Am văzut lovitura de stat organizată de armata din Cairo

Fotografie de Justin Wilkes

Nimeni nu vrea război, spuneau toți. Dar la lăsarea serii, în Cairo părea că se iscase un război. Demonstranții care umpluseră Nasr City ca să-l sprijine pe președintele musulman Mohamed Morsi – care acum e închis într-un club al ofițerilor - s-au ghemuit după mașini în piața slab luminată, ascunzându-se de sniperii care trăgeau în noi din apartamentele întunecoase de deasupra capetelor noastre. Cu câteva minute mai devreme, Frăția Musulmană citise declarația din partea consiliului militar, declarație pe care o aștepta tot Egiptul. De pe podiumul decorat cu becuri electrice, au citit cuvintele dure pe care suporterii președintelui nu voiau să le audă: constituția fusese suspendată, iar flirtul de un an de zile al țării cu democrația reprezentativă se încheiase.

Imediat după ce au fost citite cuvintele, bărbați în toată firea au căzut în genunchi plângând sau fluturând măciucile în aer și jurând răzbunare. În câteva minute s-au auzit primele împușcături, iar primii răniți au fost târâți din piață însângerați.

Un suporter de-al lui Morsi sărută o fotografie cu fostul lider în fața Universității din Cairo.

Cel mai ciudat a fost să vedem cât de festivă era atmosfera cu puțin timp înainte în inima teritoriului Frăției: un fel de festival Glastonbury musulman, populat în principal cu bărbați bărboși. Toate astea la câțiva kilometri de Piața Tahrir, teritoriul rebelilor. Bărbații și cele câteva femei dansau, iar din boxe răbufneau cântece de susținere pentru președinte și pentru legea Sharia, care încurajau pe toată lumea să moară pentru Islam. Prin jur mișunau copii care căscau gura la standurile cu jucării ieftine chinezești. „Nu suntem teroriști”, a spus o femeie care plângea de frustrare. „Așa spun rebelii ăia, dar nu suntem. Eu nu sunt Frăția. Sunt un om obișnuit, un musulman. Suntem aici să ne apărăm democrația, atât.”

Suporteri de-ai lui Morsi fluturând Coranul.

În spatele ei, forțele Frăției Musulmane, înarmați cu bâte, căști și dorință de moarte, marșau spre baricadele unde aveau să se întâlnească față în față cu armata pentru prima oară în timpul acestei crize politice. Mașinile de culoarea nisipului pe care armata le adusese la baricade – granițele ultimului teritoriu al conducerii musulmane din Cairo – se retrăseseră cu o oră înainte, când niște tineri protestatari se cocoțaseră pe ele, fluturând steaguri și rugând soldații iritați să nu le distrugă tabăra de protest.

Când mașinile au dat înapoi, mulțimea a erupt în urale și strigăte de „Allahu Akbar!”, dar victoria lor a fost scurtă. Soldații, în uniforme sau fără, urcaseră pe acoperișurile de deasupra noastră, cu puștile strălucind în soare. „Am crezut că armata era de partea noastră până ieri (când mai mult de 20 de protestatari, majoritatea suporteri ai președintelui, au fost împușcați și uciși în urma ciocnirilor). Chiar și acum sperăm că se află aici să ne protejeze de rebeli.” Dar toate mașinile erau îndreptate amenințător într-o singură direcție: spre suporterii guvernului. La demonstrația rebelilor, aflată la câteva sute de metri depărtare, lucrurile stăteau cu totul altfel.

La un protest din Nasr City, un oponent al lui Morsi ține o pancartă prin care cere armatei să intervină în conflictul politic din Egipt.

Fotografie de Justin Wilkes

Într-o mare de steaguri egiptene și tricouri polo, suporterii mișcării anti-guvern Tamarod marșau și făceau ture cu mașinile în fața clubului ofițerilor unde Morsi era ținut prizonier de către propriii bodyguarzi. Soldați în haine civile păzeau mulțimea cu Kalashnikoave. Din spatele ochelarilor de designer și a hijabului roz, o femeie între două vârste ne-a arătat o pancartă prin care îl condamna pe Obama că „susține teroriștii”. „Nu sunt egipteni cei din Frăția asta Musulmană. Îi aduc aici din Cecenia, Afganistan.”

Ambele părți susțin că reprezintă adevăratul, eternul Egipt. În rândurile Frăției Musulmane, toată lumea susținea că reprezentau poporul și clasa săracă: „Vrem democrație – și legea Sharia, bineînțeles. Dar niciun egiptean nu dorește să vadă oamenii bând alcool pe stradă sau făcând sex fals unii cu alții.” De cealaltă parte a baricadei, oamenii din mișcarea anti-Morsi spuneau același lucru despre sângele lor egiptean, doar că în haine mai bune și din mașini mai scumpe.

Fotografie de Justin Wilkes

Am plecat din grupul Frăției când oamenii s-au întors împotriva noastră, numindu-ne „spioni ai rebelilor” și amenințându-ne cu bâtele. În timp ce ne grăbeam spre un adăpost, auzeam focuri de armă deasupra capului. În blocurile de apartamente din jur, familii întregi fluturau steaguri, sărbătorind căderea președintelui și moartea confraților lor egipteni de la câțiva metri distanță și felicitând trupele din vehiculele armate. În jurul nostru oamenii aprindeau lumânări, artificii și pocnitori.

Fotografie de Justin Wilkes

Ieri, pe când scriam asta, centrul Cairoului era o mare de vehicule care claxonau și de mulțimi zgomotoase și fericite, iar deasupra, elicopterele făceau ture de onoare. În fruntea conducerii militare se află acum un judecător ales de armată care a șters cu buretele anul guvernării democrate din ultimii 60 de ani de istorie egipteană. Azi, Cairo sărbătorește din nou, în timp ce Frăția Musulmană s-a dat la fund, își linge rănile și face alte planuri pentru viitor. Democrația n-a funcționat pentru ei și nici pentru Egipt: se pare că poporul n-o dorește. Mâine, Egiptul va regăsi stabilitatea oferită de tancuri la care a tânjit în ultimii doi ani.

Mai multe din Egipt:

În Egipt a avut loc cea mai mare demonstrație de la revoluție încoace

Am ars-o cu suporterii Morsi la un raliu al Frăţiei Musulmane din Cairo

Adolescenții sunt linșați în Egipt

Blocul negru al Egiptului nu vrea să-ți fie prieten

Ultrași și anarhiști luptă pe străzile Egiptului

Revoluția din Egipt e departe de a se fi terminat

Dați click aici pentru a accesa livestream-ul nostru din Cairo

Egipt după Morsi - Trailer

Urmăriți-i pe Aris (@arisroussinos), Tom (@tom_d_), Mohamed (@3effat) și VICE News (@VICEUK_News) pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia