Ce spun musulmanii români despre referendumul anti-gay al Coaliției pentru Familie

Mai sunt doar câteva zile până la referendumul homofob la care Coaliția pentru Familie visează de aproape trei ani. În contextul situației politice delicate din țara noastră, chestia asta e doar o petardă populistă, venită la ordin religios. Inițiatorii și susținătorii referendumului insistă că este un gest civic și un proces democratic legitim.

Nu voi intra în detaliile astea juridice, dar cred că nu putem ignora că la baza acestei inițiative stau ca pietre de temelie religia și principiile conservator-creștine asupra vieții sociopolitice, mai ales cele referitoare la sexualitate și gen. Și dacă acest referendum se joacă cu sensibilitățile creștine (ortodoxe sau nu), am încercat să văd care sunt sensibilitățile Islamului pe acest subiect. Pentru că Islamul este o religie ce deseori este scoasă țap ispășitor pentru multe probleme, mai ales în discursurile conservatorilor creștini.

Islamul, la fel ca toate religiile, nu este un monolit, iar pe lângă diviziunea clasică între sunniți și șiiți, opiniile și pozițiile pot diferi. Există nenumărate jurisprudențe (Fiqh) ce interpretează legea divină islamică (șaria) în concordanță cu mediile în care trăiesc. În Coran, la fel ca în Biblia creștină, avem aceeași poveste banală a orașelor Sodoma și Gomora și pedeapsa divină pentru activități homosexuale. Și brusc, cam aici se oprește orice mențiune a homosexualității în tot Coranul. În hadisuri (consemnări și spuse ale profetului) nu există versete care menționează sau reglementează, în orice mod, activitățile homosexuale.

Referitor la interpretări și jurisprudență, am întrebat-o pe Alina Isac Alak, specialistă în studii islamice și pe Fatma Yilmaz, doctorandă la SNSPA.

„Personal, nu cred că există niciun motiv să acordăm mecanic mai multă legitimitate interpretărilor juriștilor de acum o mie de ani decât celor progresiste contemporane. Lucrăm cu probabilități umane asumate, nu cu certitudini divine, urmărim reflectarea practică a unor principii și valori coranice generale, precum dreptatea, egalitatea și demnitatea umană (karamah), libertatea de conștiință și religioasă, nu calchierea ineptă a unor legi concepute de juriști implacabil și, de altfel, condiționați de evoluția cunoașterii specifice societății lor, de idiosincrazii personale, de presiuni istorice sau politice. Mai ales atunci când încercăm să facem distincții între drepturile sociale pe care le oferim anumitor grupuri de persoane, trebuie să tratăm cu foarte multă suspiciune și precauție interpretările textuale pe care le propunem. Dacă ontologia divină nu ne permite să concepem decât o divinitate dreaptă, acea divinitate nu poate fi sursa unor legi nedrepte, definind aici nedreptatea elementar, ca o afirmare trunchiată a umanității anumitor persoane și/sau o limitare a drepturilor lor fundamentale. Ura este incompatibilă cu sacrul."

„Interzicerea homosexualității în Islam este înrădăcinată în corpusul teologico-juridic al islamului medieval. Acest corpus constă în principal din jurisprudența principalelor școli islamice de gândire (madhhab) sau fiqh și este urmată de majoritatea savanților contemporani islamici. Opiniile lor se bazează în principal pe parabola coranică a profetului Lot sau Lūt în limba arabă. Există anumite curente de interpretare care să găsească o anumită justificare și acceptare a homosexualității, dar acestea sunt prezente în mare parte în societățile occidentale, așa numitele curente ale islamului progresist. Poate cea mai cunoscută autoare și activistă este Irshad Manji, o canadiană musulmană cu o vastă activitate în zona interpretărilor reformiste ale Coranului și o foarte vocală critică a Islamului tradițional. Deși comunitatea LGBTQ este cea mai oprimată din cadrul societăților islamice, alături de situația femeilor, practica homosexuală se împletește cu istoria islamului din toate timpurile existând perioade lungi când este aproape tolerată - a se vedea o istorie a homosexualității în Imperiul Otoman sau în cazul Califatelor Arabe.”

Pentru o poziție mai oficială, l-am contactat și pe Muftiul Cultului Musulman din România, Iusuf Murat:

Pe de altă parte, în același hadisuri în care nu se regăsește nimic despre homosexualitate, se regăsesc nenumărate menționări ale unor categorii de bărbați denumiți colocvial „Mukhannathun" („cei efeminați", „bărbați care seamănă cu femei"). Nu există, nici acum, o definire clară a acestei categorii, de-a lungul timpului fiind considerați homosexuali, femei transgender sau persoane intersex. Această ambivalență față de „Mukhannathun" se poate resimți și astăzi în unele țări predominant musulmane. De exemplu, în Turcia lui Erdoğan, în care drepturile LGBT+ sunt constant reprimate, schimbarea de sex (ulterior gen) este legală din 1988, industria entertainment-ului turcesc fiind dominată de multe figuri transgender.

Prin filiera persană, Islamul are o lungă tradiție de artă vizuală și literară pe care astăzi le-am numi homoerotice, cel mai faimos exemplu fiind poetul persan Rumi, fondator al ordinului sufit Mevlevi, acei derviși rotitori pe care-i vezi pe la toate festivalurile turcești. Poemele lui sunt parte a moșternirii culturale a umanității, iar el este considerat o figură importantă în multe țări musulmane.

Pot continua cu exemplele la nesfârșit, până te plictiseşti. În toate religiile, în special cele Avraamice, subiectul homosexualității este unul foarte ambiguu. Orice interpretare este și va fi subiectvă, iar cepefiștii nu fac decât să-și impună interpretarea lor asupra tuturor, creștini sau nu. Adevărul suprem este doar al lor, iar legislația națională, care ar trebui să se aplice tuturor într-un stat laic, nu are relevanță.

Ah, da, nu uita să #boicot.