Românca asta îți arată că ce crezi că-i bun de aruncat poate fi o comoară

Dintre toate trendurile ultimilor ani în materie de fashion, unul ar trebui să rămână norma, nu excepția: sustenabilitatea. Asta pentru că moda e unul dintre cei mai mari poluatori din lume și-n momentul în care tu te spargi în figuri pe shopping online nu faci altceva decât să întreții o industrie care distruge planeta și își tratează prost angajații.

Fie pentru că au devenit mai conștienți de efectele fast fashion sau pentru că vor să aibă piese unicat, tinerii români și nu numai aleg tot mai des să se-mbrace din magazine second hand sau vintage. Ferencz Borbála e o designeriță care a dus lucrurile mai departe: ea face propriile haine din deșeuri textile sau ce găsește prin SH-uri. Practica ei se numește upcycling și e fix ce-are nevoie fashion-ul în momentul ăsta.

Ferencz a început să experimenteze cu zona asta încă din facultate, iar acum are propriul brand. Hainele ei sunt în culori vii și din materiale diverse și niciuna nu seamănă cu alta. Am vorbit cu ea despre ce presupune meseria de designer de modă, cât de greu e să pui pe picioare un brand sustenabil și de ce nu trebuie să pui botul la greenwashing.

VICE: În prezent, numele tău e asociat cu moda sustenabilă, cu haine vechi pe care le transformi în unele noi. Care a fost însă primul gând care te-a dus spre zona de design vestimentar, ce era important pentru tine atunci?
Ferencz Borbála: Încă din copilărie mi-a plăcut să desenez tot feluri de haine ciudate. În timpul școlii făceam cercei și accesorii din diferite materiale ce îmi erau accesibile, carton, mărgele, sârme, creioane, lut etc. În liceu am învățat modă și textile, apoi am continuat studiile la secția de design vestimentar a UAD Cluj.

Când ai început să devii interesată de upcycling și de fashion-ul sustenabil? Cât de mult a contat și că e un tip de modă care nu necesită niște materiale foarte scumpe?
A început tot cu accesorii. Experimentam cu plastic reciclat, din care făceam cercei și coliere colorate. Deja mergeam la tot feluri de târguri și expoziții cu ele când am decis să aplic această idee și-n modă. Eram la master atunci, așa că era timing-ul perfect ca să aprofundez cunoștințele în direcția asta.  

A fost destul de important că nu aveam nevoie de materiale scumpe. Pentru exercițiile de la facultate mergeam la magazinele second hand. De multe ori, aceste experimente au fost mult mai interesante decât varianta finală, făcută dintr-un material nou. Încă de atunci acest spirit experimental e foarte important pentru mine

Care e procesul prin care cauți haine prin târguri sau magazine second hand? Te duci acolo cu o idee clară despre ce vrei să creezi sau inspirația îți vine în funcție de ce găsești?
Și–și. Uneori găsesc exact ce caut, alteori dau peste niște ciudățenii interesante pe care habar n-am când o să le folosesc. Uneori trec luni sau ani până creez ceva din ele. De obicei caut în funcție de materiale – de exemplu, materiale croșetate –, sau tricouri sau o anumită culoare.

Cât de complicat e pentru un brand mic să fie sustenabil?
Cred că pentru un brand mic e mai ușor decât pentru un brand mare. Bineînțeles, nu putem vorbi de o sustenabilitate absolută. Orice activitate are o amprentă de carbon. 

Dar pentru că un brand e mic deja înseamnă că nu produce mii de haine zi cu zi. Producția în exces e una dintre cele mai mari probleme ale industriei. Pe lângă asta, are un lanț de aprovizionare mai mic și e mai ușor să lucrezi cu parteneri și producători locali. 

Încă un avantaj e că upcycling-ul e mai ușor pe small scale – din materiale care rămân sau haine de transformat nu există un stoc nelimitat, așa cum e din materialele noi. În plus, necesită mult mai mult timp decât producerea hainelor noi – încă un motiv pentru care firmele mari nu prea se ocupă de reciclat și upcycling.

De unde te inspiri? Ai locuri, ritualuri speciale ca să intri in the mood?
Lucrez când pot și aproape constant, nu prea am un ritual. Mereu găsesc proiecte și designeri faini pe Instagram. Preferatele mele în ultima vreme sunt Chopova Lowena, Chet Lo, Antonia Schreiter, Juha Vehmaanperä. În același timp, mă uit și la influenceri ca Lindsay Vrckovnik, Savannah Hudson, sau Magda.

Fashion-ul nu înseamnă doar talent și viziune creativă, ci și business, un lucru despre care se vorbește prea puțin la facultate. Tu cum ai învățat ce trebuie să faci pentru a-ți promova brandul și a-ți vinde creațiile?
Încă le învăț. Pentru mine, cel mai mare ajutor a fost mama, care e contabilă – până și azi, ea mă ajută cu tot ce ține de finanțe. Anul trecut am participat la un program de mentorat organizat de Hungarian Fashion & Design Agency, unde am avut cursuri cu profesioniști de branding, marketing și vânzări.

Pe lângă asta, a contribuit experiența. Până acum am colaborat cu vreo douăzeci de concept store-uri și magazine multibrand, din care doar vreo două au fost o alegere bună, care meritau efortul financiar. Acum caut parteneri noi, mai ales că upcycing-ul face povestea și mai complicată. Majoritatea buyerilor nu cumpără haine unicat. Deci e nevoie de multă răbdare și perseverență.

Apropo de facultate, cât de importante au fost pentru tine studiile în ce ai ajuns să faci?
Pentru mine au fost foarte importante. Consider că în Cluj am primit o bază foarte bună în ceea ce privește tot ce înseamnă vizual și estetică în moda contemporană. Mi-a plăcut că aveam tot feluri de exerciții conceptuale, când puteam să ne imaginăm proiecte și colecții foarte complexe și extravagante fără stresul că trebuie neapărat să le și realizăm. Pe mine asta m-a ajutat mult ca să-mi dezvolt creativitatea și să am curajul să visez lucruri mari. Și treptat se întâmplă și implementarea. 

Pe lângă asta, facultatea m-a ajutat mult cu networking. Am avut ocazia să facem internship-uri și să colaborăm cu nume mari din industria națională și internațională – stiliști, redactori, critici sau alți designeri.

Ce ai vrea să știe lumea despre fashion și sustenabilitate, dar ți se pare că nu-i suficient prezentat?
Aș vrea să se știe mai multe despre cantitatea de haine produsă și problemele sociale create. Un brand nu poate să fie sustenabil dacă produce mii de haine zi cu zi. Și în ziua de azi firmele mari se străduiesc să aibă o producție accelerată și ieftină. Ceea ce înseamnă că hainele sunt făcute din materiale din ce în ce mai dubioase, iar oamenii implicați în producție primesc și mai puțini bani. În aceste condiții degeaba folosesc vreo 10 la sută poliester reciclat, asta nu compensează deloc daunele și poluarea, e doar greenwashing.

Care ți se pare cel mai mișto aspect al modei, motivul pentru care îți place să faci asta?
Moda mi se pare ca un studiu al zeitgeist-ului. E în interacțiune cu tot – ce facem, ce mâncăm, ce visăm, ce e considerat bun sau rău. Și nu se oprește niciodată, nu putem spune că e gata, am ajuns la ceva care e perfect, pentru că mereu vine altceva. Îmi place această mișcare constantă, îmi amintește că de fapt totul e în mișcare pe planeta asta.