10 motive care m-au făcut să plec definitiv din Galați

Doar moldovenii care au nevoie de pașaport de România ca să circule liber în UE mai vor să se mute în orașul ăsta.

|
19 Februarie 2019, 8:53am

Autorul articolului. Fotografie din arhiva personală. 

M-am născut și am crescut în Galați. Acum, la 45 de ani, am decis că a venit vremea să mă mut definitiv, cu nevasta și cei doi copii. După aproape 30 de ani de domnie pesedistă, Galațiul a devenit feuda unor șmecheri unde localnicii mai găsesc foarte puține motive să rămână.

Știu că ai să râzi, dar Galațiul a fost cândva un oraș mare. Atât la propriu, cât și la figurat. În 1990, era considerat ca fiind al cincilea cel mai dezvoltat oraș economic din țară. În Combinatul Siderurgic munceau 40 de mii de oameni, astfel că în aproape fiecare familie exista măcar un salariat din combinat.

Astăzi, Galațiul este, oficial, cel mai depopulat oraș mare din România. Potrivit ultimului recensământ, între 2002 și 2011 orașul a pierdut 50 de mii de locuitori, iar depopularea orașului a continuat și în anii următori. Numai în 2017, au plecat definitiv 1 800 de oameni, iar pe piața imobiliară erau anul trecut zece mii de apartamente goale, dintr-un total de 82 de mii.

În momentul ăsta nu mai vrea nimeni să se mute în Galați, în afară de cetățenii din Republica Moldova, care au doar nevoie de cetățenie română ca să poată circula liberi în Europa. Cred că nici cei din Vaslui nu ar veni aici, dar nu i-am întrebat.

Ce mi se pare amuzant e că din Galați pleacă inclusiv foști prefecți, primari și viceprimari, adică oameni care sunt totuși și ei responsabili pentru decăderea orașului. E mișto să zici acum: „Nu mai e, frate, nimic de făcut în orașul ăsta!” Păi când pâinea și cuțitul erau la tine în mână, nu te gândeai că, dacă nu faci nimic, Galațiul va muri?

În fine, hai să n-o mai lungesc și să-ți spun care au fost motivele mele pentru care mi-am făcut bagajele și m-am mutat la București.

Primul semn că trebuie să pleci dintr-un oraș este atunci când nu-ți mai vezi viitorul acolo

Dacă mă uit în zare, nu văd nimic bun în Galați în următorii cinci sau zece ani. Probabil că orașul va fi condus în continuare de aceeași gașcă PSD-istă, în frunte cu liderul lor suprem Dan Nica (actual europarlamentar).

Nu există niciun plan pe termen mediu și lung din partea autorităților locale pentru a atrage investitori în Galați sau pentru a-l face măcar frecventabil. În timp ce în alte orașe numărul companiilor noi crește, în Galați scade. Cum să crească salariile, dacă nu mai există angajatori în oraș?

Galațiul este condus de niște proști, de care mi-era rușine

Actuala echipă de la Primăria Galați este formată din oameni rudimentari de la PSD, care nu au performat nicăieri înainte să ajungă să conducă orașul. De exemplu, primarul Ionuț Pucheanu este un fost absolvent de particulară de Drept, care nu a profesat nici măcar o zi în domeniul său, iar city managerul Marius Humelnicu a fost fotbalist de liga a doua până să ajungă șef de cabinet la deputatul PSD Galați, Lucreția Roșca. Să nu îl uit aici nici pe viceprimarul Picu Roman (UNPR), un agramat prin excelență care a afirmat că președintele Iohannis are niște laboratoare secrete în care se pregătesc crime înfiorătoare împotriva tinerilor români.

Cu așa echipă, este logic ca orașul să nu aibă un proiect major de dezvoltare, o ancoră de care să se agațe pentru a evolua în următorii cinci-zece ani. Primarul Pucheanu se îngrijește doar de schimbat borduri și lucrări banale de asfaltare cu firmele de casă ale PSD.

