Tipa asta reproduce fanteziile femeilor în scurtmetraje porno

Estetica și noutatea din pornografie era pe moarte la începutul anilor 2000. Eseul lui David Foster Wallace din 1998 despre pornografie, Big Red Son, argumenta că zilele de glorie ale industriei porno au fost în anii '70 (cu păr), în anii '80 (mai mult păr cu fixativ) și în anii '90 (fără păr).

Pe măsură ce industria a devenit tot mai ternă și alterată de era internetului, cu tot mai multe clipuri derutante și perverse, a apărut un nou val de pornografie în frunte cu staruri precum Stoya. Erika Lust e una dintre aceste pioniere ale noului val și creează cinematografie erotică etică – genul de pornografie la care ne putem uita fără să simțim vinovăție.

După ce a absolvit facultatea de Științe Politice, Lust și-a înființat propria companie producătoare de filme erotice și creează scurtmetraje uimitoare, progresiste, pro-consimțământ, pe care le regizează ea, faimosul regizor queer Bruce LaBruce și mai multe regizoare alese de ea pe sprânceană.

A planificat vara aceasta două nopți de premiere, performance-uri și petreceri în clădirea ex-DDR din Berlin. Ne-am întâlnit cu ea ca să aflăm mai multe despre intențiile ei.

Creezi scurtmetraje erotice inspirate din fantezii anonime din viața reală. Unde tragi linia între fantezie și realitate?
Pe Xconfessions nu vei găsi niciodată filme cu actrițe care să fie aranjate ca să pară foarte tinere sau minore, reprezentări cu incest, simulări de pederastie sau viziuni masculine degradante pentru femei. Nu avem nici fantezii de viol. Cultura consimțământului mi se pare esențială. Confesiunile te ajută,la urma urmei, să-ți înțelegi mai bine sexualitatea. Și de aceea nu e ok să faci pe nimeni să se simtă rușinat din cauza lor.

Ai putea să-mi faci un ghid al procesului creativ prin care transformi fantezia cuiva într-un film?
Mai întâi hotărâm dacă fantezia dă bine pe ecran, și nu doar în scris. Spre deosebire de restul industriei, eu mă concentrez foarte mult pe scenariu. Conceptul din spatele sexului e foarte important și eu creez un context, un dialog și niște personaje. Colaborez îndeaproape cu echipa mea, vizitez locațiile, mă întâlnesc cu art directorul și cu stilistul și stabilim împreună estetica corectă.

Cum diferă atitudinea mainstream față de cinemaul erotic din Suedia față de orașul în care locuiești acum, Barcelona?
Am crescut în Stockholm, unde am avem în școli educație sexuală de la o vârstă fragedă: suntem învățați totul, de la consimțământ, până la respect și emoții. Am învățat că sexul poate fi mai mult decât fizic, poate implica emoții și conexiuni, așa că am avut mereu o atitudine foarte naturală vizavi de sex. Așadar, ideile au început să mi se formeze în Suedia, dar Barcelona a fost orașul potrivit pentru punerea lor în practică. M-am mutat aici la douăzeci și ceva de ani și am simțit imediat că orașul ăsta e mai deschis față de viziunea mea. Barcelona e un oraș înfloritor, deschis la minte, cu oameni minunați, așa că m-a inspirat mult ca regizoare aflată la început de drum.

Ce realizatori de film sunt cei mai importanți pentru tine?
Foarte mulți! John Cameron Mitchell e amuzant și neînfricat! E unul dintre puținii care au îndrăznit să ilustreze sexul real cu actori reali într-un film pentru cinematografele comerciale. Shortbus ilustrează sexul ca pe un instrument crucial de comunicare între ființele umane, fie că are sau nu o relație convențională în spate. Legătura pe care filmul o stabilește între sex și fericire e atât de entuziastă încât pare naivă la un moment dat, dar de câte ori mă uit la film, îmbrățișez omagiul adus sexului, vieții și creativității.

Apoi, mai e Transparent, al lui Jill Soloway. Reprezintă foarte frumos problemele persoanelor transgender. E autobiografic, așa că fiecare episod are profunzime și emoție. În plus, Soloway a folosit o echipă în întregime trans. Chestia asta e în conformitate cu propria mea filosofie – și eu folosesc o echipă formată doar din femei ca să creez povești care au în centru femei. Oamenii trebuie să primească o voce cu care să-și spună propriile povești și puterea de a lua parte la un discurs care îi privește.

Îmi place la nebunie și L'Amant, al lui Jean-Jacques Annaud. A fost o revelație când l-am văzut prima oară. E o poveste de dragoste neconvențională despre maturizare, prezentată din punctul de vedere al unei fete inteligente și aventuroase, care nu se rușinează de sexualitatea ei. Felul în care sunt ilustrate primele ei experiențe sexuale e foarte poetic și, în același timp, direct și realist. Ceea ce dovedește că poți construi povești sexuale incredibile, transcendentale și, în același timp, foarte excitante.

Filmele tale au fost foarte bine primite în Berlin.
Iubesc Berlinul. Iarna trecută, am avut acolo un eveniment în cadrul Berlin Film Society și mi-a plăcut deschiderea, energia și implicarea publicului. Mulți dintre actorii cu care lucrez stau în Berlin. Există o scenă independentă incredibilă care face parte din mișcarea etică a industriei pentru adulți, valul care va schimba industria. E un oraș fascinant și mi-ar plăcea să și filmez acolo într-o zi. Felul în care abordează oamenii sexualitatea în Berlin e proaspăt și sincer, de aceea sunt apreciate filmele mele. Nu sunt doar filme erotice de calitate, ci și filme din mișcarea pentru expresie sexuală liberă și egalitatea între toate sexele. Un discurs feminist despre sexualitate și rolurile de gen.

Studiile de științe politice te-au influențat ca regizoare din noul val de cinema erotic?
Am citit multă literatură academică pe această temă și am auzit argumente foarte articulate despre problemele de gen. Unul dintre preferatele mele a fost Hard Core: Putere, plăcere și frenezia vizibilului de Linda Williams. Mi-a deschis ochii și mi-a oferit limbajul potrivit să descriu ce aveam în minte despre pornografie, sexism și alte chestiuni de gen de la o vârstă fragedă.

Cum îți găsești colaboratorii?
În luna octombrie a anului trecut, am lansat un open call internațional pentru regizoare pe blogul meu. Avem nevoie de mai multe femei în roluri de putere în industria filmelor pentru adulți: regizoare, producătoare, scenariste. Cu cât suntem mai multe, cu atât avem mai multe șanse să întrerupem omogenitatea creată de o industrie dominată de bărbați. Trebuie să facem filme explicite și pozitive vizavi de sex, ca tinerii și generațiile următoare să vadă sexul într-o lumină realistă și plăcută și să nu fie expuși la o singură versiune a poveștii.