Eu sunt de vină că relația s-a dus pe apa sâmbetei și abia acum am văzut de ce

Să faci o relație să meargă nu-i ușor, dar uneori trebuie să accepți că s-a terminat și să mergi mai departe, dar și că uneori tu ești principalul vinovat pentru despărțire.

Hai să fim realiști, o să dai cu bâta în baltă la un moment dat. Probabil de mai multe ori. Probabil că vei răni alte persoane. Și e posibil ca cealaltă persoană să fie cineva cu care ești într-o relație - și asta e okay. 

E important să poți să te uiți la tine și să realizezi când ai greșit sau când ai făcut ceva ca să rănești pe altcineva. Poate fi dureros să te privești astfel în oglindă, dar nimic nu se poate schimba dacă nu te confrunți cu tine. Așa cum spune un magnet de pe frigiderul bunicii mele: „Să recunoști că ești dobitoc e primul pas”.

Dar cel mai important lucru este să înveți din acele greșeli. 

VICE a vorbit cu doi tineri despre ce au înțeles când au greșit în relațiile lor și cum i-au schimbat despărțirile. 

În urmă cu câțiva ani am avut o relație cu un tip, Jordy*, pe care l-am cunoscut pe Tinder. N-am pus nicio etichetă și nici nu am spus că eram într-o relație, dar de când ne-am cunoscut ne-am văzut de până la trei ori pe săptămână constant. A durat cam trei luni. Dormeam împreună, mergeam des pe la el, l-am scos la băută cu prietenele mele. Acum, că mă uit înapoi, are sens să spun că eram într-o relație. 

Dar pe atunci știam că nu voiam nimic serios. Nu-l consideram foarte inteligent și nu eram pe aceeași lungime de undă din punct de vedere politic. Nu vreau să trebuiască să mă cert cu cineva care are aproape 30 de ani de ce n-ar trebui să fie rasist.

VICE: Ce ai făcut?
Shelly: Mi-a luat ceva vreme să-mi dau seama că nu a fost okay să continui să ies și să fac sex cu el, în condițiile în care mi se părea că-i nasol. M-am supărat pe mine în retrospectivă că mi-am pierdut timpul cu cineva despre care știam că nu e o persoană grozavă. Dar el nu a făcut nimic cu adevărat greșit în relație. 

El chiar mă plăcea și mi-a cerut să fiu iubita lui, iar eu l-am refuzat, dar tot îl mai contactam când eram plictisită sau mă simțeam singură. S-a încheiat a doua oară după ce mi-a cerut să fiu iubita lui și iar l-am refuzat. Am mai discutat câteva zile, i-am spus că vreau să ne vedem în weekenduri și apoi el a dispărut. 

Cum ai reacționat la asta?
Pe atunci m-am gândit: Ce naiba e în neregulă cu tine?  După mine, e așa de ușor să trimiți un mesaj și să spui Nu mai vreau să ieșim sau nu e sănătos pentru mine. Și fiindcă n-a făcut asta, am simțit că el a fost nemernicul și eu n-am făcut nimic greșit. 

Dar, deși sunt lucruri de care m-aș putea plânge legate de caracterul lui, mi-am dat seama că a fost foarte nedrept să continui să mă culc și să petrec atât de mult timp cu el, când nu-mi plăcea, în condițiile în care el mi-a spus clar că îi plăcea de mine. 

De ce simți acum că ai fost nedreaptă cu el?
Cred că pe atunci mă gândeam că Am fost sinceră și i-am spus că nu-l vreau, așa că nu sunt responsabilă dacă va fi rănit de faptul că ne vedem în continuare. Dar oamenii nu sunt întotdeauna așa de pricepuți la autocontrol și la a-și gestiona emoțiile, așa că era logic că va continua să vină către tipa de care-i plăcea atunci când ea îl chema. 

Mi-am dat seama ce i-am făcut lui Jordy abia când am fost într-o situație în care i-am spus unui tip că-mi place de el, dar lui nu-i plăcea de mine. Asta fiindcă tipul ăla mă tot contacta, dar îmi spunea că nu vrea o relație cu mine și eu imediat mă duceam la el fiindcă speram că dacă petreceam timp împreună își va schimba părerea. 

