Chestii

Toți prietenii de pe Facebook care au păreri enervante despre politică de alegeri în România

Absolvenții de facultăți care produc șomeri pe bandă rulantă sunt cei mai activit politologi de Facebook din România.
24 Noiembrie 2016, 12:23pm

Fața autorului care își imaginează reacția ta când o să citești articolul, o să te regăsești și o să te enervezi aiurea. Foto de The People Speak! via Flickr

A început campania electorală și automat mi-au răsărit părerile ca ciupercile după ploaie prin feed-ul de Facebook. La început a fost ok, mai ales că eu sunt cel care și-a setat Facebook-ul ca să arate-n felul ăsta, dar de la un punct încolo a devenit iritant să văd atâtea postări politice zilnic și am ajuns să-i urăsc pe toți cei care le emit, indiferent dacă înainte-mi erau prieteni sau dușmani. Cum probabil trăim în aceeași bulă de Facebook, uite niște categorii de oameni, care probabil există doar în mintea mea, dar cu care sigur te-ai confruntat și tu zilele astea și-a trebuit să le dai unfollow și see less:

ERUDITUL PEDANT

Fotografie de David Boyle via Flickr

Eruditul pedant e citit și plictisitor. A absolvit o facultate de șomeri, gen științe politice, sociologie, istorie sau chiar jurnalism. Și n-a absolvit oricum, ci magna cum laude. Era colegul ăla anost care învăța și citea la toate materiile, indiferent cât de plictisitoare și irelevante erau pentru lumea reală. Cel pe care-l rugai să-ți spună ce trebuie citit pentru examen, iar el îți arunca un: „Mai dă și pe la facultate, dacă vrei să știi". Notă: nu trebuie să fie neapărat un el, ba dimpotrivă, în cazul facultăților înșirate mai sus e mai probabil să fie vorba despre o ea, dar eu sunt sexist și mi-e mai ușor să dau exemple masculine.

Pentru eruditul pedant, Internetul e locul perfect în care să-și etaleze abilitățile de enciclopedie ambulantă. Nici nu contează dacă-i de stânga sau de dreapta, că nu vorbește despre politică din pasiune sinceră, ci pentru a-i face pe alții să simtă prost. Când intră într-o dezbatere pe Facebook, 90% dintre ceilalți participanți habar n-au despre ce vorbește. Scrie mult, prețios, vorbește despre ideologii și concepte abstracte cu un aer de „sper că știți ce înseamnă, nu mă puneți să explic". Citează constant oameni de care a auzit doar el, iar când îndrăznești să spui că nu ești familiarizat cu opera autorilor respectivi și ar fi drăguț să-ți explice în cuvinte proprii, te trimite imediat la lectură.

Câteodată, când este confruntat de adversari ideologici la fel de bine pregătiți, eruditul pedant va recurge la umor pentru a-i combate. Dar un umor pasiv-agresiv, cu înțepături și ironii fine, de damă prea arogantă și bine crescută ca să recurgă la puli și înjurături de neam.

Cine-l citește: Alți autiști de teapa lui. Adică nu foarte multă lume.
Impact asupra lumii reale: Zero. Nu-i pasă nimănui de părerile unui om educat și arogant.

FORMATORUL DE OPINIE BINE INTENȚIONAT

Fotografie de CWCS Managed Hosting via Flickr

O specie similară eruditului pedant, doar că-i lipsește aroganța. E aproximativ la fel de bine educat și pregătit, doar că nu-și folosește cunoștințele pentru a-i face pe alții să simtă prost. Crede sincer în ce spune și-n cauzele pentru care militează, n-o face doar ca să-și satisfacă orgoliul. În afara părerologiei neplătite pe Internet, e foarte probabil s-activeze și-n presă, unde prestează ca editorialist în mai multe locuri, dar fără să-și potrivească opiniile în funcție de patron.

Nu-s multe de spus despre genul ăsta de om, că nu-i foarte interesant. E ok de citit la început, dar te vei plictisi inevitabil de maniera sterilă și relativ inofensivă în care se exprimă. Dacă-l sâcâie cineva prea tare, trântește un block civilizat, nu se angajează-n războaie interminabile cu necunoscuți de pe Internet. Plus că are de lucrat la următoarea părere despre cel mai fierbinte subiect de actualitate, deci timpul rezervat interacțiunii cu publicul e automat limitat.