Farmaciile și pariurile, singurele afaceri care merg. Adică boala și disperarea

Nimic nu pare să mai meargă în Galați. Salariile sunt mici, iar mulți gălățeni trăiesc de pe o zi pe alta. Excepție fac angajații Primăriei Galați, acolo unde salariile au crescut cu 100%, comparativ cu anul 2014. În Galați, am numărat zeci de magazine situate la stradă, adică în zone cu vad, care zac de luni de zile la închiriat și nimeni nu vine să deschidă un business adevărat. Acum două săptămâni, am văzut fix în Centru, vizavi de hotelul Dunărea, că un loc comercial care a stat ceva vreme la închiriat a devenit agenție de pariuri.

De altfel, dacă te plimbi pe stradă, prin oraș, vezi că farmaciile și casele de pariuri sunt singurele afacerile care merg ca unse în Galați. Asta înseamnă, în ordine, boală și disperare. Gălățenii intră în agențiile de pariuri (păcănele) sau cazinouri în speranța că vor da lovitura, că se vor îmbogăți peste noapte. Evident, ei pierd și puținul pe care îl au pentru că dacă pariurile ar fi profitabile pentru jucători, nu ar răsări atâtea agenții peste noapte.

Scuze, am uitat de videochat

Am zis de farmacii și pariuri că ar fi singurele afaceri care merg în Galați, dar am uitat complet de ce era mai important, și anume videochatul. Dintr-un oraș cu o economie înfloritoare, vorba comuniștilor, Galațiul a ajuns acum să se bazeze pe talentul fetelor din fața camerelor.

Acum doi ani, când am făcut acest reportaj pentru VICE despre fenomenul videochat din Galați, patroana studioului cu care am discutat îmi spunea că, într-o lună bună, profitul ajunge chiar și la 20 mii de euro.

În oraș erau anul trecut 11 studiouri legale și alte câteva sute clandestine. De aici, probabil, și numărul mare de mașini scumpe pe care le vezi pe străzi. Plus și faptul că terasele sunt pline la ora 11 dimineața de băieți cu două-trei fete la masă, de zici că sunt într-o perpetuă vacanță. Ok, nu mă deranjează asta, numai că stau și mă întreb până când o să meargă și videochatul? Să vezi când o lovi șomajul și în domeniul ăsta, o să se închidă și singurele baruri decente care mai există în oraș.

Galațiul nu are drumuri, dar nici oameni calificați care să le construiască

Nici în 2019, Galațiul nu va fi cuprins în planurile de dezvoltare a infrastructurii rutiere. Mult promisul drum expres care să lege cele două orașe Galați și Brăila de o autostradă va mai rămâne la stadiul de proiect „la sertar” cel puțin până în anul 2021, atunci când vor putea fi accesate fondurile europene din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).

În lipsa oricăror investiții majore, a unor lucrări de infrastructură, marile grupuri de firme vor ocoli Galațiul. Nu sunt drumuri, dar nici forță de muncă calificată nu mai este în Galați. Și nu vorbim acum numai de zidari sau electricieni, care au migrat în străinătate, ci și despre ingineri, specialiști IT etc. Este deprimant să stai și să vezi că nimic nu se mișcă în jurul tău, de ani de zile. Că singurele multinaționale care vin în Galați sunt cele bazate pe consum, hipermarketuri.

Gălățenii au trebuit să iasă în stradă ca să primească un cinematograf

Până acum doi ani, Galațiul nu a avut niciun cinema ca lumea. În 2015, sute de gălățeni au ieșit în stradă pentru a cere autorităților să facă un amărât de cinema în Galați. Ce umilință! Mergeam la film la Brăila, dacă vă vine să credeți așa ceva. Și făceau brăilenii mișto de noi că am venit de la țară, de la noi, la ei la oraș ca să vedem un film. Între timp, s-a rezolvat această problemă, dar acum a apărut altă problemă: Galațiul a sărăcit mult în ultimii patru-cinci ani, așa că până și mersul la cinema a ajuns să li se pară multora un lux.

