Crezi că trimiți mesaje unui model OnlyFans? De fapt vorbești cu tipii ăștia

„Noi nu vindem erecții, sâni sau orgasme”, a declarat pentru VICE un reprezentant al agenției Wonderland Talent Agency. „Noi vindem zâmbete. Același zâmbet pe care îl ai când termini de văzut Avatar pentru prima dată sau când admiri un apus de soare frumos... Poți avea acest sentiment atunci când te conectezi cu o altă persoană - chiar și online.”

Wonderland e o agenție de management OnlyFans: Lucrează cu modelele de pe platformă (care fac conținut pentru adulți) ca să le ajute să-și promoveze profilurile, să se conecteze cu abonații și să-și sporească veniturile. Misiunea lor, așa cum scrie pe Instagramul Wonderland, este „să maximizeze profiturile de la fiecare abonat”. Tot ceea ce trebuie să facă un model OnlyFans e să-i trimită agenției conținutul și apoi „du-te și bucură-te de viața ta cu banii pe care ți-i facem noi”. O altă postare sună așa: „Vrei o nouă geantă Gucci? Nicio problemă.”

OnlyFans a fost lansat în 2016, dar pierderea locurilor de muncă din timpul pandemiei a dus la creșterea numărului de persoane care fac sex work prin intermediul platformei. Acum e o afacere de un miliard de dolari. Pe măsură ce site-ul continuă să ia amploare, în jurul său s-a format o nouă industrie: o economie subterană a agențiilor de management precum Wonderland, care postează, promovează și dezvoltă brandul personal al modelelor.

Însă un aspect al acestei industrii a provocat controverse considerabile. Multe dintre aceste agenții folosesc chatteri: persoane care gestionează inboxul modelelor, scriu mesajele și construiesc relații intime cu abonații, care cred adesea că vorbesc cu modelul.

Aamir Kamal a înființat OFagency.co în urmă cu aproximativ patru luni. Creatorii de conținut, spune el, pot obține între 50 și 60 la sută din venituri prin intermediul mesageriei: Își taxează abonații ca să converseze cu ei sau să le dea conținut sexy contra unor bacșișuri mari. Dar pentru multe modele OnlyFans, procesul e prea lung ca să se descurce singure. Aici intervin agențiile.

Există manageri de cont, spune Kamal, cărora „li se atribuie în jur de zece până la 15 creatori. Și apoi, sub aceștia, există echipe de chat și de social media”. Cele mai multe agenții au personal cu normă întreagă, dar majoritatea chatterilor lucrează din diverse regiuni de pe glob. „În prezent, eu sunt stabilit în Pakistan”, a zis el. „Cunosc o mulțime de chatteri de aici care vorbesc bine engleza. Avem și chatteri din India și Filipine.”

Chatterii, explică el, lucrează în ture de opt ore și li se atribuie inboxurile a trei sau patru modele. „După părerea mea, fanilor nu prea le pasă că azi ai un ton și mâine altul”, spune el. „Important e să le trimiți mesaje.” Iar singura misiune a modelelor e să creeze conținut.

E clar că se pot face bani mulți în această industrie. Un manager de cont de la PLUSH, o agenție OnlyFans cu sediul în Miami, spune că în prezent gestionează patru modele care câștigă până la 17.000 de dolari pe lună. „Personal, câștig între 15 și 25 la sută de la fiecare creator”, spune angajatul anonim. „Îmi place ce fac. Îmi place să creez conexiuni, iar banii sunt chiar ok.”

Dar unii cunoscători din industrie au dezvăluit niște chestii mai dark. În 2021, doi foști membri ai personalului de la Unruly Agency - care reprezintă creatori de conținut de top - au declarat că jobul lor le cerea să „mintă intenționat, să păcălească și să inducă în eroare fanii”. Într-un proces intentat în acel an, ei au comparat practica chatterilor cu frauda. „Practic, ești un escroc profesionist”, a declarat unul dintre ei într-un interviu acordat publicației Insider. New York Times a folosit un termen diferit: „e-pimping”. (Unruly a negat aceste afirmații.) De atunci, o serie de agenții au fost reclamate pe motiv că înșală atât abonații, cât și creatorii.

Nathan Johnson, în vârstă de 22 de ani, a fost unul dintre proprietarii de agenții care au fost acuzați într-un reportaj realizat de Rolling Stone. La vremea respectivă, conducea o agenție de management de modele, NJAC LLC, care a fost acuzată că și-a înșelat clienții. „Am fost atacat pe nedrept”, a declarat el pentru VICE. „Am fost criticat pentru că sunt un bărbat într-o industrie a femeilor, precum și pentru că m-am confruntat cu critici din partea câtorva clienți anteriori care au considerat că nu au câștigat atât de mulți bani pe cât ar fi trebuit cât timp au lucrat pentru mine.” A zis că în trecut era foarte deranjat de aceste acuzații, dar apoi și-a dat seama că atenția primită i-a ajutat afacerea.

Johnson - care de atunci și-a revenit după ceea ce el descrie ca fiind „un atac” - conduce acum o agenție numită Lolly. „În prezent lucrăm cu cincizeci de creatori de conținut, care au împreună, lunar, un venit net mediu de [aproximativ] 2,5 milioane de lire sterline”, spune el. Cea mai mare problemă cu care se confruntă industria, în opinia lui, este „lipsa de acceptare și înțelegere socială”.

Stigmatul social apare foarte des în conversațiile cu cei care lucrează în agențiile OnlyFans. „Am văzut că se aruncă în jur termenul de proxenet digital”, spune unul dintre fondatorii MGMT LUX, care a vorbit cu VICE sub anonimat. „Am dori să respingem complet această idee”. A continuat: „Spre deosebire de munca unui proxenet, asta e o relație pe deplin simbiotică, în care creatorii au autonomie în ceea ce privește orele de lucru și au influență asupra a ceea ce doresc să promoveze.”

O mare parte din stigmatul din jurul managementului OnlyFans se reduce la faptul că oamenii „nu acceptă munca sexuală ca fiind o muncă”, spun ei. „Acest lucru afectează în principal femeile cis și comunitatea LGBTQ+, care sunt adesea ținta comentariilor răutăcioase și a hate-ului din partea celor care nu înțeleg libertatea pe care modelele o obțin prin eliberarea lor sexuală.”

Pe de altă parte, ar fi corect să menționăm că o parte din stigmatizare nu are legătură cu munca sexuală, ci cu înșelăciunea. OnlyFans e o industrie de un miliard de dolari care, la urma urmei, nu vinde „erecții, țâțe sau orgasme”, ci o relație personală intimă între creator și abonat. Așa că nu e de mirare că agențiile sunt acuzate de „publicitate falsă”.

Dar cum rămâne totuși cu cea mai defăimată rotiță din sistem - chaterii înșiși? E destul de greu să ajungi la ei. Pe subredditul OnlyFans se oferă și se caută locuri de muncă de acest gen, dar nu se împărtășesc niciodată detalii personale, așa că e dificil să le verifici veridicitatea. Odată depistați, există și motive întemeiate pentru care aceștia nu vor să discute cu jurnaliștii. „Îmi place să ajut”, a zis Fernando, care ne-a cerut să folosim un pseudonim, dar interviurile din trecut au dus la „situații incomode”.

Fernando a început ca autor de articole erotice și a fost el însuși model OnlyFans pentru o vreme. „În ultima vreme, m-am concentrat pe chat, pentru că mă pricep foarte bine la vânzări”, spune el. Turele lui variază între patru și 12 ore și i s-au repartizat până la șapte creatori de conținut la un moment dat, „ceea ce nu e deloc funcțional”, spune el. Cea mai grea parte a muncii e „cu siguranță oboseala emoțională. Recent, m-am simțit epuizat din cauza volumului și a intensității interacțiunilor pe care le aveam zilnic.”

A întâlnit oameni incredibili în calitate de chatter, dar are de-a face și cu „oameni îngrozitori”. „Bărbații cer absolut orice și nu au limite, chiar dacă le spui nu de mai multe ori”, spune el. „Pentru că plătesc pentru un serviciu, cred că au dreptul să nu-ți respecte limitele.” A făcut „bani buni” în trecut - „până la 2.600 de dolari pe lună” - dar venitul lui mediu e de șase sute de dolari, și spune că mulți chatteri „câștigă doar 300 de dolari pe lună”.

Luke, care ne-a cerut și el să folosim un pseudonim, a devenit chatter în urmă cu un an. El a zis că încearcă să vadă „ce îi place abonatului și ce îl atrage” și apoi „folosesc aceste lucruri în conversația noastră”. Uneori, trebuie să fie viclean. „Poate vrea să vadă ceva, dar nu am ce să îi arăt, așa că îl întreb: Ce-ar fi dacă aș face altceva? ca să-i distrag atenția de la conținutul pe care nu i-l pot trimite, ca să continui conversația.”

El spune că lucrează între opt și zece ore pe zi și câștigă puțin peste trei sute de lire sterline pe lună. „Unii dintre prietenii mei au lucrat pentru o agenție mai mare și au câștigat până la nouă sute de lire sterline”, a zis el. „Cu toate astea, eu nu m-am mutat la agenția respectivă, pentru că avea deja prea mulți angajați. Acesta se ascunde de fapt în spatele platformei OnlyFans: muncă pe bani puțini, în condiții precare.

Nu toate agențiile folosesc chatteri. „Noi nu răspundem la mesaje în numele creatorilor”, spune un manager de cont anonim de la Wonderland. „Din cauza asta am pierdut modele care vor doar bani fără să facă nimic, așa cum promovează celelalte agenții.”

Această declarație pare să ajungă la miezul dureros al economiei subterane OnlyFans: Tuturor le place să îi acuze pe toți ceilalți că sunt escroci. De mai multe ori în interviurile mele, agențiile au întors criticile aduse practicilor lor asupra modelelor. „Există o mulțime de modele autentice și muncitoare în această industrie”, spune reprezentantul Wonderland. „Din nefericire, există și o mulțime de escroci care vor ca agenția să facă toată munca, iar ei să ia banii.”

Așadar, în spatele fațadei seducătoare a sexului, intimității și a „banilor ușori” se află o dinamică familiară: câțiva oameni adună milioane, în timp ce alții muncesc multe ore și abia se descurcă cu banii. Și nu se poate spune că asta nu e înșelătorie.