Chestii

Cum ar fi viața ta dacă statul român ți-ar da toți banii de care ai nevoie ca să trăiești ok

Un venit de bază universal ar curăța, cel mai probabil, corupția măcar din rândul medicilor și al profesorilor din România.
11 Ianuarie 2017, 10:00am
Fotografie de Artur (RUS) Potosi via Flickr

Cum ar fi să primești garantat o sumă de bani de la stat, pentru care nu trebuie să plătești impozite, indiferent ce faci? E o întrebare retorică, pentru că răspunsul nu poate fi decât unul singur: utopic! Chestia asta se numește Universal Basic Income (UBI) sau, mai pe românește, Venit de Bază Universal. Și o țară, mai prin nordul Europei, vrea să fie prima din lume care face acest experiment nebun la nivel național. Știrea cu Finlanda care a decis să selecteze două mii de șomeri și să-i ofere, fiecăruia în parte, câte cinci sute de euro pe lună, a făcut înconjurul internetului.

„Credem că va fi un stimulent eficient pentru angajări, cel puţin într-un post cu jumătate de normă", spune Marjukka Turunen, şeful Instituţiei de Asigurări Sociale (Kela), autoritatea care va administra programul. (sursă)

Ce este, de fapt, Venitul de Bază Universal?

Nu există o definiţie general agreată, dar ideea principală este că reprezintă o sumă de bani acordată tuturor indivizilor din societate, fără sa fie condiţionată de muncă sau orice altă contraprestaţie.

Conceptul are cinci caracteristici de bază: suma se acordă periodic, în bani (nu bonuri valorice sau în natură), individual, universal şi necondiţionat. Membrii unei societăţi care beneficiază de acest venit pot decide dacă trăiesc doar din asta sau dacă, în plus, vor să și muncească. Adică, suma asta de bani nu vrea decât să-ți asigure un trai decent. Iar banii pe care să-i faci din munca ta să fie „the extra money."

Știu, în continuare sună utopic.

Germania are deja o tombolă unde poți câștiga un UBI timp de un an

Fotografie de Barry Solow via Flickr

Ai putea crede că este o idee a acestei epoci progresiste și hipsterești, dar adevărul este că schema asta financiară a apărut încă de pe la 1 500, când filozoful Thomas Moore o propune ca soluţie la existenţa micilor furturi, iar mai apoi se dezvoltă ca o idee de egalitate socială a tuturor membrilor unei societăţi. E adevărat că, în ultimii ani, a devenit tot mai discutată, mai ales după ce a fost amintită de câştigătorul premiului Nobel, Sir Christopher Pissarides, dar şi de geniul tech, plin de bani, Elon Musk.

Citește și: Ce ar trebui să muncești cât ești tânăr ca să fii pensionar ca un boss, în România

Ba mai mult, în 2014, Germania a lansat platforma Mein Grundeinkommen, prin care 16 persoane primeau câte o mie de euro pe lună, timp de un an, fără niciun fel de obligație. Doar că platforma asta era una de crowdfunding și își propunea să colecteze fonduri de la cetățeni pentru a finanța ea însăși veniturile UBI. Până acum, 70 de oameni au câștigat în tombola asta câte un salariu de o mie de euro pe lună, timp de un an.

De fapt, în Germania, Partidul Piraților a folosit ideea UBI ca principala armă în alegerile din 2013. Și în Franța ideea a prins, iar socialiștii din Hexagon au înființat mișcarea pentru un venit de bază (MFRB).

Once upon a time in Alaska

Cu toate că există exemple recente care susțin venitul de bază universal, primul stat care a adoptat, de fapt, această politică, în adevărata sa esenţă, a fost Alaska. La mijlocul anilor '70, Guvernatorul republican al statului Alaska, Jay Hammond, a încercat introducerea conceptului sub formă de dividende acordate cetăţenilor, în funcţie de anii de rezidenţă în stat. Propunerea a fost respinsă de Curtea Supremă a Statelor Unite pentru ca era în contradicţie cu Constituţia SUA, care stipulează protecţie egală pentru cetăţeni.

În urma acestui răspuns, propunerea a fost modificată, astfel încât venitul să se acorde oricărui rezident de cel puţin șase luni.

Am zis mai devreme ceva despre „dividende" și asta pentru că ideea introducerii unei astfel de politici a venit din dorinţa de a distribui egal şi pe termen lung profitul din exploatarea petrolieră. Pentru că era un venit pe bază de profit, asta l-a făcut să fluctueze de la trei sute de dolari, în primii ani, la aproape două mii de dolari, în anul 2000, cu o scădere în urma crizei din 2008. Acum, însă, a revenit la aceeaşi valoare, de aproximativ două mii de dolari.