Concerte se fac, dar numai din bani publici

De când a fost pârjolit de politicile PSD, Galațiul pare un oraș în care nu se întâmplă niciodată nimic. Rar vin trupe cunoscute care să susțină concerte, să ai unde să te destinzi după o săptămână de muncă. Exact ca în mediul rural, Primăria Galați alocă în continuare mulți bani publici pentru a distra populația, când concertele ar trebui să fie organizate din bani privați.

Primul festival de street-food din istoria Galațiului s-a făcut abia în septembrie 2018 și a fost un fiasco. Primăria a băgat și în acest eveniment ceva bani publici, mai exact 167 760 de lei.

Nu mai aveam nici cu cine să beau o bere în oraș

Numai eu știu 20 persoane care s-au mutat în Brașov, Cluj-Napoca și București, în ultimii doi ani. Și așa am constatat, la un moment dat, că mare parte dintre amicii mei au fugit din Galați. Unii au plecat definitiv din țară, alții s-au dus în orașe unde cei care le conduc au un mimim respect față de felul în care cheltuie banul public.

Vorbeam cu prieteni care au plecat în Spania sau în Brașov și care îmi povesteau cât de relaxați se simt. Muncesc, nimic de zis, dar simt că munca lor nu e în zadar. Simt că nu trag ca la jug toată săptămâna pentru ca în weekend să se întrebe: bun, și eu ce dracu fac acum?

Când constați că aproape toți prietenii tăi au plecat din Galați, stai și te întrebi dacă nu cumva ești ca soldatul ăla japonez căruia nu i-a spus nimeni că s-a terminat războiul și e cazul să își vadă și el de viață.

Nici măcar o piscină unde să mă răcoresc vara nu mai există în orașul de pe Dunăre

Și apropo de distracții, a mai fost un aspect care m-a determinat să mă mut din Galați. Adică, după ce că nivelul de viață e la pământ, că nu există speranță de mai bine, că salariile sunt mici și oportunitățile de orice fel lipsesc cu desăvârșire, nici măcar un amărât de loc de relaxare nu găsești în Galațiul ăsta?

Da, sunt câteva cluburi și restaurante acceptabile, nimic de zis. Dar, de pildă, pe timpul verii nu ai, frate, unde să mergi la plajă. Și asta pentru că în Galați nu există plajă publică. Mai ții minte mizeria făcută de firma aia contractată de Primăria Galați, care a pus o piscină gonflabilă în loc de bazine cu valuri? Ei bine, nu s-a schimbat nimic de atunci. În continuare, Galațiul nu are o piscină publică unde lumea să poată veni să se destindă. Exista o piscină de lux, de cinci stele, în cartierul bogaților cunoscută sub denumirea de zona Arcașilor, dar între timp patronul a decis să o scoată la vânzare, disperat că nu îi merg afacerile și că Galațiul se duce la vale.

Dacă, Doamne ferește, am probleme cu sănătatea, în Galați aș putea să mor

Există o vorbă în Galați cum că „cel mai bun medic din oraș este trenul de București”. Asta spune multe despre sistemul sanitar. Doamne ferește să ai nevoie să mergi la vreun spital din Galați!

Este trist să vezi cum orașul tău, în care te-ai născut și ai trăit 45 de ani, a fost confiscat de o mână de nepricepuți, flămânzi, obsedați să sifoneze cât mai mulți bani publici. Am prieteni care și-au vândut casele în Galați și s-au mutat, ba în Arad, ba în Brașov. Eu am șase luni de când m-am mutat în Capitală. Nu zic că Bucureștiul este orașul ideal, dar măcar aici simți că dacă vrei să sari, nu dai cu capul de tavan. Limita-i la cer, cum se spune. Știu că și Bucureștiul este condus tot de pesediști, dar credeți-mă că acest lucru nu se simte atât de rău ca în Galați.

Acolo aveam senzația că oamenilor li s-au făcut niște culoare pe care să alerge până la locul de muncă (dacă mai au așa ceva) și înapoi spre casă, pentru a avea din ce să își plătească degeaba taxele și impozitele. Aici? Nu știu încă, vom vedea. Oricum sunt plin de speranță.

Editor: Gabriel Bejan