Ce spune mărimea mașinii tale despre tine

Un studiu realizat în 2019 de Universitatea din Helsinki a descoperit că mașinile de lux sunt mai des folosite de „mârlani” și că acea logică pare să se aplice doar bărbaților.

Am contactat creierul din spatele studiului, Jan-Erik Lönnqvist, profesor de psihologie socială la Școala Suedeză de Științe Sociale de la Universitatea din Helsinki. Ar putea oare să-mi explice care e faza cu fenomenul mașinilor mari?

VICE: În timp ce căutam posibile legături între tipul de mașini pe care le au oamenii și psihologia proprietarilor, am descoperit că studiul tău demonstra că șoferii de mașini de lux sunt mai predispuși să fie lipsiți de empatie și mai egoiști. Îi numești „mârlani”. Îmi poți spune mai multe despre cercetările tale?
Jan-Erik Lönnqvis: Pentru studiul ăsta am folosit modelul Big Five al personalităților și un set de date cu 1.892 de șoferi din Finlanda. Participanții au răspuns la un chestionar extensiv axat pe studierea unor parametri diferiți, dar în special caracteristici socio-economice.

Într-adevăr, rezultatul principal al studiului este că șoferii bărbați care sunt mai puțin „simpatici” sunt mai predispuși să achiziționeze o mașină de lux. Bineînțeles, rezultatele sunt puțin mai complexe de atât, fiindcă aparent și persoanele „atente” sunt mai atrase de acel tip de mașină, pe care o asociază cu fiabilitatea și robustețea. 

Ce reacții ai avut după publicarea studiului?
Am avut momentul meu de popularitate, fiindcă studiez ceva foarte concret și general. Am început cu o întrebare generală ca să leg un tip de mașină cu o anumită personalitate. Am primit și multe critici, în special de la proprietari de asemenea mașini, rezultat care mi s-a părut interesant.

Unul dintre importatorii de camionete chiar a încercat să mă dea în judecată pentru calomnie. Unii oameni m-au certat la telefon și mi-au spus că au avut o astfel de mașină și că n-au fost în niciun fel agresivi sau egoiști… unii au luat-o foarte personal. 

Răspunsurile par la fel de convingătoare ca studiul. Cum ți-a venit ideea asta?
Am experimentat același lucru ca multe alte persoane: un Sedan german de lux care mergea cu viteză, iar la volanul căruia era întotdeauna un bărbat. Fiindcă se întâmplă așa de des, am observat un trend și m-am întrebat care sunt motivele din spate și dacă e ceva în neregulă cu acei oameni. Așa că am decis să duc întrebarea puțin mai departe.

Dar poți vedea genul ăla de comportament la multe alte mașini de lux pe lângă sedanuri, în SUV-uri, de exemplu, care sunt extrem de populare în rândul familiilor sau persoanelor mai în vârstă, fiindcă acele mașini sunt mai mari și deci mai confortabile.

Dar întrebarea mea reală este de fapt despre camionete. Mereu văd pe stradă mașini gigantice și sunt aproape exclusiv conduse de bărbați într-o manieră nu prea politicoasă.
În timpul cercetărilor, am dat peste un articol recent dintr-o revistă americană dedicată automobilelor în care scria că vânzările la camionete au crescut semnificativ. În plus, era subliniat că aceste mașini au devenit din ce în ce mai mult un simbol al statutului, cu putere sporită și un preț considerabil.

Pe baza studiilor realizate de către mine și în retrospectivă, cred că prețul ridicat al mașinii are o importanță majoră. Numim asta consum ostentativ: prin faptul că ai în posesie ceva scump, cu el îți arăți statutul social. În prezent, sunt mai puțin interesat de diferențele individuale și mai mult de o formă de funcționare socială comunală care se axează pe afișarea succesului și statutului înalt prin simboluri vizuale. Ca să obțină asta, o persoană va folosi un anumit stil vestimentar, telefon sau mașină, dar întotdeauna se va rezuma la autoconstrucția de identitate prin consum, să arate că aparține unui anumit grup de oameni care se identifică drept „de succes”. 

Cât despre camionete, e cumva amuzant fiindcă nu le văd prea mult prin Finlanda, deși într-o zonă relativ rurală ca a noastră, cu distanțe lungi și drumuri înzăpezite, ar putea fi utile trei sferturi dintr-un an. Mă îndoiesc de utilitatea lor în restul capitalelor. Cred că aceste mașini nu numai că devin din ce în ce mai scumpe și mai luxoase, ci e și mai ușor să le cumperi ca să justifici o achiziție utilă. Ceva ce nu poți să spui cu ușurință când vine vorba despre mașini sport.

