Cum e să conduci o mașină care costă mai mult decât un apartament de lux în București

Ca om care nu are permis de conducere, nici stomac pentru adrenalină, am vrut să-mi satisfac curiozitatea pentru cum se simte „fight or flight”, cu pulsul la maximum și respirația greoaie, la peste două sute de kilometri la oră, așa ca am căutat să aflu toate detaliile de la niște tipi care fac asta zi de zi. Am cotrobăit prin canalele de social media după curse, mașini și tuning și am ajuns la tot felul de variante care sună a Pimp my ride-ul de pe MTV, unde, în loc de Xzibit, vei descoperi influenceri locali sau alte vedete recunoscute pentru felul în care își lucrează mașinile. 

Totuși, după ce treci de zona asta, ajungi și la câteva comunități de cunoscători care vorbesc cu pasiune despre stilul ăsta de viață, despre viteză și despre mașini de top. Am găsit niște tipi pasionați care să-mi răspundă la toate întrebările pe care le aveam în cap, de la cum e cu adrenalina până la câți bani trebuie să scoți din buzunar pentru moftul ăsta. Am aflat câte ceva și despre mașinile tunate la maximum, o zonă cu care m-am întâlnit până acum doar când am grăbit pasul la semafor.

Racebox Gang e unul dintre grupurile cunoscute (cam 73 de mii de urmăritori pe insta) de pasionați de mașini vitezomane din București. Băieții nu își zic street racers, ci se consideră mai degrabă un grup ca oricare altul, care iese în oraș la o caterincă, la un paintball sau, ca in the good old days, la un party. Dar, spre deosebire de prietenii tăi, care merg agale cu căștile în urechi spre barul în care vă pierdeți vremea, băieții de la Racebox rulează pe străzi pe decibeli de motor turat, într-un șir de vreo 20 de mașini care-ți iau ochii și-ți bușesc timpanele. Ăsta e mersul la sunet, un grup de mașini tunate care face croaziere prin oraș. Le observi repede nu doar pentru că arată ca din jocuri, ci și după sunetul specific motoarelor modificate. Pe care însă mulți o cataloghează ca fiind poluare fonică.

Grupul lor s-a format acum trei ani, dar printre membri sunt câțiva care fac parte din comunitatea asta de peste 20 de ani. Racebox nu se identifică ca parte din scena locală de curse ilegale și n-au avut niciun clash cu autoritățile în istoricul lor, ba mai degrabă încurajează menținerea tuturor activităților în norme legale. Pe lângă întâlnirile prin oraș, grupul organizează tot felul de plecari prin țară, tururi sau raliuri care promovează stilul lor de viață, inspirați de Gumball3000, cel mai cunoscut raliu internațional, unde participă, anual, 150 de piloți celebri, sportivi, vedete sau chiar membri ai unor familii regale.

Fenomenul curselor underground din București aproape a dispărut din comunitatea pasionaților de street racing, odată cu amploarea rețelelor sociale și cu postările foto-video necontrolabile, din partea unor privitori random. Natural, și grupurile de pasionați s-au schimbat, unele au dispărut de tot, iar cele care au rămas se formează în jurul unor zone de întâlnire, cum ar fi IKEA-Petrom City, Piața Victoriei sau Constituției. Pe băieții de la Racebox îi întâlnești pe doua trasee, unul care duce din nordul Bucureștiului spre centru, pe unde ies foarte mulți car-spotteri (vânători și fotografi de mașini de stradă), celălalt prin Snagov, plin de drumuri virajate. 

Cum adrenalina și limita de viteză în afara localității pentru vehiculele din categoriile A și B nu-mi sună din același film, am vrut să aflu cum se împacă totuși iubirea pentru kilometri la oră cu legea românească. Ca să poată să ajungă, în limitele legale, la niște viteze care le dau thrill-ul ăla de care au nevoie, participă la curse organizate, printre care Campionatul Național de Time Attack, o cursă deschisă atât piloților de mașini de serie, cât și celor care conduc motoare modificate.  Participanții trebuie să parcurgă, în cel mai scurt timp, un traseu de patru kilometri. Ca medie, timpii pot ajunge și la maximum un minut și 45 secunde. Pe aceste trasee, în linie dreaptă se poate ajunge la o viteză de 280 de kilometri la oră, dar am zis că n-are cum, că doar sunt drumurile din România, pe care le știm cu toții. Și aveam dreptate, pentru că majoritatea curselor nu se fac pe drumurile înroșite de Waze în weekend, ci pe niște rute cu alt nivel de infrastructură, cum ar fi Transilvania Motor Ring, cel mai mare circuit auto din România, un proiect făcut dintr-un mix de fonduri publice și europene.

Pentru că deja am început să o ard ca o cunoscătoare, am întrebat și care e cea mai tare mașină din grup și am aflat ca ar fi un Mercedes AMG GTR PRO 2020, singura din România de felul ei, un supercar care a fost modificat până la opt sute de cai putere, de la 585, cu cat a ieșit din fabrică. Ca să ai cu ce compara, o mașină de oraș banală, totuși puternică, are pe undeva între o sută și 150 de cai putere. Mașina lui taica-miu, de exemplu, un Peugeot mic, o investiție luată în serios la noi în familie doar după ce a cedat Dacia 1310, are 95 CP. Nu cred că ei o consideră mașină, probabil că folosesc motorul ăsta la râșnița de cafea.  

Tunatul nu s-a oprit la motor și acum echipa așteaptă niște elemente de carbon care să o transforme într-o mașină super aerodinamică. Urmează să modifice și eleronul, o piesă exterioară care deviază cursul aerului în mișcare și mărește aderența mașinii. Pe scurt, dacă la ieșirea din fabrică mașina era pregătită să atingă un maximum de 318 kilometri la oră, am înțeles că acum, după toate modificările, limita ei a ajuns la 335.

Printre mașinile modificate integral de ei, pe care le mai vezi doar în jocuri video de profil, se numără Ferrari 458 Speciale, AMG E63 de 900CP, Lamborghini Huracan Performante, Lamborghini Aventador și unele și mai speciale, conduse de membri ai grupului din afara țării, Pagani Huayra BC și Koenigsegg CCXR. La o căutare random din lista asta pe site-urile de vânzări auto, o mașină merge de la 50 de mii de euro și poate ajunge și la trei milioane.

Pasiunea lor s-a dus și mai departe, într-un business de servicii de tuning care se axează pe pimp-uirea totală a mașinilor din game premium, de genul Lamborghini, Ferrari, Porsche. Fac asta pentru că vor să susțină un standard de calitate în tuning, dar și ca să adune comunitatea pasionaților care-și permit investiții în zona asta.

Cum se construiește pasiunea asta am aflat de la Alex, un tip care are 23 de ani și un Ford Focus RS MK3. Când a început să se dezvolte scena underground de racers, prin anii 2000, el avea trei ani. A fost pasionat de mic de chestiile cu motor, bărci, ATV-uri și mașini, iar mai târziu, pe la 19 ani, a ajuns să-și formeze grupul de prieteni în jurul mașinilor, pe principiul „dacă ești de treabă și-ți place un pic de viteză, hai și tu”. Acum fac ieșiri în oraș și trasee prin țară, unde încearcă să împace siguranța cu bucuria de a mai forța puțin accelerația pentru un boost al sistemului nervos central. 

Ultimul traseu al grupului său, Cars&Friends, a fost făcut cu 15 mașini de viteză, de la București până pe Valea Oltului, via Transalpina, o zonă top pentru viraje, pante, dar și pentru peisaje și alte obiective turistice. Prin București, Alex se adună cu prietenii în Piața Victoriei, un loc de întâlnire cunoscut printre pasionații de mașini.

El este deja la a treia mașină, a început cu un Volkswagen Passat, pe care și-l amintește drept cuminte, căci avea doar 140 de cai putere. A urmat un Mitsubishi Lancer, o variantă deja modificată, în care a mai băgat și el zece mii de dolari, ca să ajungă la un format și mai bun de putere. Acum conduce Fordul, pentru care urmează să înceapă modificările. 

Pentru că tot nu am înțeles exact procesul, am tot insistat să aflu ce e cu modificările astea. Pe tuning, treaba începe de la chestii banale, gen anvelope, frâne și suspensii. Apoi urmează eliminarea elementelor, proces ce scade greutatea mașinii. Se modifică motorul și se investește masiv în zona de siguranță: scaune pentru protecție mai bună cu hamuri sau chiar un rollcage, cușca aia minune care te protejează în caz că te rastorni.

Cu un record personal de viteză de vreo 280 de kilometri la oră, Alex face asta pentru că îl ține mereu în priză. „Odată ce ai început, ajungi într-un sistem în care poți upgrada constant mașina, skill-urile tale, relațiile și nivelul de adrenalină. Iar adrenalina asta, în momentele de intensitate maximă, bate frica și conștientizarea pericolului”, spune el. 

După Alex, cel mai mare dușman al siguranței e panica, momentul în care nu mai stăpânești mașina și pierzi controlul. Totuși, el și prietenii lui se consideră un grup dintre cele chill, cu simț de răspundere pentru viața lor și cea a pasagerilor. Pentru că le-a câștigat încrederea prin responsabilitate, părinții lui îl susțin. Cu toate astea, mai degrabă aleg un taxi în loc să meargă cu Alex cu mașina.