De ce îți urăști ziua de naștere, conform unui terapeut

De-a lungul anului, sunt tot felul de sărbători care îți pot afecta starea de spirit. Printre ele se numără una cu care ai o relație mai ambivalentă: ziua de naștere. Tradiția spune că ești protagonistul acestei zile, că e „o zi specială în care primești mai multă atenție decât de obicei, sărbătorești și te înconjori cu persoane dragi”, a explicat Lucia Montesi, psihologă și psihoterapeută. Dar nu pentru toată lumea e la fel. „Pentru unele persoane e o zi importantă fără să simtă nevoia să sărbătorească, iar pentru altele e de-a dreptul neplăcută.”

În acest articol, cu ajutorul terapeutei Montesi, mă voi concentra pe ultimele două variante și pe motivele din spatele lor.

Prin definiție, ziua de naștere îți amintește că trăiești în această lume și faci parte din ea, așa că devii mai introspectiv decât de obicei, pentru că „e asociată cu perceperea propriei valori și acceptarea sinelui, cât și cu felul în care suntem percepuți de alții”, a zis Montesi.

Montesi definește ziua de naștere ca pe un catalizator de emoții, așteptări, reflecții, dezamăgiri, un test interesant al stării emoționale și al relațiilor afective din momentul respectiv. Ai de-a face cu trecutul, prezentul și viitorul în același timp, iar această intersecție nu e întotdeauna plăcută.

De exemplu, din punct de vedere relațional, „ziua de naștere poate evoca o copilărie grea, o atmosferă tensionată în familie, încheierea unei relații, lipsa prietenilor și a familiei”. Sau aversiunea se poate manifesta cu privire la specificitatea unei anumite perioade: „o boală proprie sau a cuiva drag, un doliu, pierderea unui job.”

Dar mai intră în joc și teama de îmbătrânire: „Cultura noastră accentuează până la disperare importanța tinereții și a frumuseții drept criterii care definesc valoarea unei persoane, posibilitatea de a fi apreciat și iubit de ceilalți”, a explicat Montesi. „Așa că nu e de mirare că îmbătrânirea, care e mereu semnalată de zilele de naștere, nu e percepută ca un proces normal.”

În unele cazuri, poate contribui la aversiunea față de ziua de naștere chiar personalitatea persoanei sărbătorite: sunt persoane cărora nu le place deloc să fie centrul atenției.

„Și trăsăturile de personalitate afectează felul în care experimentăm ocaziile festive. Persoanele mai timide și introvertite preferă să nu fie în lumina reflectoarelor. Nu le plac situațiile stimulante. Mai sunt persoane care se simt rușinate să primească daruri sau mesaje de felicitare sau care vor să evite surprizele sau eventuale petreceri eșuate.”

Petrecerile pot fi percepute ca evenimente epuizante, mai ales că nu tuturor le place să amestece persoane din cercuri diferite din viața lor. Conform lui Montesi, intră în joc și „o anxietate de performanță, care poate varia ca intensitate. Dacă are o intensitate mare, poate fi un semn de fobie socială”.

„Unele persoane nu își fac ziua ca să se protejeze de dezamăgiri și de teama de a nu primi ceea ce își doresc. Chiar și cei care nu vor cadouri tot au așteptări de la persoanele cele mai apropiate.”

La aspectele personale se adaugă și analiza obiectivelor, adică lucrurile pe care societatea le consideră importante.

Încă e considerat necesar să bifezi anumite realizări până la anumite vârste. „Avem tendința să ne setăm obiective în funcție de vârstă: Vreau să termin facultatea până la 25 de ani, vreau să mă căsătoresc până la 30, vreau să am copii până la 35, vreau să am o carieră până la 40”, a zis Montesi. „De multe ori, cifrele rotunde ne dau iluzia unui țel, a unui prag, chiar dacă în realitate sunt doar niște numere ca toate celelalte.”

„Când nu ne încadrăm în aceste deadline-uri sau ne comparăm cu alții care au bifat niște realizări pe care noi nu le-am obținut, ne putem deprima. Așteptările de performanță, de productivitate, de atingere ale anumitor obiective, se traduc de obicei în formule simple de succes sau eșec”, a zis Montesi.

Terapeuta a zis că, de obicei, „propriile satisfacții și aspirații reale merg în altă direcție sau în alt ritm, totuși, toți ne concentrăm pe așteptările și judecățile celorlalți despre noi”.

Există o tehnică în terapie care se cheamă jocul zilei de naștere și care se desfășoară așa. Îți imaginezi că o persoană dragă ține un discurs de ziua ta de naștere. Ce ar spune în el? Pe de o parte, terapia e „o oportunitate să reflectezi la propria persoană și să te definești, pentru că multora le e greu să facă asta. Pe de altă parte, ne ajută să înțelegem cât de real e ce credem noi că gândesc alții despre noi”.

În orice caz, dacă lăsăm la o parte convențiile sociale, nu există un mod bun sau nasol de a sărbători ziua de naștere. Poți face o plimbare în doi prin munți, poți închide telefonul ca să eviți orice mesaj de felicitare sau poți da o petrecere de zile mari. Montesi concluzionează: „Fie că o sărbătorești sau nu, că o experimentezi singur sau în compania celor dragi, că te bucuri de ea sau că aștepți să treacă odată, cel mai important e să încerci să te asculți și să accepți ce simți”.

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.