M-am simțit furioasă după aceea. De ce te-ai juca așa cu mine când știi ce sentimente am față de tine? Și atunci mi-a picat fisa: Ooo, exact asta i-am făcut și eu lui Jordy. 

Ți-a schimbat modul de dating?
Sută la sută. M-a făcut să realizez că oamenii nu fac întotdeauna ce e corect pentru ei și că trebuie să avem grijă să nu profităm de asta. Chiar dacă înseamnă că nu primim ceea ce vrem. 

— Shelly, 27 de ani, Wellington

VICE: Ce anume ai făcut?
Dan: Mi-am înșelat fosta parteneră. 

Stăteam împreună doar fiindcă era ușor, dar relația se consumase și, în loc să fiu sincer cu asta, am ținut în mine și am devenit din ce în ce mai frustrat să fiu în acea relație. Nu eram furios pe partenera mea, ci pe mine. Și apoi am intrat pe modul de autodistrugere și m-am culcat cu altcineva. Cred că o parte din mine credea că e o modalitate ușoară de a încheia relația în loc să fiu o persoană bună și sinceră. 

Când i-am spus, evident că s-a înfuriat. Reacția inițială a fost practic: du-te dracului. Ceea ce a fost corect. Ne-am despărțit și apoi ea s-a întristat. 

Cum te-ai simțit să știe alte persoane motivul pentru care v-ați despărțit?
Ca naiba. Nu a fost o situație izolată în care eu aveam prietenii mei și ea pe ai ei. Toți prietenii ei erau cei mai buni prieteni ai mei, toți prietenii mei erau prietenii ei. 

Toată lumea a fost șocată. 

Mi-am luat multă ură și pe bună dreptate. Prietenii din grupul meu de prieteni au trecut prin lucruri similare și am fost acolo să-i susțin. S-a distrus multă încredere după aceea, fiindcă prietenii mei mi-au spus: Cum poți să faci lucrul care ne-a cauzat nouă atât de multă durere?

Și familia?
Părinții mei au fost destul de drăguți, de fapt. Mi-au spus: Ai dat cu bâta în baltă, dar oamenii mai fac greșeli și știm că ești un om bun. Așa că învață din asta și fii sincer despre ce simți în relații. 

Dar cum ai gestionat despărțirea, știind că ai greșit?
Eram foarte conștient că eu am rănit-o. Am știut că e important să-i ofer spațiu și să nu încerc să controlez cum reacționează. 

Și să fiu sincer a fost important. Fiindcă dacă nu știe exact ce se petrece, atunci nu poate face alegerile potrivite despre ce vrea și cum se simte în legătură cu totul. 

Dacă i-aș fi spus jumătăți de adevăruri sau ceva de genul Hei, am petrecut noaptea cu persoana asta și doar ne-am sărutat, dar îmi pare tare rău, și nu i-aș fi spus că ne-am culcat, atunci reacția ei ar fi fost evident diferită de cum era realitatea. 

Și nu ar fi fost corect față de ea având în vedere că ce s-a întâmplat a fost important. 

Oricât de greu e, dacă ai făcut ceva cu adevărat nasol, cu cât ești mai sincer despre ce s-a întâmplat, deși poate fi greu de auzit pentru cealaltă persoană, cred că e mai ușor pentru ea să se vindece fiindcă nu-și mai pune o mulțime de întrebări. Nu mai are anxietatea aia de tipul: De ce s-a întâmplat? Cum de s-a întâmplat? Când s-a întâmplat?

Îi oferi și mai mult spațiu fiindcă nu mai are nevoia să te contacteze ca să afle ce s-a întâmplat. 

Cum te-ai vindecat tu?
Nu cred că am vindecat nimic în primele câteva luni, fiindcă eram doar furios și mă judecam mult, aproape că mă pedepseam în multe feluri. Am băut mult după aceea. Dar am cunoscut un minunat grup de oameni care m-au ajutat să trec prin asta. N-am mai ieșit la date câțiva ani după fiindcă știam că nu pot să fiu un partener sănătos. 

Dar am lucrat cu mine și acum simt că pot să fiu. 

— Dan, 24 de ani, Palmerston North