Cum a ajuns Eminescu să fie parazitat fără jenă de politicieni români

Poetul național, fără pereche, „românul absolut“ și „omul deplin al culturii românești“ – dacă aș fi primit câte o bancnotă cu fața lui Mihai Eminescu de fiecare dată când am auzit în școală unul dintre aceste clișee care au ajuns lipsite de orice substanță, probabil că acum scriam acest text de pe o plajă exclusivistă din Caraibe.

Când îți sunt băgate pe gât de mic tot felul de idei prefabricate despre un scriitor și ți se spune din start că nu ai voie să nu-ți placă sau să-i contești valoarea, sunt slabe șanse să-i mai acorzi o șansă. Am fost îndărătnic dintotdeauna, așa că, din păcate, nu fac excepție.

Dincolo de comentariile literare băgate pe gât cu forța, mai e însă ceva care m-a făcut să mă țin multă vreme departe de „Luceafărul poeziei românești“: cultul personalității. De la moartea sa prematură, la doar 39 de ani, și până acum, acesta nu s-a zgâlțâit nici măcar un pic, iar la asta contribuie că a fost preluat, după cum le-a convenit, atât de extrema dreaptă, cât și de comuniști. 

În cartea sa „Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea și desfacerea unui mit“, istoricul Lucian Boia explică acest fenomen prin faptul că opera scriitorului, deși de o valoare incontestabilă, e și extrem de accesibilă. Partea ideologică, explică Boia într-un interviu, intervine după 1900, când societatea românească a decis că a înghițit destulă cultură occidentală și trebuie să se-ntoarcă la rădăcini. 

Mai dubios e când se vorbește despre cât de actual e Eminescu astăzi, în condițiile în care, ca gazetar, omul dădea pe-afară de comentarii antisemite, xenofobe și sexiste. Doar câteva mostre: „Dacă toți evreii străini și pământeni vor căpăta deplinătatea drepturilor civile, Moldova nu mai are de trăit decât zece ani. Țara Românească treizeci poate.” sau „Orice spirit onest e indignat de procedarea evreilor, cari răsplătesc ospitalitatea ce li s-a dat în țara asta, fără niciun merit, cu calomnie”.

Tocmai pentru că a devenit lucru știut că, de oricare parte a baricadei te afli, „de Eminescu nu te iei“ (apropo, îți mai amintești de concedierea fără motiv a profesoarei de română care a declarat că nu le predă Eminescu elevilor ei?), politicienii noștri știu să se folosească de poetul național pentru a-și susține discursurile și a câștiga niște capital de pe urma românilor true. Nu întâmplător, în 2010 s-a stabilit ca ziua de naștere a scriitorului, 15 ianuarie, să fie decretată Ziua Culturii Naționale. Ce-nseamnă asta? Mai nimic, în afară de aceleași discursuri obosite și probabil câteva expoziții de pictură cu fața lui Eminescu în acuarelă.

„Această zi de sărbătoare este, totodată, şi prilejul exprimării gratitudinii societăţii pentru contribuţia artiştilor contemporani la sporirea tezaurului culturii româneşti“, a declarat președintele Iohannis pe 13 ianuarie. Dacă tot îi pasă așa mult de artiștii contemporani, poate ar fi fost cazul să zică și care e strategia de susținere a sectorului cultural independent în pandemie și dacă va exista vreuna. Dar na, asta presupune ceva mai mult decât a oferi o decorație.

Dacopații spun despre Eminescu că era fiert pe cultura dacică, ba chiar sunt voci care susțin că a locuit deasupra unei case dacice. Legionarii îl pun la loc de cinste, în triada personalităților istoriei naționale, alături de Zalmoxis și Ștefan cel Mare. La început, comuniștii l-ar fi interzis, dar până la urmă doar au băgat sub preș scrierile mai „problematice“, iar, mai târziu, l-au reabilitat ca poet național. Iar astea sunt doar câteva exemple. Există un Eminescu pentru fiecare.

