Ce înseamnă să fii gender fluid și de ce avem nevoie în România de discuții despre gen

Suntem în acest moment – atât local, cât și global – în care e necesară discuția despre cum te simți în pielea ta. Oameni de toate vârstele își evaluează identitatea de gen și își pun azi întrebări despre cine sunt ca mâine să fie un pic mai liniștiți. Introspecția e însă primul pas. Urmează apoi discuția cu ceilalți și dificultățile în a-i face să înțeleagă sau măcar să accepte că nu e totul doar în alb și negru, așa cum s-au obișnuit.

Incluziune, non-binaritate, pronume preferate. Iată trei teme care au devenit mai prezente în discursul public în ultimii zece ani, iar în spatele lor e aceeași dorință: ca oamenii să fie mai liberi în cum sunt cu adevărat.

De la ideea asta am pornit cu acest episod Pătratul Roșu în care ne-a fost alături Raj. E o prezență des întâlnită la Pride, la evenimente ale comunității – de regulă pe scenă, cu un microfon în mână, MC. În 2019 ne-am întâlnit prima dată și acel episod e aici.

Atunci am vorbit despre cum a descoperit că-i gay, de ce e nevoie de Pride, dar și despre homofobia din comunitate. Acum, discuția a fost despre non-binaritate și fluiditate de gen – și multe alte subiecte conexe. 

Raj se caracterizează drept o persoană fluidă în gen, timp și spațiu, un amalgam de sentimente organizate, așa că sigur vei rămâne cu ceva idei după acest episod. Așa că dă-i play și află ceva nou, extinde-ți un pic universul înțelegerii. 

Pătratul Roșu: Ce înseamnă identitate de gen?
Raj: Pe înțelesul tuturor și cum am înțeles și eu, pentru că am o minte brută care funcționează pe parametri foarte simpli, o persoană care are două mâini, două picioare, un cap și un suflet se identifică într-un anumit fel care globul ăsta pământesc pe care trăim noi l-a denumit gen. Că ni se impune, că așa ne naștem, că cine ne zicem că suntem, că facem, că dregem, astea sunt efectele patriarhatului care nu e înnăscut, e born in the same time when Jesus came on the road. 

Oricât de mult ai da timpul înapoi, patriarhatul nu s-a atins niciodată nimeni de el, nu s-a întâmplat nimic. Și okay, trebuie să ne acomodăm că trăim în asta, dar trebuie să ne facem și noi viața mai bună pe lângă asta. Că sunt unii oameni care trăiesc toată viața în zăpadă, dar sunt fericiți. Noi, dacă de mâine am trăi toată viața-n zăpadă, ne-am omorî între noi. Așa trebuie să-nțelegem și noi cât trebuie să trăim pe lângă asta. Evident, opunându-ne și combătându-ne și fiind destul de radicale încât să nu ne lăsăm acaparate de el.

Tu cum vezi genul?
Îl văd așa: Eu mă nasc și mi-aș dori să am așa o putere absolut enormă încât să spun că de mâine toți copiii care se nasc până la cinci ani nu se identifică! Deci nu sunt nici băieți, nici fetițe, nici non-binare, nici fluide de gen, nimic. Sunt persoane, efectiv. Sunt X. Sunt nimeni. 

Are un nume, o familie, are orice, dar lasă-l un pic să-nțeleagă ce-i viața, că-l naști și-l aduci într-o zonă în care tot universul lui o să fie într-un fucking ecran de telefon. 

Lasă-l și pe el să aibă discernământ. Cine sunt eu să decid cine ești tu? 

Tu dacă de mâine vrei să zici: „Băi, eu nu mai am gen, că nu mai vreau. M-am săturat. Am motivele mele, whatever.” Nici nu vreau să te justifici, eu nu pot să vin de mâine și să zic „Păi, ai un păr lung și te dai cu ruj pe buze și ai aici o excrescență pe față care pe mine m-a învățat cineva – cine? patriarhatul? – că trebuie să te identific ca femeie.” 

Stai un pic! Că n-ai mai vorbit cu omul ăla, nu l-ai văzut în viața ta. Ca să vorbim lucrurile astea trebuie să fim cel puțin prieteni. Și nu vorbesc despre voi acum sau despre oamenii care ne aud, că aici este un consimțământ că eu o să vorbesc despre mine și că mă pun pe tavă și că ei pot să aibă păreri. Este efectiv o chestie foarte diferită. E lipsită de orice fel de vinovăție până la urmă judecata asta pe care o fac toți. 

Cum te-a afectat pe tine asta?
Dacă mă văd pe mine pe stradă într-un șort de plajă, stând într-o poziție masculină și bând dintr-un pahar te miri ce, o să fiu încadrat ca bărbat. Eu trebuie să dau rewind să le zic: „Boss, sunt genderfluid. Știi ce e aia?” Și ei nu o să-nțeleagă ce e aia și eu trebuie să le explic și-atunci soluția și coping mechanismul meu e să folosesc absolut toate pronumele. Fiecare mă identifică cum vrea. 

Dacă stau să mă identific și să mă explic de fiecare dată cu toată lumea o să înnebunesc și n-o să mai știu nici eu cum mă identific pentru că se disecă de prea multe ori. Nu mă pot justifica de atâtea ori. Nu am cum. Nu vreau să-mi fac asta, pur și simplu. Nici eu, nici nimănui. 

Și-atunci cumva delimitarea asta foarte strictă între gen și sex e foarte recentă printre noi în România. Adică din 2017 știm că există studii de gen la SNSPA. Sunt niște lucruri care nu ne-au interesat absolut deloc, nimic, ele existau, toată lumea se identifica cumva. 

Iar vizibilitatea din prezentă e bună la ceva?
Mie mi se pare că e foarte bună. Văd vizibilitatea asta la pachet cu păreri ale oamenilor. Însă unii oameni sunt agresivi. E despre ei, iar eu pot să decid să nu vorbesc cu oamenii agresivi. Că e social media, le dau block. Că e viața reală, îmi caut anturaje în care să nu mă întâlnesc cu oamenii ăia agresivi. Totally nice. Că sunt curioși, e altceva. 

Pot, dacă am chef, să stau să le explic sau nu. Că sunt impertinenți și zic că nu există așa ceva, e iarăși despre ei și decid dacă vreau să-i am lângă mine sau nu.

Urmărește Pătratul Roșu pentru mai multe informații și explicații la dilemele tale pe Facebook, Spotify, Apple Podcasts și YouTube.