea e liberă. Uite și un trailer:

Spectacolul a fost conceput de Adrian Tăbăcaru, un toboșar care a absolvit Conservatorul și a cântat în trupele Taine și Souptrip, un proiect de electrojazz. Alături de el, la „Lucifer” au lucrat alți 22 de colaboratori, inclusiv profesoara de română Anișoara Moraru și Costin Chioreanu, unul dintre cei mai cunoscuți artiști plastici din metal. Înainte de eveniment, l-am sunat pe Adrian și am vorbit despre toată producția ambițioasă dedicată marelui poet român:

VICE: De ce ai decis să faci o operă rock după „Luceafărul”? Ce te-a atras la poem?
Adrian Tăbăcaru: Mie nu-mi plăcea Eminescu la școală. Era predat în stilul ăla comunist. Profesoara era crescută în epoca aia și era influențată de vremuri. Ceea ce m-a îndepărtat aproape de toți scriitorii români, mai puțin de Nichita Stănescu. Am mai crescut, m-am maturizat, l-am recitit și acum îl privesc cu alți ochi. De fapt, nici nu știu dacă l-am recitit sau am ascultat un text pe YouTube. Mi s-a făcut pielea de găină.

După ce am reluat opera lui, mi-am dat seama că muzical nu există nimic de genul ăsta. Și în afară, Eminescu e aproape inexistent. Mi se pare că povestea din poem e la fel de actuală ca întotdeauna și așa va rămâne. Miturile din „Luceafărul” au un caracter general.

Opera rock e o adaptare sută la sută sau există diferențe în comparație cu versiunea originală?
E o variantă prescurtată a poemului. Dacă făceam totul integral, probabil ar fi durat mult mai mult timp. Am ales strofele care chiar pot fi puse în scenă. Am folosit traducerea în engleză a poemului, făcută de Dimitrie Cuclin, pentru că mi s-a părut cea mai muzicală, cea mai accesibilă de cântat, cu voci, pe ritm.

Singura diferență, pe lângă faptul că am comprimat totul, e că am o parte spre final în care „ies” din „Luceafărul” și fac un fel de paralelă metafizică prin versurile lui John Donne, contemporan cu Shakespeare. Am folosit textul poemului „A Valediction: Forbidding Mourning”, care este practic inversarea personajelor din „Luceafărul”. Bărbatul e om și ea e extraterestru, deci se schimbă rolurile. Am vrut să subliniez universalitatea mesajului din poemul lui Eminescu. E cam aceeași poveste.

Am văzut că piesele sunt cântate în engleză. De ce nu în română?
E posibil să scot în viitor și o variantă în română, dar am făcut opera rock în engleză ca să-l fac cunoscut pe Eminescu în afara țării. Cred că se va extinde mult mai repede printr-o abordare muzicală. În plus, ele sunt traduse atât de bine ritmic, încât nu se simte mare diferență din punct de vedere muzical de la o limbă la alta.

Decizia de a face opera rock în engleză a creat și confuzie, pentru că în engleză „Luceafărul” se traduce „Lucifer”. Nu era mai bine să-i zici direct „Luceafărul” sau te-ai gândit că așa nu o să prindă în afară?
Un străin dacă vede „Luceafărul” se uită strâmb și nu înțelege ce-i acolo. Dar să știi că „Lucifer” este doar la noi înțeles ca Satana, dar el este un prinț al luminii. Sunt chestii pe care biserica le-a inventat ca să creeze frică sau poate că oamenii l-au asociat cu o entitate negativă, dar Lucifer în toate traducerile și mitologiile este un personaj pozitiv. Cred că doar la creștinii ortodocși s-a implementat ideea asta.

Cât timp ai lucrat la muzică?
Pe partea de compus am stat cam doi ani jumate. Am început în 2016 să înregistrez niște voci și instrumente. Dar de proiect m-am apucat la finalul lui 2015, când am început cu documentarea și tot ce ține de o operă rock. E prima dată când am compus pentru un astfel de proiect. Cea mai mare diferență între a compune pentru o operă rock și pentru o trupă e doar legat de numărul de muzicieni. Deci, volumul de muncă e mult mai mare. Ai un cor, foarte multe instrumente diferite, pentru care a trebuit să fac partiturile, textul naratorului. Sunt părți în care am și 80 de instrumente și 80 de voci.

