Am vorbit cu trei poete din România care luptă pentru femei prin versurile lor

Pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, poeta Medeea Iancu a scandalizat publicul prezent la gala Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”. Acolo, la Botoșani, Medeea a urcat pe scenă pentru a-și accepta premiul și a recitat un poem-manifest care i-a făcut pe unii dintre spectatori să se încrunte la ea. Iar după versurile astea: „Poemul despre viol eşti tu, România, poemul despre hărţuire eşti tu România, poemul despre abuz eşti tu, România / Îţi introduc penisul meu lung şi negru în pântec, România”, a luat foc opinia publică, fiecare a sărit cu argumente sau isterii pentru a o blama sau, din contră, a-i lua partea poetei. Cert este însă că poemul Medeei Iancu despre viol a stârnit mai multe reacții decât un viol în sine, după cum spune chiar ea într-un interviu din „Weekend Adevărul”.

De fapt, Manifestul ei atrăgea atenția asupra violenței bărbatului asupra femeii, în România, țară în care una din patru femei a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său. Realitățile de tipul ăsta, se pare, nu-și au locul în poemele contemporane recitate în fața unui public sobru, fix de ziua marelui nostru poet, Mihai Eminescu. Medeea însă a insistat, tocmai fiindcă poezia asta le poate da curaj acelor femei care trec prin astfel de situații. Publicul nu prea a înțeles: „Ce-i cu antiromânismul ăsta?”, pare să se fi întrebat.

La fel de curajoase ca Medeea mai sunt și alte poete contemporane care scriu versuri prin care luptă pentru drepturile femeii. Nu le voi numi „poete feministe”, pentru că unele nu sunt de acord cu etichetarea, altele pur și simplu cred în ceea ce numesc poezia feminină, cea care are femeia la centru. Orișicum, cele trei scriitoare cu care am stat de vorbă sunt autoare care combat prejudecățile prin arta lor, se pun de-a curmezișul în fața nedreptăților sociale și încearcă să facă din creația lor un manifest prin care să schimbe mentalități, într-o societate profund patriarhală.

Am vorbit cu Medeea Iancu, Livia Ștefan și Elena Vlădăreanu, despre cum văd ele lumea și rolul femeilor în cultură.

VICE: Ce autori/autoare te-au apropiat de poezie?
Medeea Iancu: Proza a fost cea care m-a apropiat de poezie, prin autori și autoare cărora nu le găseam corespondentul în literatura română: Dickens, Hugo, Verne, surorile Brontë, Mary Shelley, Daphne du Maurier, dar fără cărțile lui Charlotte și Emily Brontë aș fi avut un alt drum.

Care sunt poetele care te-au inspirat să scrii poezie feministă?
Primele poete care mi-au determinat poezia, au fost poetele de culoare: June Jordan, Lucille Clifton, Rita Dove, Audre Lorde și Maya Angelou.

Ce impact cultural crezi că ar avea poeziile feministe asupra elevilor dacă ar fi studiate în programa școlară?
I-ar ajuta pe elevi să înțeleagă lumea și cultura în care trăiesc, să vadă că se scrie despre realitățile lor, să înțeleagă condiționarea unei societăți și culturi patriarhale. Cred că le-ar îmbunătăți viața și alegerile, i-ar ajuta să nu perpetueze discriminarea, violența, stereotipurile etc.

Ai fi de acord să scrii versuri feministe pentru muzică?

Da, dacă muzica ar fi compusă în funcție de text și nu invers. Am poeme deja scrise pentru care s-ar putea compune muzică.

Spune-mi, te rog, cam ce tipuri de reacții ai întâlnit, cu precădere, privind creațiile tale?
Depinde de mediul / grupul în care mă aflam, poemele feministe au stârnit reacții fie de eliberare pentru cei / cele care le citeau, fie am fost etichetată ca fiind nebună, isterică. Tot ce iese din tiparul tradiției, cutumei, patriarhatului e catalogat drept nebunie.

Care sunt avantajele și dezavantajele în a fi o poetă feministă în secolul 21, în România?
Pot să fiu eu însămi, am acces la comunități diferite, nu sunt singură, am o aparentă libertate, dar, așa cum spunea Audre Lorde, „nu sunt liberă atât timp cât o altă femeie nu este liberă, chiar dacă lanțurile ei sunt diferite de ale mele”. Prejudecățile, hărțuirile nu dispar însă, dacă ești poetă feministă, din contră, se acutizează atacurile, injuriile, amenințările.

Poți oferi o strofă din poeziile tale pentru VICE?
Aici sînt furtul. / Aici sînt// Expatriata. Sînt criza drepturilor/ Omului.// Aici sînt cuțitul din/ Bucătărie. Aici sînt un apel de// Urgență. Aici sînt un video/ Porno. Aici sînt un nou// Comentariu despre o altă/ Femeie. // Sînt poluția voastră nocturnă./ Sînt o mină de teren, un // Misil, clorul și fosforul din pronunția/ Voastră.// Și ard totul./ Ard/ Totul.