În cazul mașinilor mari poți să folosești scuza că sunt pentru familie sau pentru utilitate, dar este un simbol al statutului. Și dacă mai e și electrică, atunci mai poți argumenta că ești un cetățean bun, în timp ce aceste mașini sunt oricum un dezastru pentru mediu. E ca și cum ai cumpăra o cafea de la Starbucks; știi că donezi câteva monede către o asociație sau unui fermier, ca să poți să o cumperi cu conștiința curată. 

Într-adevăr. De fapt, cadrul acestor simboluri pare atât de grosolan încât pot fi la fel de ușor folosite greșit pentru a renunța la responsabilități - un fel de greenwashing aplicat acestui consum ostentativ.
Absolut. De fapt, cred că asta face Bill Gates prin faptul că arată că are o viață aparent normală ca să scape de orice urmă de ură sau critici despre averea sa imensă. E o modalitate de a cumpăra simpatie, cam la fel ca exemplul Starbucks. 

Deci oamenii ăștia aleg o astfel de mașină ca să aibă o scuză?
Așa cred. Să-l luăm ca exemplu pe Andrew Tate. În unele dintre clipurile sale de pe YouTube, spune că ar fi mult mai puține probleme în lume dacă bărbații s-ar plimba cu sabia după ei. Într-un alt clip, trece printre 20 de mașini de lux. E atât de grotesc, aproape că pare că face asta ca să atragă puștani de zece ani care încă mai cred că e cool să ai o sabie mare și mașini mari. Acel simbol falic, acea încercare de a umple un gol… e aproape prea bun ca să pară adevărat.

Ca să mă întorc la SUV-uri și camionete: poate că atractivitatea lor ține de faptul că ambele par să fie ca un simbol de statut ca să depășești acele nesiguranțe și să nu devii un clișeu. E mai puțin ca o fantezie copilărească și mai mult ca un comportament de adult, dar tot e același lucru. 

Cum explici faptul că rezultatele studiului tău se axează aproape exclusiv pe șoferi bărbați?
Asta e o întrebare dificilă. Aș spune că e o diferență între înțeles și simbolism pentru socializarea masculină și feminină. Constructul social al fanteziei de mascul alfa este mai mult despre a deține o mașină care arată luxul și succesul, iar asta e o dorință care poate fi găsită în bărbații care urmează această fantezie - care sunt adesea mârlanii fără scrupule despre care vorbesc în studiile mele.

Și cred că fanteziile ipotetice de masculi alfa sunt construite pe alte valori și simboluri de statut care ar putea explica de ce simbolismul mașinii de lux este mai puțin adecvat. Asta e pură speculație, dar cred că genul face o diferență în idealuri și că socializarea ar putea explica acea diferență.  

Încă vorbim despre camionete, dar ar fi ceva de zis și despre fantezia culturală și visul american: Aceste mașini sunt atât de des asociate cu SUA, drumurile largi, simboluri ale puterii și aventurii, este o fantezie care sigur trebuie să fie interesantă din punct de vedere comercial?
Sincer, nu știu. Cred că poți să te uiți și la politizarea statelor unde sunt vândute cele mai multe camionete, să vezi ce se petrece în acele regiuni. Dar unele produse de consum sunt mult mai valoroase în anumite cercuri și mai rușinoase și discreditate în altele. De exemplu, când am vorbit despre cercetarea asta cu colegii mei din SUA și chiar și mai mult cu cei din Finlanda, am descoperit un consens inversat. În comunitatea noastră, să deții o mașină de lux ar fi văzut ca un comportament de outsider, în timp ce să ai o mașină obișnuită, funcțională și ieftină este norma. De exemplu, weekendul trecut am realizat că colegii mei de universitate conduc toți același model ieftin și util de Skoda. 

Dar de fapt, este tot un simbol de statut: arată că individului respectiv nu-i pasă de cum arată mașina, că nu e un materialist, nu e o victimă a logicii de piață și, spre deosebire de posesorii de mașini de lux, nu crede că norocul depinde de o mașină nouă. Și cu toate astea, rămânem în acel spectru de consum ostentativ, modelat aici de o anumită cultură și caracterizat de o anumită capitală culturală. 