Cine-l citește: Mulți. Oamenii educați și cumsecade au reach mare.
Impact asupra lumii reale: Greu de estimat. Like-urile și share-urile multe la număr nu se traduc neapărat în influență concretă în lumea reală.

LETARGICUL CU SPOIALĂ DE CUNOȘTINȚE

Fotografie de Beglen, via Flickr

Letargicul cu spoială de cunoștințe este un individ blazat, cinic, vag educat și vag interesat de politică. Știe el ceva acolo, dar e prea puturos și underachiever ca să aprofundeze un subiect până la capăt. La fel ca eruditul pedant, a absolvit una sau mai multe facultăți de șomeri. Doar că a făcut-o cu note mediocre, cu materia semi-citită c-o zi înainte de examen. Specialitatea lui era frecatul mentei, nu studiul serios.

Vorbește din ce a citit în câteva cărți răsfoite pe budă, dar mai ales din ce a văzut pe Wikipedia sau Youtube. Dacă vede nume precum Milton Friedman sau Keynes într-o dezbatere despre economie între erudiți pedanți, știe să-ți spună cine au fost ăia și cam ce voiau de la viață. Dar vag, foarte vag. Nu e în stare să participe el însuși la dezbatere, de obicei stă pe margine și-l aplaudă pe eruditul care-i confirmă cel mai tare părerea. Eventual intervine ocazional c-o remarcă acidă la adresa adversarilor ideologici și apoi dă unfollow la postare, ca un laș. Mai mult nu poate, e un mediocru care-și maschează mediocritatea prin ironie și contrarianism de doi lei.

Cine-l citește: Nu prea ai ce citi. Eventual dai like la o glumiță mai isteață de-a lui și apoi uiți instant de el.
Impact asupra lumii reale: Mai zero decât zeroul eruditului. Nu face nimic constructiv, e doar un troll trist care mimează inteligența.

HABARNISTUL CARE OCAZIONAL SIMTE CĂ TREBUIE SĂ ZICĂ ȘI EL CEVA

Tipul ăsta sigur nu e un habarnist pe net, dar îmi place să-mi imaginez că habarniștii adevărați umblă cu cămășile așa. Foto de bark via Flickr

Habarnistul care simte că trebuie să zică ceva e un om banal. Corporatist, absolvent de Politehnică sau ASE, om c-o meserie reală, în general ocupat să fie un bun cetățean. Iar un bun cetățean trebuie să mimeze ocazional interesul față de politică. De obicei, în campanie electorală, când e miza mai mare și toată lumea vorbește despre asta.

Nu știe ce-s alea stânga sau dreapta, sunt cuvinte lipsite de semnificație și relevanță pentru el. Principul lui de bază este „să fie bine ca să nu fie rău". Dacă un politician vorbește frumos și promite lucruri frumoase, îl va vota p-ăla. Nu-l interesează din ce partid vine, ce background are, în câte procese penale e implicat, important e să mintă frumos și să dea bine pe sticlă. A votat Băsescu când era ok să votezi Băsescu, a votat Antonescu în 2009, când Băsescu nu mai era ok, și l-a simpatizat pe Ponta, când a promis c-o să crească înapoi pensiile părinților care au muncit toată viața la stat.

În rarele momente în care intervine într-o păruială politică pe Internet, recită și el ce a auzit pe la părerologii lui preferați. Acum câțiva ani ar fi regurgitat ceva platitudine de-a lui Mircea Badea. Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul, prieteneeeee, pe cale de consecință - tot repertoriul de golan transformat în formator de opinie. Badea a devenit prea penibil pentru unii, așa că alternativa ar fi să-l citeze pe Dragoș Pătraru, alt emițător de platitudini pe bandă rulantă, doar că de data asta scrise de alții. Un soi de John Oliver al nevorbitorilor de engleză.

Cine-l citește: Nimeni. El îi citește pe alții, nu invers.
Impact asupra lumii reale: Reprezintă grosul votanților tineri, deci destul de mare.