Pe pagina evenimentului scrie că ai colaborat și cu un consultant literar. Ce înseamnă asta mai exact?
La un moment dat am făcut meditații pentru bacalaureat cu o profesoară de română, mai modernă pentru vremea aia. Nu mi-a schimbat părerea despre Eminescu atunci, dar acum, când l-am redescoperit, am fost și m-am văzut cu ea și am vorbit despre „Luceafărul”. Am rugat-o să-mi predea din nou poemul. Așa a ajuns să fie consultantul literar la opera rock „Lucifer”. Strofele sunt alese de mine împreună cu ea, astfel încât să poate fi cântat și să se și păstreze mesajul și povestea.

O să apară opera rock și în versiune de studio?
Sigur că da. Este aproape gata. O să mai dureze ceva pentru că vreau să merg la studioul lui Jens Borgen din Suedia, unul dintre cei mai cunoscuți producători din zona de metal. E o cheltuială destul de mare, dar merită.

Cum va fi structurat spectacolul și cât va dura?
Va dura 45-50 de minute. O să fiu eu pe scenă cu tobe, synth-uri, clape și video-ului semnat de Costin Chioreanu. Nu vor fi pe scenă toți muzicienii cu care am lucrat la proiect. Cel puțin nu în varianta asta de concert de club. Dar vor fi toți în momentul în care vom putea să facem proiectul la teatru sau la operă.

Ai făcut niște demersuri în direcția asta? Când ne putem aștept să-l vedem pe scena unui teatru?
Am invitat mai mulți profesori de la UNATC la concertul de azi, să vadă exact cum a ieșit partea muzicală. Poate așa o să le vină niște idei și pentru o variantă pe o scenă de teatru. Aș vrea să-l prezint și în țară, dar mai mult aș vrea în străinătate.

Care e diferența dintre o operă rock, un album concept și un musical? Și te surprinde faptul că există un interes pentru așa ceva în 2019, pentru că majoritatea operelor rock sunt din anii 60 și 70?
Pentru mine toate sunt la fel. Merg în zona de operă pentru că am voci de operă. Naratorul liric, adică un narator care cântă, are voce de operă. Așa că i-am zis operă rock. Dar „Lucifer” poate fi inclus și în categoria de album conceptual sau chiar musical. Nu mă surprinde că există un interes pentru că abordarea e modernă. Sunetele sunt diferite decât ceea ce auzeam în trecut. Și interpretarea e diferită.

Nu prea sunt opere rock în muzica din România. Cel mai apropiat exemplu ar fi albumele concept lansate de Phoenix în anii 70, când aveau versuri inspirate din folclorul autohton. Ai ascultat albumele alea pentru inspirație?
Nu am căutat o inspirație anume. Am încercat să evit ce s-a făcut în direcția asta. Mi-a fost frică să nu mă influențeze. Am crescut cu Jesus Christ Superstar sau Cats, știu despre ce e vorba, dar nu m-am întors la ele. În ultima perioadă mi-a plăcut foarte mult „Hamilton”, dar asta a fost în timp ce lucram deja la „Lucifer”.

Ai stat trei ani cu un singur poem. Cum interpretezi acum „Luceafărul”? Are un înțeles personal pentru tine sau te-ai săturat de el și nu mai vrei să auzi niciodată de Eminescu?
Nu am stat trei ani citind poemul. Dacă făceam asta aș fi luat-o razna. Practic mi-am făcut o structură de lucru. Versurile, partiturile, tot ce ține de partea muzicală, deci nu m-am săturat de „Luceafărul”. De fapt, poate că nici acum nu l-am înțeles în totalitate.

Dar crezi că publicul va înțelege ce se întâmplă în versiunea comprimată de la „Lucifer”?
Da, sigur că da. Nu am făcut-o de capul meu. Am făcut-o cu cineva care înțelege foarte bine poemul și prescurtarea acestuia e o variantă care ține mai mult de esență, nu neapărat de lucrurile mai puțin evidente din poem.