FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Șapte motive pentru care Giurgiu e un oraș nasol

Turiștii fug cum pun piciorul aici.

(Fotografie din deschidere de lucianf, via Flickr)

Am trăit vreo 19 ani în Giurgiu și-am învățat să-l iubesc, că nu aveam încotro. Orașul ăsta, aflat la 60 de kilometri de București, avea o imagine înfloritoare în comunism. Giurgiuvenii trăiau bine, aveau vama aproape și nu simțeau lipsa cărnii, ca românii din alte părți ale țării. Ceaușescu visa să lege capitala de Marea Neagră prin Dunăre, printr-un canal navigabil din care comuniștii au făcut 70 la sută, din '86 până '89. Existau fabrici de zahăr, de textile și de bere, iar 30 de mii de oameni lucrau în industrie, adică mai mult de jumătate din populație.

Publicitate

Astăzi, în industrie mai lucrează numai vreo două mii de giurgiuveni, șomajul atinge cote peste media țării, iar cei mai mulți locuitori se chinuie să supraviețuiască monotoniei groaznice din oraș. Iar asta nu e singura problemă. De fapt, există o grămadă de motive pentru care Giurgiu e genul ăla de oraș din care vrei să scapi cât mai repede cu putință.

1. AUTORITĂȚILE LOCALE CONSTRUIESC UN CENTRU DE TINERET DE APROAPE 30 DE ANI

Fotografie via Giurgiu News

Tot în epoca alb-negru, în care fabricile rulau la putere maximă, autoritățile au demarat lucrările la Casa Tineretului. Trebuia să fie a patruzecea casă a tineretului din țară, numai că, la un an după începutul proiectului, s-a schimbat regimul politic de la București și totul a căzut. Au trecut ceva ani de atunci, însă clădirea este, și astăzi, la stadiul de structură de rezistență. Deservește ca WC public neamenajat pentru cine-l taie sau, într-un scenariu mai sumbru, ca loc al faptei pentru sinucigași.

Conform presei locale, cei care au intenționat să continue construcția lăsată-n paragină ar fi trebuit să dea o șpagă mai mare decât valoarea clădirii, care n-a fost scoasă nici până acum la licitație. Un lucru e sigur: în fiecare campanie electorală apare câte un candidat care vrea voturile cetățenilor, așa că promite marea cu sarea.

Spre exemplu, chiar recent au existat asigurări că locul va fi, în sfârșit, reabilitat , că o să aibă două săli de cinema, patinoar, teatru, bibliotecă, bazin de înot sau cafenea. Deocamdată, nu s-a întâmplat nimic în sensul ăsta, iar giurgiuvenii nici nu mai speră că se va face ceva.

Publicitate

2. NE FACEM DE RÂS DE CÂTE ORI AVEM OCAZIA

Se spune că omul sfințește locul. Însă noi, giurgiuvenii, reușim să ne facem remarcați de fiecare dată când ieșim din urbea noastră amărâtă și scoatem capul în lume. Când nu mutăm discoteca pe șosele, ne ocupăm cu îndeletniciri tradiționale zonei, ca furatul de trandafiri din centrul capitalei.

Mai nou, de când au ajuns telefoanele deștepte și internetul în oraș, giurgiuvenii s-au emancipat. Acum nici măcar nu mai trebuie să iasă din Giurgiu ca să se facă de băcănie prin toată țara. E simplu: se filmează cum se bat cu linguri, cum se îmbăiază direct în Dunăre sau cum imită cu talent vedetele autohtone, după care urcă grozăviile pe Youtube, ca să se semnalizeze.

3. TURIȘTII FUG CUM AJUNG ÎN ORAȘ

Fotografie de lucianf, via Flickr

Ruinele unei cetăți, clădiri abandonate și nimic de făcut. Uite tabloul perfect al unui oraș de provincie în care niciun turist nu vrea să pună piciorul. Oamenii trec prin orașul ăsta doar în drum spre plajele din Bulgaria, Grecia sau Turcia și nu se opresc nici măcar la o ciorbă pe malul Dunării. Asta pentru că restaurantele locale sunt puține, scumpe, servirea e proastă, iar mâncarea nu se ridică la nivelul așteptărilor. Când fac o croazieră pe Dunăre (sunt cu oprire în Giurgiu, de obicei), turiștii nu stau mai mult de câteva ore aici. Unii nici nu se dau jos de pe vapoare, pentru că sămânțarii din port au grijă să-i alunge.

Citește și: România în anii '70 prin ochii turiștilor nemți

Publicitate

Cu toate astea, acum vreo doi ani a apărut Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Giurgiu. O ciupercă din OSB, cu frunza Elenei Udrea, a înflorit în oraș. Site-ul acestei instituții îți dă sfaturi despre viața de noapte din oraș (care, din păcate, nu există în viața reală) sau chiar despre cazare. Aparent, poți să te și loghezi, nu sunt sigur de ce.

Iar dacă vine vreun amic în vizită la tine, la Giurgiu, îi arăți orașul Ruse, din Bulgaria, aflat la cinci kilometri . Pe care, e adevărat, îi faci în vreo jumătate de oră, din cauza podului ăluia cu gropi atât de mari, că vezi Dunărea prin ele.