VICE: Ce autori/autoare te-au ajutat să te apropii de poezie?
Elena Vlădăreanu: Bacovia în primul și în primul rând. Demult, tare demult. Cu el a început totul, cu el se va sfârși.

Care sunt poetele care te-au inspirat să scrii poezie feministă?
Hm. Scriu poezie feministă? Uite ce este, eu nu scriu poezie feministă, eu scriu poezie. Scriu literatură, scriu texte. Scriu și pentru presă. Am întotdeauna teme care mă interesează sau, după caz, mă obsedează. Că ulterior textele mele primesc diferite etichetări, mă interesează mai puțin. Întâmplător sau nu, una dintre temele mele obsedante este corpul (meu/al femeii) și situația femeii și limitele culturale și sociale și economice. Iar poete importante pentru mine: Angela Marinescu, Nora Iuga, Simona Popescu, Ruxandra Cesereanu, Letiția Ilea, Marta Petreu, Magda Cârneci, Svetlana Cârstean, Irina Nicolau (care nu a fost și totuși a fost poetă) și multe alte scriitoare minunate, pe care nu am cum să le scriu aici. Și m-am referit numai la literatura română.

Ce impact cultural crezi că ar avea poeziile feministe asupra elevilor dacă ar fi studiate în programa școlară?
Nu pot răspunde decât speculând și gândindu-mă la mine, dar eu nu am mai intrat de secole într-o școală, liceu. Cred că pe unii i-ar putea interesa, unora le-ar putea schimba viața, altora le-ar da prilej de miștocăreală, pe alții i-ar plictisi, pe alții i-ar seca, pe alții i-ar face să înjure la examene etc. Cred totuși în alternative, că la 15-16 ani ai nevoie să vezi / auzi / citești altceva, eu eram fascinată de tot ce înseamna altceva. Dar alții poate vor chestii clasice, acolo se simt confortabil.

Ai scrie versuri feministe pentru muzică?
Eu știu?! În primul rând, ar trebui să mă gândesc dacă aș putea scrie versuri pentru muzică, abia apoi versuri feministe.

Ce fel de reacții ai primit la poeziile tale?
Și-și. Adică am avut reacții bune, foarte bune, reacții proaste și foarte proaste. Dumnezeu mă ferește întotdeauna de unanimitate. Uite, o să-ți dau ca exemplu două extreme: una, după debut, dintr-o cronică scrisă de o femeie: Elena Vlădăreanu (adică eu), aia care semnează cartea, e o femeie de care mai bine te ocupi decât s-o neglijezi, sugestia fiind că sunt nefe și că de-aia scriu cum și ce scriu. A doua recentă, de acum, după cea mai recentă carte a mea, dintr-o prezentare a unui bărbat, critic literar: E.V., o… poetă de primă mână a 2000-iștilor, o… scandalagioaică. În concluzie…

Care sunt avantajele și dezavantajele în a fi o poetă feministă în secolul 21, în România?
Succesul pe planeta Facebook. Etichetările.

Îmi dai o strofă din poeziile tale pentru VICE?
Spune-mi Doamna Supă
Spune-mi Doamna Spală Vasele
Spune-mi Doamna Întinde Rufele
Spune-mi Doamna Imediat
Spune-mi Doamna Noi când mai facem sex? Oare sunt atât de urâtă?
Spune-mi Doamna Timp de calitate, Țâțicu și Binedispusă
Spune-mi Doamna Câștigă bani, muncește, muncește
Spune-mi Doamna Oare eu o să mai scriu vreodată ceva, oare eu o să mai am timp?
Spune-mi Doamna Nu mai pot!

VICE: Cum te-ai apropiat de poezie, cine au fost autorii ăia?
Livia Stefan: M-am apropiat de poezie în adolescență iar, pe atunci, nici măcar nu citeam poezie. Eram, pur și simplu, sub imperiul tragediilor vârstei și am plonjat aiurea în spațiul poeziei, fără să știu cum să scriu. Abia după terminarea liceului, i-am descoperit și am fost influențată de Gellu Naum, Marta Petreu și, mai ales, Ileana Mălăncioiu.

Care sunt poetele care te-au inspirat să scrii poezie feministă?
Nu scriu poezie feministă, dar există o poezie feminină care mi-a schimbat de foarte multe ori perspectivele sau care mi-a confirmat dreptul de a utiliza visceralitatea și forța în poeme, autoironia sau activismul social necesar. Angela Marinescu, Maggie Estep și, acum, Ai Ogawa.

