România e ţara africană a Europei

Ionuţ Florea şi Ana Hogaş sunt doi arhitecţi români, care s-au încumetat să facă un tur de 14 luni, pe o distanţă de 55 000 de kilometri, în jurul Africii, înarmaţi doar cu un motor, nişte provizii de camping şi o doză sănătoasă de cojones. Pentru că nu sunt sigur că există români care să fii explorat mai mult din continentul negru decât ei, le-am scris ca să aflu cum a fost toată experienţa lor şi cam ce lucruri ar trebui să ştie cineva când pleacă într-o călătorie continentală prin Africa.

Ionuț și Oana s-au atașat de Nigeria, Congo şi Mozambic datorită oamenilor.

VICE: Cum v-a venit ideea să plecati în Africa?
Ionuţ Florea: Ana visa de mică să ajungă acolo, de când credeam amândoi că toata lumea vrea să vadă Africa.Trebuia să plecăm în 2010, dar am avut un accident cu motorul, care a amânat povestea cu nouă luni. În iunie 2011, când am rulat în sfârşit pe pământ african, eram pur şi simplu uşuraţi!

Ce pregătiri aţi făcut pentru drum?
Inițial am pregătit timp de şase luni o motocicletă pentru touring offroad, care a fost distrusă într-un accident chiar în ziua plecării, aşa că am luat totul de la capat cu o alta. Au fost necesare modificari tehnice, coburi şi cauciucuri de schimb. Am luat cu noi multe piese de schimb si scule. Am mai avut: cort, sac de dormit şi saltele, primus, haine, un laptop şi echipament foto. Nu am cărat nimic sofisticat, pentru că ne-ar fi îngreunat demersul. Inițial au fost cam 50 de kilograme de bagaje, apoi am tot scazut din „junk" până undeva sub 30.

Cum ați făcut faţă vremii dificile?
Dacă ziua erau peste 54 de grade în Sahara, noaptea sufeream de frig. În una dintre noptile în Sudan ne-a scuturat o furtună cu ploaie torenţială, fulgere si vânt puternic care a ţinut o bună parte din noapte - un fenomen foarte rar în deşert. Noroc că am avut intuiţia să punem cortul pe o movilă, pentru că, după ce s-a potolit furtuna, întinderea de nisip s-a transformat pentru alte câteva ore în albie de râu. Vijelia a depăşit în intensitate orice am trăit în mijlocul sezonului umed la ecuator. Ne-a fost greu și în Etiopia, la peste 2 900 de metri altitudine şi circa șapte grade, cu ploaie torenţială, dar ne încărcam emoţional cu peisajul extraordinar.

Dar cu igiena cum a fost?
Am dormit 290 de zile în cort, deci nu am făcut duş în fiecare zi. În deşert apa este pentru băut, dar au fost situaţii în care ne-am spălat amândoi cu jumatate de litru. Când eşti nomad, înveţi să-ţi foloseşti eficient resursele. În toate ţările am consumat apa pe care o beau şi localnicii, fără probleme de sănătate. Şi până la urmă nimic nu este mai natural decât să dormi sub cerul liber, în natură.

(stânga) Ionuț e mecanic pasionat, a preluat-o de la bunicul său de meserie. A făcut toate reparațiile singur, cu excepția unui sudor din Congo care i-a reparat o pedală de frână. Africanii nu se pricep la motoare, pentru că circulă pe scutere chinezeşti. (dreapta) Za dintr-o bucată de tablă.

S-a defectat motorul de-a lungul drumului?

În ciuda zecilor de mii de kilometri, motocicleta noastră e în stare impecabila. În Camerun s-a stricat ambreiajul, şi nu mi-a fost ușor să-l repar. Când traversam Congo s-a rupt lanţul, dar nu e de mirare, pentru că era deja foarte uzat şi drumul era extrem de dificil. Am fost forţaţi de împrejurări să plecam fără rezervă şi am ieşit din impas fabricând o za dintr-o bucată de tablă şi una din şuruburi. Reparaţia a ţinut 750 de kilometri!

Aţi avut probleme pe la frontierele dintre ţările africane sau prin zonele de conflict?

Am trecut prin 23 de frontiere, am avut zero probleme şi am dat zero şpăgi, chiar şi la cele mai temute dintre frontiere. Contează atitudinea – un zâmbet, o strângere de mână şi fermitate când e cazul. În zone de conflict nu ajungi din întâmplare. E indecent să faci turism în regiuni în care oamenii suferă, fără să ai nicio intenţie de a te implica într-un sens pozitiv.

Prin ce momente dificile ați trecut?
Am cunoascut destul de îndeaproape ce se întâmplă în Republica Democrată Congo, o ţară imensă, despre care nu se vorbeşte prea mult. Traversarea statului a fost extrem de dificilă. 2 500 de kilometri de offroad extrem ne-au luat o lună, dar localnicii parcurg distanţa asta în trei sau chiar patru luni! Alte momente dificile au fostcele cinci zile petrecute într-o comunitate izolată undeva în vestul Camerunului, cu ambreiajul stricat şi resurse limitate, luna în care am lucrat ca voluntari în Nigeria, dar şi întâlnirile cu deşertul, care a vorbit într-un fel anume sufletului nostru.

Cum erau oamenii din ţările pe care le-aţi vizitat?
Pentru că ne plac drumurile offroad şi natura, am petrecut mult timp la ţară, în sate şi comunităţi semi-nomade. Doar Africa Centrală si anumite comunităţi din Vest îşi conservă tradiţiile, restul încep să-şi piardă diversitatea sub presiunea modernizării şi a globalizarii. Oamenii au o atitudine pozitivă extrem de molipsitoare, au muzică în sânge şi sunt foarte deschişi sufleteşte. Am fost primiţi în case şi familii ca şi cum am fi fost de-ai lor.

Ştiau oamenii de acolo ceva despre România?
Nu prea, ei ne asimilează celorlalte ţări din Europa. În câteva locuri însă se auzise de Hagi şi de Ceauşescu, probabil datorită relaţiilor politice cândva strânse dintre România şi multe state africane.

V-a amintit vreuna dintre ţările africane de România?
După expediţia asta ne place să punem că Romania e ţara africană a Europei. Am găsit multe asemănări de la mâncare (mămăligă, porumb pe ştiulete, tocane), la dezorganizare şi stiul arhaic de a vedea lucrurile. O excepţie ar fi că în Africa familia stă la baza societăţii, lucru care în Romania începe să se schimbe.

Citește și alte chestii despre Africa:
Viața alături de oameni mari
Preoţii milionari ai Nigeriei
Ghetourile de pe lângă Atlas: Cowboy-ii metalişti din Botswana
În turneu cu rabla în Africa de Est
Unul din trei copii e violat în cea mai mare comună din Africa de Sud
Zâmbeşte fără dinţi
Lentile şi limite
Antrenaţi să urască
Lumea este îngrozitoare, fă o rochie