4. AUZI CUM LATRĂ CÂINII ÎN GIURGIU!

Fotografie via Opinia Giurgiu

La origine, expresia asta înseamnă să auzi ceva șocant, care nu s-a mai pomenit. Nu mai e la fel de folosită ca odinioară, însă a rămas relevantă, mai ales pentru că giurgiuveni chiar aud câinii cum latră. La propriu. E 2016, iar orașul e plin de câini vagabonzi, cu toate că de-a lungul timpului au existat ceva intenții de rezolvare a problemei. Însuși primarul din Giurgiu a atras atenția cât sunt de periculoase haitele și a explicat cum s-a ajuns în situația asta, doar că n-a identificat nicio soluție, ca orice politician de duzină.

Colac peste pupăză, vaccinul antitetanos nu ar fi întotdeauna disponibil la Spitalul Județean Giurgiu. Așa că, în cazul în care sunt mușcați de patrupedele care mișună prin oraș, localnicii trebuie să meargă pentru tratament până la Spitalul din Singureni, o comună de lângă Giurgiu, deși reprezentanții spitalului au dezmințit zvonul ăsta.

Publicitate

5. DACĂ EȘTI STRĂIN ȘI IEȘI ÎN ORAȘ, S-AR PUTEA S-O MIERLEȘTI

Înainte de toate, nu prea ai unde să ieși. Sunt două cafenele mari și late, în centru, unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Există un singur club, care și-a schimbat numele și proprietarii de câteva ori, și-n prezent e extrem de kitschos. Sunt ceva localuri de manele, ce-i drept, dar dacă nu îți place genul ăsta, ești pierdut.

Mai e o problemă. Dacă ieși în oraș și n-ai grijă ce și cui zici, nu-i exclus ca băieții șmecheri să te bată până pici sau chiar mai rău. În 2011, spre exemplu, s-a vorbit peste tot despre Giurgiu după uciderea baschetbalistului american Chauncey Hardy. Omul juca la CSS Giurgiu, în Divizia A, iar pe la începutul lui octombrie, în 2011, a ieșit în oraș, la clubul Emotione. A intrat într-un conflict cu un localnic, din cauza unei fete, a primit un pumn în bărbie și și-a pierdut viața, după ce s-a izbit cu capul de pardoseala sălii din club.

De data asta, s-a dus vestea despre Giurgiu și-n afara granițelor, că a scris toată planeta despre cum un sportiv american, venit să-și câștige pâinea în România, a fost omorât într-o discotecă din orașul ăsta.

6. ECHIPA DE FOTBAL A ORAȘULUI E DIN PLOIEȘTI

Fotografie via Wikimedia

Dacă nu știai, Giurgiu are stadion la standarde europene și campioana României la fotbal, pe Astra. Sună bine, la prima vedere ai zice că „avem echipă, avem valoare" și măcar un motiv de mândrie locală. Însă nu-i totul atât de roz: de fapt, Astra e o echipă înființată la Ploiești și care s-a mutat la Giurgiu abia acum patru ani. Tocmai de asta, localnicii nu empatizează prea mult cu clubul ăsta, iar la meciuri abia se strâng câteva mii de oameni, într-o zi bună.

Publicitate

Citește și: Top 5 povești ale echipelor mici din fotbalul românesc care au dat lovitura, ca Leicester

Pe deasupra, nici măcar unul dintre jucătorii actuali ai Astrei nu e originar din Giurgiu. Foarte mulți fotbaliști nici măcar nu locuiesc în oraș, ci vin aici doar pentru antrenamente și meciuri. Singura lor legătură cu Giurgiu e că mănâncă la restaurantul din port, la finalul partidelor.

Dacă îi întrebi pe microbiștii locului, cei mai mulți or să-ți spună că nu le pasă de Astra, dar că le e dor de Dunărea Giurgiu, adevărata echipă a orașului, care acum se zbate prin ligile inferioare.

7. EXISTĂ UN PARC CARE SE CHEAMĂ „PARCUL FĂRĂ NUME", IAR TURNUL CEASORNICULUI A DEVENIT BAR

Fotografie via Giurgiu-Net

De parcă n-ar fi de ajuns, avem și câteva chestii care te duc cu gândul la Caracal. Parcul local în care ies băieții să poștească o pungă de semințe și să fluiere după gagici se cheamă „Parcul fără nume". Dacă nume nu are, măcar are pagină de Facebook, ca să-ți dai check-in când o arzi relaxat pe băncuță. Recent, autoritățile i-au dat un nume parcului: „Steaua Dunării", probabil după hotelul ceaușist aflat în imediata lui apropiere. La un moment dat, au vrut să construiască un mall mare și să pună hidrobiciclete pe lacul artificial din parc, numai că s-a dovedit, printr-un studiu de fezabilitate, că Ruse e prea aproape și le are pe toate.

Să nu uit. Avem un turn cu ceas, poziționat în centrul orașului, la kilometrul 0. A fost construit de turci, în vremea ocupației otomane, în secolul al XVIII-lea, pentru supravegherea împrejurimilor. În zilele noastre, niște băieți deștepți au transformat monumentul în bar. Giurgiuvenii au fost revoltați pe moment, au comentat, dar numai în spațiul virtual, așa că barul funcționează liniștit în continuare.

Urmărește VICE pe Facebook:

Vezi mai multe despre ora_ _șele nasoale ale României:
_8 motive pentru care Cluj-Napoca e un oraș nasol_
10 motive pentru care Constanța este un oraș nasol
Șapte motive pentru care Pitești e un oraș nasol