Până și fostul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, a încercat să-l atragă în curtea sa, și să spună că a fost moldovean, nu român. 

Fondatorul Cenaclului Flacăra nu s-a întrecut numai în ode deșănțate aduse înainte de ‘89 „conducătorului iubit“, ci și în poezii dedicate lui Mihai Eminescu. Dar asta o știi deja, pentru că multe au fost puse pe muzică, eventual rock, în care ți se spune că Eminescu e cool și „face sens“. Că pe Păunescu îl emoționează excesiv poetul național e una. Problema era când se folosea de tribuna Parlamentului pentru a perora pe tema asta, pentru că omul a fost și senator din partea PSD din 2000 până-n 2008.

În tot acest timp, nu a venit cu multe propuneri legislative, în schimb a luat cuvântul de peste patru sute de ori și nu a ratat nicio ocazie să vorbească despre atacurile la adresa lui Eminescu. Pe 15 iunie 2005, a dedicat o întreagă declarație politică așa-zisei asasinări a lui Eminescu în sanatoriu, încheiată apoteotic cu o poezie proprie, în aplauzele auditoriului. „Constat cu plăcere că nu mai există un pahar cu apă pentru vorbitori. Înseamnă că se doreşte expedierea lor, a vorbitorilor, mai repede, în bănci“, spunea el cu ocazia unei alte luări de cuvânt. I s-a răspuns că nu, „dar ca discursul să fie mai scurt“, semn că reușise să-și plictisească chiar și colegii. În caz că te-ntrebai cu se ocupă mulți dintre parlamentarii români.

Desigur că românii verzi de la AUR s-au agățat puternic de Eminescu ca să demonstreze ce patrioți sunt ei. Evident, îl menționează și George Simion la categoria „români geniali“, dar pare că dacă-l iei la bani mărunți probabil nu știe mare lucru despre el. Într-un discurs din Parlament, s-a trezit și el să recite din Eminescu. Problema e că versurile pe care el le credea scrise de poetul nepereche îi aparțineau unui poet obscur din Bacău pe care nu știu unde l-o fi găsit. La fel, Șoșoacă l-a atacat pe fostul premier Florin Cîțu cu ajutorul unei strofe din „Scrisoarea a III-a“.

Cum pe 15 ianuarie e aniversarea lui Eminescu, naistul Nicolae Voiculeț, membru AUR, s-a gândit să profite de ocazie și a anunțat că se alătură caravanei de strângeri de semnături pentru demiterea președintelui. Motivul e ceva vag, cum că Iohannis și partenerii externi duc atacuri fără precedent la adresa României, un exemplu clasic de „n-aveam ce să zic, așa că strig Trădătorii!“. De la cineva care susține ieșirea României din UE și ideea că pandemia e închipuită și care i-a cântat la nai lui Liviu Dragnea la eliberarea din închisoare, mă așteptam la mai mult.

După cum ți-ai dat seama deja, Mihai Eminescu e acest jolly joker pe care să-l scoți de câte ori e nevoie să demonstrezi că ești un om de cultură și înaltă prestanță intelectuală. Unii miniștri de cultură, se pare, nu au citit brieful și au acceptat postul fără să-și facă temele înainte. Problema nu e că nu știu vreo poezie pe de rost, ci că nu prea știu limba română. Îi dau cuvântul fostului ministru al culturii Daniel Breaz, care, într-o emisiune Digi24, a zis așa: „Pentru mine ca om, ca român, pot să spun, ca și cadru didactic, eu consider, așa cum consideră foarte multă lume, că este practic cel mai mare poet care l-a dat România, cel puțin până în momentul de față. O operă extraordinară.”