Oare ar fi posibil așa ceva și în România?

Fotografie de Ioana Epure

OARE?

Îți propun un exercițiu de imaginație: ce s-ar întâmpla dacă s-ar aplica schema venitului de bază universal în România?

Una dintre ideile de la care a plecat inițiativa asta este că toate activitățile de zi cu zi, mizeria și stresul de la locul de muncă, chinul de a avea de toate, nu te lasă să-ți urmezi pasiunile. Așa că trebuie să te duci la biroul ăla infect ca să primești la final de lună salariul pe card. Cum ar fi să ai banii ăștia deja asigurați de la stat și să-ți permiți să fii artistul boem sau următorul scriitor român nominalizat la Nobel, care o să-l facă pe Cărtărescu să plângă?

Sună bine.

Dar ce te faci cu oamenii ăia prezentați la tv ca asistați social care-și beau ajutorul de la stat în loc să le cumpere de mâncare copiilor. Ăia pe care toți intelectualii de dreapta îi ridiculizează. E firesc să te întrebi: ce-ar face ei cu acest venit?

Ar face fix ce-ar vrea ei. Fără nicio obligație.

Problema ar fi, de fapt, alta. Un român nu ar primi niciodată cinci sute de euro pe lună ca-n Finlanda, pentru că venitul se calculează în funcție de cât produci ca stat. Probabil că, în România, ar ajunge undeva la 250-300 de euro pe lună, de om.

Citește și: Tot ce trebuie să ştii despre legea care ţepuieşte băncile din România, dar te și arde la buzunar

Dacă în momentul ăsta, conform unei analize a Ziarului Financiar, statul roman plăteşte 163 de milioane de euro pentru 3,5 milioane de oameni, în urma unui calcul estimativ ar rezulta o cifră de 22 de ori mai mare decât se plăteşte acum pentru asistenţa socială (4,5 miliarde de euro), adica 2,83% din PIB-ul României în anul 2015.

Nu am auzit nicio persoană din administraţia centrală să vorbească despre venitul de bază universal, dar dacă ar deschide cineva discuția asta, probabil că s-ar purta în termenii ăștia: cum să plătim atâția bani pentru asistații social?

Din fericire, sau poate pentru unii, din nefericire, România este în Uniunea Europeană şi, dacă de exemplu, majoritatea ţărilor din Uniune vor adopta această politică, România va trebui, mai devreme sau mai târziu, să se alinieze la ea.

Care sunt avantajele dacă toată lumea primește bani de la stat

Fotografie de Andy Rogers via Flickr

Mișcarea asta ar aduce avantaje pentru fiecare dintre noi. Cine nu vrea 200-300 de euro pe lună să nu-și mai facă griji din ce-și plătește chiria și întreținerea? Doar că dincolo de aspectul ăsta pecuniar și la îndemână, îmi mai vin în minte, rapid, și alte avantaje care ating o grămadă de domenii.

De exemplu, toate familiile (și alea tradiționale și alea rebele) ar avea resursele necesare să îşi poată hrăni şi trimite copiii la şcoală; părinţii nu ar mai trebui să îşi lase copiii singuri acasă pentru că ei pleacă să lucreze sclavi în străinătate.

Citește și: Cum e să te lupți cu șefii pentru un salariu decent

În educație, poate am scăpa de profii fără vocație care fac jobul ăsta să primească și ei un salariu, că-s oameni și trebuie să trăiască din ceva. Cu un astfel de venit n-ar mai fi nevoie să vină zilnic la școală și să-și traumatizeze elevii. Așa s-ar face loc pentru cei cu adevărat devotați.

Oamenii ar fi mai liberi în gândire, să inoveze și să creeze.

Și, poate cel mai important, ar reduce corupția în rândul medicilor, profesorilor, administrației publice și al tuturor celor care n-au învățat nimic după Colectiv.

Citește și alte chestii despre salariile din România:
Angajații ăștia mi-au spus cum supraviețuiesc de la un salariu la altul Am vorbit despre cât de grea e bătrânețea în România cu tineri care-și ajută părinții și bunicii [Un profesor din România mi-a povestit de ce lua mită de la studenți, deși câștiga 2 500 de euro

](https://www.vice.com/ro/article/profesor-roman-care-lua-mita-de-la-studenti)