Dispozitivul care citește cărți fără să le deschizi

Vineri, o echipă de cercetători de la MIT și Georgia Tech au făcut public un aparat de imagistică cu o tehnică nouă care permite unui computer să determine ce e tipărit pe un teanc de hârtii fără să trebuiască să le răsfoiești. E ca și cum ar folosi Superman vederea cu raze X ca să citească cărți, doar că în cazul ăsta Superman e un algoritm de interpretat scrisori, iar vederea lui cu raze X este radiația cu terahertz.

Conceptul este explicat în detaliu într-o lucrare publicată în Nature Communications: sistemul folosește radiații terahertz (banda electromagnetică dintre microunde și infraroșu) care are un număr de avantaje față de alte unde ce penetrează suprafețele, cum ar fi razele X sau ultrasunetele.

În primul rând, radiațiile terahertz sunt absorbite de chimicale diferite în moduri diferite, ceea ce înseamnă că pot fi folosite pentru a distinge hârtia de cerneală. Camera terahertz folosită de echipa de cercetători poate emite radiațiile în super micro-injecții care măsoară grosimea unei pagini dintr-o carte prin cronometrarea timpului necesar radiației să se reflecte din carte înapoi la cameră.

Aceste explozii ultrascurte de radiații permit o rezoluție de profunzime care este atât de fină încât cercetătorii au putut măsura distanța de la sursa de emisie a radiațiilor la paginile individuale dintr-o carte, separate de goluri de aer de numai 20 de micrometri adâncime.

Felul în care tușul reflectă radiațiile terahertz înapoi în cameră este apoi analizat de un algoritm dezvoltat de cercetătorii de la MIT pentru a randa timpul de reflectare a datelor într-o imagine. Imaginea rezultată cu ce a fost tipărit pe o pagină anume e de obicei destul de distorsionată, de aceea, apoi este procesată de un alt algoritm dezvoltat de echipa de la Georgia Tech care poate interpreta litere individuale din imaginea distorsionată.

„E un pic înfricoșător", spune Barmak Heshmat, un cercetător de la laboratorul Media din cadrul MIT, despre algoritmul de interpretare a literelor. „Multe website-uri au aceste certificate de litere [captcha] ca să se asigure că nu ești robot, iar acest algoritm poate să le păcălească."

Imagistica terahertz e o tehnologie care e încă în stadiul incipient, deși cercetătorii de la MIT și-au dat seama că această tehnică de imagistică poate fi folosită pentru a citi prin plicuri cu mai mult de un deceniu în urmă. Însă, algoritmul lor nu e încă atât de avansat încât să citească „Război și Pace".

Ca să demonstreze principiu, cercetătorii au tipărit o singură literă pe câte o foaie de hârtie și au descoperit că tehnica lor poate identifica corect literele până la nouă pagini în adâncime. Pentru un teanc mai mare, semnalul reflectat devine prea blurat pentru a extrage informația de pe pagină, dar pe măsură ce senzorii de radiație sunt îmbunătățiți, tehnica ar putea într-o zi să citească o carte întreagă fără să fie nevoie s-o deschizi.

Într-adevăr, asta face parte din entuziasmul proiectului. Heshmat a spus că cei de la Muzeul Metropolitan din New York sunt extrem de interesați de acest proiect, deoarece le-ar permite să citească cărți foarte vechi care s-ar deteriora la deschidere. În plus, pentru că imagistica terahertz este capabilă să diferențieze chimicalele de pe un obiect, tehnica nu va fi folosită doar pentru a citi cărți, ci pentru orice obiect organizat în straturi subțiri, cum ar fi învelișul unei pastile.

„S-a investit mult efort în tehnologia terahertz ca sursele și detectorii să funcționeze", spune Laura Waller, un profesor asociat de inginerie electronică și informatică de la UC Berkeley. „Această lucrare este printre primele care folosește dispozitivele noi, cu imagistică avansată în algoritmuri, pentru a vedea imagini pe care nu am putea să le vedem cu tehnologia optică. Acum putem să judecăm o carte după copertă."

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre inovații tehnologice:
Instrumentele muzicale din viitor arată ca niște săbii laser și detectoare de metale Tipul ăsta a inventat un sistem prin care poți pune muzică foarte tare, fără să-ți enervezi vecinii
Cum ne ajută meduzele, cârtițele și nanoboții să devenim nemuritori