Când a spus că poezia „Luceafărul“ e probabil în mintea fiecărui român, jurnalistul Cosmin Prelipceanu l-a invitat să spună câteva versuri. „Acum ce facem aici? Suntem la o oră de română, în care să fac comentariul literar al versurilor?“, i-a răspuns acesta, dar, prins la înghesuială, a fost nevoit să dea ce-i mai bun din el: „Pot să vă spun un singur vers. Suntem aici la o oră de limba română sau la un examen de bacalaureat? Pot să spun un vers, atâta vreau să spun, ca să vă satisfac și dumneavoastră plăcerea sau dorința de a vedea dacă cunosc un singur vers: «Cobori în jos, luceafăr blând.»“. Chiar un singur vers a fost, n-a mințit.

Daniel Breazu n-ar fi ajuns în această situație penibilă dacă ar fi învățat ceva din lecția lui Gigel Știrbu, ministrul al culturii în 2014. Tot așa, el a încercat să facă pe intelectualul spunând ce tare e Luceafărul, jurnaliștii l-au prins la înghesuială. „Sigur că vă pot recita, chiar prima strofă, ultima strofă, cea de-a 63-a strofă, dar chiar credeţi că ministrul Culturii trebuie să apuce să recite aşa pe holurile Parlamentului poezii? După ce închideţi camerele vă garantez că vă recit o poezie“, a spus el țâfnos.

Din categoria „Nimeni: Nimic“ îl ai pe deputatul USR Iulian Bulai, care, într-o postare de anul trecut, de ziua poetului (cum altfel?), și-l imagina pe Eminescu în zilele noastre și spunea că, dacă ar fi trăit acum, scriitorul ar fi semnat pentru gargara useristă cu „Fără penali în funcții publice“, ar fi desființat pensiile speciale, ar fi vrut construirea de autostrăzi și ar fi reformat TVR, SSR și CNA – overtime nu glumă.

În cele 3 300 plus de comentarii pe care le-a stârnit i s-a explicat, mai subtil sau mai degrabă nu, că probabil Eminescu ar fi fost mult mai apropiat de naționalismul AUR și antisemitismul pe care aceștia îl promovează. Un comentariu care rezumă shitshowul din subsolul postării ar fi ăsta: „Ai scris niște tâmpenii atât de mari încât ți-o iei și de naționaliștii neolegionari și de la sexo marxiști.“

În 2016, Adevărul i-a luat interviu lui Gheorghe Funar, fostul primar al Clujului, care a intrat în istorie pentru că a vopsit în tricolor băncile, coșurile de gunoi și tot ce-a mai găsit pe-acolo, dar și pentru declarații ca asta: „Dintre cei care au trăit în ultimii două mii de ani pe planeta Pământ, după fiul Domnului se situează Mihai Eminescu ca genialitate. Ştiţi că Mihai Eminescu este cel mai mare fizician al lumii? În fizică, Eminescu s-a ocupat de Teoria relativităţii şi a scris primul pe planeta Pământ formula de calcul al vitezei luminii: V = M x C la pătrat. A apărut plagiatorul ăla, escrocul de Einstein, care zice că E = M x C la pătrat. Mi-a spus toate astea un profesor de fizică din Azuga, care a aflat şi el de undeva de preocupările lui Eminescu din domeniul fizicii.“ E greu să mai adaugi ceva la asta.

Pentru când o să ajung ministru, poate la Cultură, am și eu un vers din Eminescu. Cred, totuși, că-i mai potrivit aici: „Zică toţi ce vor să zică“. Altfel, oricât s-ar da unii și alții cu curul de pământ că îl apreciază pe Mihai Eminescu și găsesc în el simbolul identității naționale, politicienii români nu trec mai departe de vorbele goale care compun majoritatea comentariilor literare și discursurile festive asociate cu aniversarea nașterii sau morții scriitorului. Pentru că dacă vrei să găsești o soluție pentru cei din teatrul independent, micii distribuitori de filme sau organizatorii de evenimente e nevoie să știi mai mult de un vers din „Luceafărul“.