HIPSTERUL CARE VREA MEREU SCHIMBARE

Da, știu, cine mai folosește cuvântul „hipster" în 2017. Foto de Jayel Aheram via Flickr

Hipsterul iubitor de schimbare e activ, mereu implicat în tot felul de proiecte, participă la flashmoburi, proteste și campanii de awareness. Are intenții bune, păcat că nu știe pe ce lume trăiește. Știe doar că vrea schimbare. Ce să schimbe, de ce să schimbe, cum să schimbe? Nu contează, important să vadă el că se mișcă lucrurile, indiferent de direcția în care se mișcă și indiferent de consecințe. Simțul civic e mai bine dezvoltat decât cel critic, din păcate.

Poate fi de stânga, poate fi de dreapta, nu are foarte mare importanță, în general consideră că ideologiile politice clasice sunt anacronice și sigura valoare validă este SCHIMBAREA. A ieșit în stradă în 2013 și a strigat: „Nu corporația face legislația!", a promovat-o activ pe Monica Macovei în 2014, iar acum probabil privește cu ochi umezi la Cioloș, Nicușor Dan și Clotilde Armand.

În privința pregătirii și a vieții profesionale, aș spune că-i publicitar sau ceva specialist în comunicare. Competent și util pentru politicienii anti-sistem în campaniile electorale, inutil într-o dezbatere pe subiecte politice concrete.

Cine-l citește: alți tineri frumoși, liberi și habarniști din bula lui virtuală.
Impact asupra lumii reale: destul de mare, dacă ții cont că mulți oameni de genul au fost implicați in campaniile unor politicieni precum Macovei, Iohannis sau Nicușor Dan.

APOLITICUL CONSPIRAȚIONIST, CINIC ȘI REVOLUȚIONAR

Fotografie de Laurel L. Russwurm via Flickr

O specie foarte vocală și obositoare. Îl cam doare-n pulă de stânga și dreapta, vrea doar să vadă lumea în flăcări. Poate critica sistemul dintr-o perspectivă socialistă, după o cură intensă de Noam Chomsky, dintr-una uber-capitalistă, de tip Ron Paul 2012, sau dintr-una pur habarnistă, de om prost da' fudul. Cel din urmă, prostul fudul, e cel mai enervant și periculos, pentru că-i de obicei ratatul ăla care aruncă prima piatră în timpul unui protest ce începuse pașnic.

Se protestează pentru că niște politiști au omorât cu bătaia pe cineva? Păi atunci e cazul să sparg geamul unui magazin, să dau foc unei mașini, chit că proprietarii n-au avut nimic de-a face cu incidentul respectiv. Oameni care simt mai mult decât gândesc. O atitudine drăguță în filme și romane precum Fight Club, dar complet lipsită de sens în viața reală, unde situațiile-s mai complexe și nuanțate decât par la prima vedere.

Nici pe Internet nu se comportă mai civilizat. Se aprind repede când îndrăznești să-i contrazici și-s primii care încep s-arunce cu termeni pe care nu-i înțeleg prea bine, gen „comunist" sau „fascist", în funcție de orientare. Cea mai mare eroare pe care poți s-o comiți în prezența lor e să nu le împărtășești ura împotriva SISTEMULUI. Atunci devii instant o oaie, un sclav, un ignorant care n-a văzut suficiente documentare deschizătoare de ochi, gen Zeitgeist.

Cine-i citește: Nu eu. Îi miros de la o poștă și știu că-i inutil să te iei prea-n serios când interacționezi cu ei.
Impact asupra lumii reale: Depinde dacă-s doar războinici de tastatură sau o ard la fel și-n lumea reală. Dacă e valabilă a doua variantă, te poți trezi că protestul pașnic la care participai de bunăvoie a degenerat într-o smardoială cu jandarmii.

E foarte probabil să fi omis multe alte feluri de părerologi care se desfășoară pe Internet. Așa cum am spus și-n introducere, categoriile-s inventate pe loc, din ce am observat prin feed-ul personal, nu pretind că descrierea mea e foarte ancorată-n realitate. Iar pe titanii presei care-și dau cu părerea și-n online i-am eliminat din start, pentru că opiniiile lor au oscilat oricum în funcție de interese și patron de-a lungul vremii, deci e greu de zis ce cred cu adevărat.

P.S. Eu mă încadrez în a treia categorie. Sper că te-ai prins.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre alegeri:
Am întrebat un economist, un activist și un analist politic ce înseamnă Trump pentru România
Tot ce nu voiai să știi despre șefa PNL, femeia-politician care o arde cool pentru votul tău
Tot ce trebuie să știi despre Igor Dodon, președintele Moldovei care a mințit că anulează bacul