Românul care a renunțat la afaceri în IT ca să-și schimbe viața prin sport

A povestit Zeno Terteleac. A consemnat Florentina Iana.

Numele meu este Zeno Terteleac, sunt economist de profesie, am 42 de ani, iar în urmă cu cinci ani am renunțat la afacerea mea în domeniul IT pentru a deveni instructor de spinning, după ce mi-am dat seama că munca la birou și sedentarismul mă îmbolnăveau de tânăr.

Nu am renunțat să muncesc, pentru că nu munca face rău. Munca la birou face foarte rău. Sunt studii care spun că statul pe scaun ore în şir este mai nociv pentru sănătatea noastră decât fumatul, iar pe mine dorinţa de a mă simţi viu, tânăr, sănătos, plin de energie şi pofta de viaţă m-au împins din spate.

Cumva am ştiut clar şi fără echivoc ce îmi făcea rău. De fapt, e logic şi normal. Dacă urci două etaje şi observi că sufli ca o locomotivă, când realizezi că nu poţi alerga 100 de metri fără să simţi că pulsul îţi sparge timpanele, lucrurile devin evidente şi calea foarte clară.

În copilărie şi adolescenţă, petreceam mult timp afară, jucam baschet şi eram într-o formă fizică destul de bună. După ce am intrat la facultate, am decis, împreună cu fratele meu, să ne facem o firmă în domeniul IT. Era o perioadă de boom şi simţeam oportunitatea. Firma a trecut pe primul plan, îmi consuma timpul, energia şi gândurile. Din tânărul care avea 65 de kilograme am început să capăt imaginea tânărului businessman la costum, cu vreo 30 de kg în plus, o oboseală de care nu scăpam nici dormind în plus în weekend şi o lipsă generală de energie. La 30 de ani ajunsesem, însă, mai departe decât visasem: aveam o familie frumoasă şi un business al meu.

Kilogramele în plus erau, însă, doar ce se vedea în exterior, căci, pe dinăuntru, eram aproape compromis. Steatoza hepatică, ajutată din plin de valori mari ale trigliceridelor şi ale colesterolului, ajunsese o constantă, la fel şi hipertensiunea arterială, iar pentru toate am luam tratament. În plus, antibiotice de 4-5 ori pe an pentru sistemul imunitar. Acasă, raftul cu medicamente s-a transformat în dulapul cu medicamente, tensiometre, termometre şi diverse recipiente cu denumiri ciudate.

Se spune că omul are două obsesii reale în viaţă: sănătatea şi fericirea. Iar eu devenisem un om obsedat de a fi sănătos. Cu toate acestea, drumul spre farmacie nu era calea cea bună.

Am descoperit spinningul absolut întâmplător, când mi-a povestit soția mea, Oana, că există nişte biciclete şmechere pe care te poţi antrena fără a-ţi strica articulaţiile. Cum, pe atunci, aveam un genunchi şubred şi aproape 100 de kile, alergatul pe bandă era exclus. Am început să mă documentez, am comandat DVD-uri cu clase de spinning predate de instructori şi am început să mă antrenez pe bicicletă şi să-mi schimb total viaţa.

Într-un an de zile, am slăbit peste 25 kg de grăsime, doar prin sport fără nicio dietă. Vreau să spun că am slăbit și în timpul ăsta n-am renunțat la pâine, spaghete, mămăligă şi orice alt aliment care ar provoca panică în rândul celor care ţin aşa zisele diete.

Când a apărut oportunitatea de a deveni instructor, am decis împreună cu soția mea să o facem, în ideea că vom putea să schimbăm și noi vieţile oamenilor.

După multă muncă şi determinare, am devenit și eu instructor și mă pot lăuda, azi, că pot pedala peste 250 de kilometri într-o zi. Pentru mine, trecerea de la sedentarism la două-trei ore de activitate fizică pe zi a dus, în doar câteva luni, la reglarea metabolismului, ceea ce s-a văzut imediat pe mai multe planuri, în special la analize. După 15 ani scăpasem de burtă.

Predau chiar eu cursuri de acreditare și perfecționare pentru viitori instructor, iar împreună cu soția mea, am deschis un studio de spinning, Switch Back Ride, în cartierul Paradisul Verde din Corbeanca.

Celor care se întreabă de ce nu putem slăbi sănătos doar prin „a nu mânca" şi fără sport, le răspund așa: mâncarea înseamnă energie, iar energia înseamnă viaţă. A nu mânca înseamnă a începe să mori, pentru că atunci când te înfometezi pentru a slăbi, pierzi şi masă musculară. Iar prima consecință este că scade metabolismul și se reduce masa musculară, ceea ce pune bazele unei îngrăşări viitoare. Se pare că e mai uşor să te înfometezi decât să te mişti!

Pentru a înţelege, îți dau câteva exemple. Pe de-o parte, vom avea „un şoarece de birou", care nu se mişcă, este extrem de sedentar, dar mănâncă exact necesarul lui caloric. Fără să fie supraponderal, aspectul lui fizic va fi plăpând şi bolnăvicios. La cealaltă extremă, ar fi un viking care mănâncă şi bea fără limite şi avea un strat generos de ţesut adipos, dar a cărui putere, rezistenţă şi stare de sănătate surclasa evident personajul nostru închis în birou.

Rezultă, fără îndoială, că accentul trebuie pus pe activitatea fizică, dar, în acelaşi timp, trebuie să creăm nişte obiceiuri alimentare corecte.