Cum crezi că ar schimba poeziile feministe percepția elevilor dacă ar fi studiate în programa școlară?
M-am uitat, de curiozitate, prin manualele de literatură și am rămas șocată. Nu numai că istoria literaturii se oprește pe undeva prin anii 90, dar poezia feminină pur și simplu nu există în aceste manuale (și care manuale, btw, parcă ar fi făcute pentru băieții de la teologie). Nu știu dacă neapărat poezia feministă ar trebui studiată, dar e obligatoriu de studiat și poezia feminină, pentru că pierzi jumătate din perspectiva asupra lumii fără ea! Un exemplu ar fi Maria Banuș care ar putea fi inclusă cu Țara fetelor, o bijuterie pentru perioada aceea (1937!), îndrăzneață și erotică, o plachetă care trebuie neapărat recuperată. Sau măcar să apară în partea cu poezia aservită ideologiei comuniste și partidului.

Lucrurile astea trebuie schimbate, măcar pentru clasele de profil uman. Încă o tâmpenie care m-a făcut să râd a fost un subcapitol dintr-un manual de limba și literatura română, care se numea Feminitatea romantică, dar obiectul studiului era Eminescu. Mi se pare jenant, dacă nu total imbecil, să studiezi un bărbat la capitolul feminitate. Pentru un mai mare impact în schimbarea mentalității, ar trebui luat în considerare eseul Virginiei Woolf, O cameră separată, citit și aplicat ca cercetare comparativă a literaturii din România.

Ai scrie versuri feministe pentru muzică?

Da, aș scrie pentru un hip hop sau un trip hop dedicate legalizării prostituției, educației sexuale, anti-abuz, anti violență domestică fizică și psihică, anti-orfelinate, anti mentalitatea mamelor noastre viciată de prejudecăți și frică - cu ele aș vrea să mă răfuiesc tare mult, pentru că de la ele învățăm, foarte multe dintre noi, să ne ratăm visele și viețile.

Ce fel de reacții ai primit la poeziile tale?
Cea mai decisivă replică pentru mine a fost: „de ce nu scrii și tu cu mai multe floricele și norișori?". De atunci am început să scriu foarte violent și aș scrie și mai violent. Asta s-a întâmplat acum mai bine de 13-14 ani și am fost șocată ca, anul trecut, la Timișoara, în contextul în care societatea actuală e scârbos de populistă și guvernul este vulgar și pornografic, domnul Mircea Mihăieș să vină cam cu aceeași tonalitate medievală, anti-creativă, indecent de pudibondă față de un poem. Am picat la cenzură, dar dacă aș fi fost un Keith Richards, de a cărui autobiografie dânsul evident rămăsese impresionat, probabil aș fi avut voie să scriu cu droguri și futut, altfel nu prea.

Care sunt avantajele și dezavantajele în a fi o poetă feministă în secolul 21, în România?
Nu sunt o poetă feministă. Poezia feministă mi se pare foarte riscantă, poate din cauza tezismului pe care nu prea ai cum să îl eviți și din cauza unui spațiu restrâns, claustrofobic de părtinitor, poate și ipocrit uneori, în care te-ai autoexila. Furia nu este suficientă în poezia feministă și nu văd pe nimeni să scrie poezie feministă cu umor. Mi-e frică de dublul standard și, mai ales, mi-e groază de extremisme, prefer să îmi las mintea să circule liberă și să își aleagă zone fără constrângeri în care să creeze, cum ar fi erotismul decadent, sau bisexualitatea, pe care nu le pot contamina cu ideologii.

Prefer tonalitatea rațională și prefer să arăt cu degetul derapajele sociale, inclusiv ale femeilor și feministelor, nu să iau parte la spectacolul zornăitor care-mi cere imperativ să fiu alături de o Viorica Dăncilă, când mie îmi este pur și simplu rușine cu această individă ca prim-ministru și cu aghiotantele ei motostivuitoare sau să o consider pe Firea soră-poetă. Nu, mulțumesc, prefer să nu fiu asociată cu acest feminism.

O poezie pentru VICE?
Din camera 82. vară. fete de noapte:
îi fumez țigara cât bolborosește tot felul de prostii pe care nu am chef să le-ascult.
îi suflu fumul în față și o-ntreb dacă vrea s-o ating. râde mult. şi vulgar.
cu dinți strâmbi, aruncați cu lopata în gură. pisi, văd c-ai fost chinuită, îi spun.
asta nu-i milă. e altceva. dar ea elirează cu bani, frate, bani, să-mi fac viața.
lasă-mă cu prostiile astea. o las. îi zic mai bine să mai râdă un pic. să nu mai vorbească
atâta. ca toanta. e vară. am venit să bem. am venit să distrugem. ne cântăm ca două sparte refrenul. bani. n-am bani. n-ai ce să-mi dai. ceva bun şi frumos tot am. mă cac pe bunătatea ta. mai bine tace, mai bine mă lasă să o ating, așa urâtă și slabă cum e.
fata asta de noapte pe care n-o s-o mai văd niciodată.