FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Am analizat declarația de adio a generalului Gabriel Oprea și-am văzut ce înseamnă disperarea

Puține mesaje de adio m-au emoționat mai tare decât al Generalului.

Portretul unui om sfârșit. Fotografie de Andreea Alexandru / Mediafax Foto

Azi am citit și-am plâns. Am citit declarațiile virtuale ale demisionarului Gabriel Oprea. Am plâns pentru că a fost greu. Foarte greu. Știu că și tu ai simțit la fel, aceeași durere profundă, că doar nu ești un animal insensibil. E greu când un patriot adevărat, un om care știe ce-s alea onoare, respect și vopsea de păr pleacă așa dintre cei care decid pentru noi și încearcă, în fiecare zi, să ne facă viețile mai frumoase.

Publicitate

Am citit și recitit declarațiile generalului. Am încercat (m-am străduit, de fapt) să deslușesc mesajul din spate, adevăratul sens pe care încearcă să ți-l dezvăluie. Cât de mult văd transpuse vorbele sale în realitatea din jur?

Răspunsul scurt e: nu prea mult.

„Spitale, nu catedrale" e încercarea ForțelorOccidentalOculte de a ne deznaționaliza

Nu trebuie să fi mers prea mult prin orice spital din România ca să-nțelegi că stăm prost la capitolul sistem sanitar. Amuzant e că și după scandalul din vară, legat de cazul pacientului mâncat de viermi la Spitalul Bagdasar-Arseni, există oameni care încă încearcă să te convingă că ideea de mai multe (și mai bune) spitale nu e spontană și nu provine din stradă.

După ce tot mai mulți directori de spitale se aleg cu adjectivul „inculpat", după ce s-a descoperit că în peste o sută de spitale e probabil să se fi dezinfectat cu produse la fel de eficiente ca apa sfințită, și după ce însuși actualul ministru al Sănătății ar vrea să mute Spitalul de Arși, doar că n-are unde, generalul încă mai crede că cererea de noi unități sanitare e o născocire a masonilor iudeo-unguri-soroșieni care vor să deturneze țara.

Ce spune asta cu adevărat? Nu, pe bune, ce spune asta?

Fie că omul habar n-are de ce se întâmplă în spitalele țării, fie consideră că nu-i o problemă chiar așa gravă pentru românul de rând.

Fie că-și bate joc de tine.

Gabriel Oprea „a văzut prea multe ca să mai creadă în coincidențe"

Generalul trece mai departe și tratează cealaltă latură a lozincii din stradă: „… nu catedrale". Și o dă pe sentimente, evident, pe sistemul „să moară mama dacă nu…".

Publicitate

Argumentul e cam așa: tu-ți dai seama în ce fel își bat joc oamenii din stradă de românii adevărați, ăia care știu de toate sacrificiile pe care biserica le-a făcut pentru redobândirea valorilor spirituale, după anii grei ai comunismului?

Îți dai seama cum „oamenii frumoși" încearcă să ne fure tot ce-i mai sacru din identitatea noastră?

Chiar nu înțelegi că noii oameni ai guvernului, „scoși din jobenul «european»", sunt cei ce-au fost puși să servească agendei mondiale cultural-marxiste-iudeo-masonice-soroșiene-raw vegane, adusă să dărâme stâlpii morali ai societății românești?

BIET OM SIMPLU, CE-A FĂCUT PROPAGANDĂ VESTICĂ CU GÂNDIREA TA!!!

Noroc că există generalul care să-ți dea trezirea din reveria asta ideologică.

Mersi, Generale!

Tot Oprea se mândrește cu numărul de mașini de poliție cumpărate (pentru țară)

Fostul parlamentar se vede în oglindă „un om mereu corect". Ba chiar se laudă că a fost primul om care și-a prezentat de bunăvoie averea, într-un timp când acest lucru nu era obligatoriu.

Odată ajuns șef peste poliții, a îmbogățit curtea secțiilor din toată țara c-un număr „impresionant" de mașini.

Apoi, pentru că încă se simțea darnic, și-a băgat tot salariul de ministru al MApN pentru copiii soldaților pieriți. Plus deplasări cu mașina personală, pe propria benzină.

Dar poate cel mai important lucru e că el, atunci când iese-n stradă, nu iese ca să-și facă selfieuri, ca tine, protestatar de rahat ce ești, ci ca să-și apere familia, națiunea și țara.

Publicitate

Citește și: Gabriel Oprea a publicat o carte din care îi aparțin cel mult 200 de cuvinte

Recunosc, sunt mișcat. Singurele chestii cu care am rămas, așa, ușor neîmpăcat sunt de ce Oprea n-a menționat ce treabă bună făcea și când îl apăra pe Luceafărul huilei. Sau de finii împotmoliți în mlaștina afacerilor cu lemnoase. Sau – de ce nu? – despre aptitudinile sale antreprenoriale.

Adică, că tot vorbim despre CV, hai să fie unul întreg, să vadă angajatorul tot ce știi să faci, nu?

Dacă nu ești de acord că Oprea e „cu totul nevinovat" ești prost (ma rog, „irațional")

Aristotel n-ar fi fost foarte mândru de dublu-Cavalerul Oprea. Pe lângă toate atuurile menționate până acum, logica nu se află la loc de cinste.

Cum îți dai seama de asta? Păi, uite, lansează-l într-o dezbatere, trimite-i un text argumentativ sau o scrisoare deschisă. Dacă nu-i place, o să vină cu argumentul ăsta (un fel de reductio ad mitoman): „Nu ești de acord cu mine, prin urmare nu ești un om capabil de rațiune".

Pentru că da, ăsta e cel mai sănătos argument valid cu care îți poți distruge oponenții.

Scurtă concluzie: ce naiba sunt toate rahaturile astea?

Bun, singurele toace pe care le mai poate bate Oprea acum sunt ale naționalismului și-a conspirațiilor. Astfel, îți cam dai seama că omul știe că-i sunt numărate zilele în viața politică, dacă nu o dă într-un patetism în trei culori.

Așa că omul trăiește într-un fel de speranță tâmpită, că mai poate lipi cu prenadez bocancul de om puternic de armată pe care-l purta odată.

Din păcate, s-a cam dus prenadezul.

(Oricum nu mai ținea mult.)

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre domnul General:
Nu e așa ușor să fii Gabriel Oprea
Cum s-a transformat Gabriel Oprea dintr-un traseist, într-un cocalar cu girofar
Ce am învățat despre cazul Gabriel Oprea după protestele din weekend