După ce Coaliția pentru familie a primit sprijinul celor două mari partide, PNL și PSD, în prag de alegeri parlamentare, o parte din susținătorii comunității LGBT din România au participat, sâmbăta asta, la evenimentul „Dumnezeu nu face politică". Am fost acolo să-i întâlnesc pe oamenii care au minte să înțeleagă și să susțină drepturile omului și cumva mă așteptam să găsesc mai mulți homofobi. Dar vorba unei tipe de acolo: „Acum câțiva ani erau cu sutele și mai și aruncau cu roșii și ouă."

E ora 14.00, în Piața Romană, s-au adunat câteva sute de oameni. Participanții stau liniștiți pe un colț de trotuar, înconjurați de presă și jandarmi, în timp ce socializează și așteaptă să pornească spre Guvern, pe traseul aprobat de primărie.

Unii au pancarte pe care sunt scrise mesaje politice: „Teocrația salvează România", dar și mai emoționale: „Dragostea nu poate fi revizuită". În caz că nu știi exact pentru ce a fost marșul ăsta, îți amintesc că oamenii prezenți au protestat față de demersurilor asociației Coaliția pentru familie, care-și propune o redefinire a termenilor de soț și soție din Constituție, demers pentru care au semnat deja trei milioane de români. Cel mai probabil, din cauza asta, vom avea și un referendum la anul.

În ultima perioadă, spiritele s-au încins și mai tare tocmai pentru că, în campania electorală, PSD și PNL, la pachet cu altele partide mai mici, ALDE și PRU, s-au declarat, în diverse forme, pentru referendumul care ar modifica Articolul 8 din Constituție, iar asta nu e o idee bună, după cum spun mai multe asociații non-guvernamentale pentru drepturile omului, care susțin că prevederile limitează drepturile minorităților sexuale.

Nici contextul politic internațional nu ajută prea mult la atenuarea acestui conflict social. De exemplu, alegerea lui Trump din state și semnarea protocolului de către PNL l-au făcut pe senatorul de Timiș, Ben-Oni Ardelean, descris de presă ca „cel mai bogat parlamentar, cu cea mai săracă prezență la muncă", să declare că: „Epoca corectitudinii politice a apus". Chestia asta a înflăcărat sporadic apărătorii drepturilor omului, care au amintit că legitimarea unui asemenea discurs venit din partea unuia ca Ardelean e foarte problematic, mai ales dacă ne gândim că acesta punea pe seama corectitudinii politice și când apăra familia Bodnariu, într-o anchetă nefinalizată la acel moment, în care erau suspectați de abuzuri asupra copiilor.

Acum, că te-am pus în temă cu temerile populiste și susținerea lor politică, mă întorc la ziua protestului.

Pe partea opusă a trotuarului de unde stau manifestanții, un pâlc de reporteri au microfoanele întinse spre un om care vorbește cu multă apăsare. Mă îndrept spre el, să-l aud mai bine. E complet incoerent și nu e clar dacă e susținător sau nu al comunității LGBT. Câteva secunde mai târziu, îmi pică ochii pe insigna lui cu steagul României și lucrurile par să se clarifice. Tipul ridică și mai mult vocea și întinde un deget spre grupurile de manifestanți de pe partea opusă. Spune:

Așteptam de ceva vreme să aud verbalizată, pentru media, conspirația ocultă a străinului care îți fură România de sub nas. După alte câteva teorii, omul cu pricina spune că „instituția căsătoriei e sfântă". O reporteriță îl întreabă dacă știe care e diferența dintre parteneriatele civile și căsătorie.

„Nu știu și nici nu mă interesează", răspunde el, vehement, în timp ce-și flutură mâinile mai-mai să le zboare microfoanele ziariștilor.

Lămurit, traversez spre grupul de manifestanți. Îi las în spate pe jurnaliștii care continuă să se uite în gura homofobului terorizat de străini. O tipă, care se uită și ea spre micul circ mediatic iscat, îi spune amicei ei:

La protestul ăsta au participat tot felul de oameni, parte din comunitatea LGBT sau doar susținători ai ei, sunt fete și băieți care stau la povești, părinți cu copii mici și am observat chiar câteva persoane cu păr cărunt.

După o vreme, toți oamenii ăștia pornesc spre Guvern. Jandarmii împing vigilent orice persoană care vrea să iasă de pe trotuar pe carosabil. „Acesta este un marș de trotuar", îmi spune unul dintre ei, în timp ce încercam să surprind într-o filmare mulțimea. Dar ca la orice protest pașnic, jandarmii sunt acolo mai mult ca să te intimideze. N-avea nimeni de gând să se ia la pumni cu ei.

Câțiva dintre manifestanți încep să strige „Unu, doi, trei, homofobii jos cu ei", apoi „Ține separat, biserica de stat" sau „Ce vrem? Drepturi egale! Când vrem? Acum!".

Și tocmai pentru că am ceva istorie cu protestatarii versus jandarmii, dar și ceva curiozități antropologice, am vrut să port un dialog cu ei. I-am întrebat pe câțiva dintre ei dacă știu pentru ce se manifestează. Destul de panicați, dădeau din cap în semn de „nu știu"

„Să vă zică purtătorul nostru de cuvânt", mi-a spus unul dintre ei și apoi a mustăcit complice… L-am întrebat.

M-am întors la oamenii mei care mergeau cuminți pe trotuar.

Mă uit în jur și observ că o mașină trece în viteză și niște copii țipă ceva pe geam. Un alt șofer scoate capul pe geam și întreabă: „Cine a mai murit?". O fi crezând că-i iar vreun doliu național.

Ajunși la Piața Victoriei, pe trotuarul paralel cu Guvernul, oamenii scandează ritmic: „Iubim, luptăm, rezistăm". Lumea e tot mai relaxată și mai vocală.

Acolo, Vlad Viski de la Asociația Mozaiq mi-a spus că cei de la Coaliția pentru Familie au reglementat, între toate cele 50 de propuneri făcute în programul lor, și faptul că vrea să interzică pornografia. Asta pe lângă avort și divorț - care afectează direct drepturile femeilor. Am meditat puțin la treaba cu pornachele și chiar m-am întristat. Ce ar fi viața fără youporn?

O vreme am tot dezbătut cu oamenii ideea asta și cineva a spus ceva, ce mi s-a părut cea mai bună glumă pe subiect:

În încheiere, e bine să știi că nimeni nu a perturbat manifestația. Mă rog, cu excepția tipului ăsta care a apărut după spargerea protestului și care a făcut niște gargară, la care i-a răspuns deputatul Remus Cernea. S-au filmat, s-au share-uit pe Facebook, dar toată lumea plecase deja.

Am rămas cu niște sentimente confuze după protestul ăsta. Pe de o parte, câteva sute de oameni au protestat civilizat pentru drepturile minorităților sexuale. Pe de alta, presiunea referendumului și populismul clasei politice deschid drumul spre alte restricționări ale drepturilor omului.

Dacă românii sunt în stare să aprobe modificări împotriva gay-ilor, femeilor, divorțului, mă gândesc că la noi în țară nu e încă nimeni atât de nebun încât să voteze interzicerea pornografiei. Amin!

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre drepturile minorității LGBT:
Am vorbit cu actorul român gay care s-a căsătorit cu iubitul în America
Sunt fiul gay al unui preot român care a strâns semnături împotriva homosexualilor
Prin ce trec colegii tăi gay din liceele românești, când te porți ca un ghiolban