În timp ce poți urmări consumul ostentativ într-un fel sau altul în contexte diferite, ar putea ca tendința către genul ăsta de consum să fie un simptom al culturilor mai mult sau mai puțin inegale, cu o tendință mai mare sau mai mică către idealul de meritocrație? Cum ar fi, de exemplu, să compari culturile și valorile unei țări precum Finlanda cu cele ale Statelor Unite?
În unele culturi (în special nord-americane), ideologia meritocrației este foarte puternică. Dacă ai bani, înseamnă că-i meriți și ești o persoană de valoare,  fiindcă ai muncit pentru asta. Puterea și succesul sunt în partea de sus a scării. Ar fi o minciună să spun că această ideologie nu există în Finlanda, dar e mai puțin comună. În Scandinavia, valorile precum justiția socială și binele comun sunt mai populare. Majoritatea oamenilor știu foarte bine că meritocrația este un principiu defectuos într-o societatea inegală.

Și, deși există o formă de recunoaștere pentru a expune succesul în țările care valorifică aceste trăsături, genul ăsta de comportament poate fi mai puțin binevenit în Scandinavia, unde să arăți succesul într-o lume capitalistă este egal cu a arăta o afinitate pentru acel sistem. Deci aș spune că cu cât e mai meritocratică o țară, cu atât mai popular este să arăți semne de bogăție și succes. Și acest ideal este în special manifestat în țări cu un sistem capitalist puternic și o piață slab reglementată. 

În How to Blow up a Pipeline, Andreas Malm menționează: „La finalul lui 2019, International Energy Agency a raportat că (sectorul SUV-urilor) a fost al doilea cel mai mare contributor la creșterea emisiilor globale de CO2 din 2010. Sectorul energetic a deschis calea, urmat de creșterea flotei de SUV (...) Dacă șoferii de SUV-uri ar fi o națiune, ar fi pe locul al 7-lea pentru emisiile de CO2 în 2018”. În 2021, IEA va actualiza studiul, iar această țară imaginară va deveni al 6-lea cel mai mare poluator din lume. Mai târziu în carte, Malm prezintă inițiative cetățenești în care indivizii se organizează ca să răspundă la supraaglomerarea SUV-urilor, cum ar fi dezumflarea anvelopelor. Ce părere ai despre acest tip de practică?
E o problemă complexă. Există o nevoie de acțiune politică, în special sabotaj organizat și acțiuni de reducere a marjelor economice ale giganților. În sensul ăla, pot vede utilitatea acestui tip de acțiune și chiar să-l simpatizez. Dar nu știu dacă chiar sunt eficiente, fiindcă dacă subliniază o problemă globală, nu-mi pot imagina proprietari de SUV-uri că se întreabă dacă le-ar plăcea să-și găsească anvelopele dezumflate într-o dimineață. Așa că mă tem de o anumită polarizare. 

Ar fi cu siguranță foarte interesant să fii de partea lor și să-i faci aliați, să-i vezi ca pe victime ale capitalismului și marketingului. Acești oameni nu pot obține niciodată ce speră pe baza a ce cumpără și deci nu vor fi niciodată satisfăcuți. Dar cine renunță la camioneta sau la SUV-ul său doar fiindcă realizează că nu-l face fericit? Poate că o mașină mai mare, mai luxoasă și mai performantă îi face să se simtă mai bine? Opinia mea e mixtă. 

Dar chiar dacă riscul de polarizare este într-adevăr prezent, aceste tipuri de acțiuni pot avea meritul de a transmite un semnal puternic. Ca să folosesc sloganul „frica trebuie să schimbe părțile” folosit în special în activismul feminist, poate că folosirea violenței și monopolul ar trebui de asemenea să se schimbe?
Tind să fiu de acord. Dar chiar și activismul de mediu non-violent, cum ar fi Extinction Rebellion, care e destul de popular în Finlanda, înfruntă ură și polarizare. Așa că nu-mi pot imagina reacțiile dacă acțiunile ar fi violente… este un subiect destul de deprimant.

Sunt vegan de 15 ani și încă văd reacții foarte diferite la unele mese. Devine mai rar, dar am văzut oameni care mănâncă mai multă carne după ce le explic că nu o consum. Precum Andrew Tate, aceste tipuri de comentarii sunt aproape o declarație de a arăta că unii oameni pur și simplu nu vor să-și pună la îndoială privilegiile, fie că e vorba despre consumul de carne, fie mașini mari. 

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.