Poate fi distractiv să iei droguri

Poate vă mai amintiți că într-o săptămână rubrica asta s-a chemat „Nu prea e distractiv să iei droguri”. Și așa e, drogurile nu sunt tot timpul mișto, nu când ajungi să furi mașini, să te caci pe tine în public și să iei bătaie de la poliție. Dar pot fi și foarte marfă și de aia le și luăm. Iată câteva povești despre oameni care iau droguri și se distrează în moduri mai puțin ortodoxe.

O EXCURSIE LA FERMĂ

Am făcut colegiul într-un orășel mic de la țară, unde n-aveam ce face decât s-o ard toată ziua cu ăia care fumau iarbă în parc. Sau să merg la bowling dacă era de serviciu tipul care mă plăcea și ne dădea la toate un rând de băuturi gratis. În fine, în al doilea an, a început să apară la poarta colegiului un tip în vârstă ciudățel într-un Peugeot 106 din care bubuia mereu muzică euro-trance. Încerca să țină fetele de vorbă, dar toate îl ignorau.

Într-o zi, fumam o țigară în curte când a parcat lângă mine și a început vrăjeala obișnuită. Îmi amintesc că a zis nu știu ce porcărie despre o boală care mi-ar sigila vaginul timp de o lună, dar mi-a atras atenția când s-a lăudat că are o grămadă de acid de la un tip din Swansea. Până la urmă am ajuns să aranjez cu el să-mi dea patru timbre gratis, cu promisiunea că mă voi întoarce și voi cumpăra mai multe dacă sunt de calitate.

Băieții erau extraordinar de încântați când le-am spus, deși niciunul dintre ei nu mai luase acid până atunci. Unul dintre ei a făcut chiar pe gentlemanul și a zis că el vrea să rămână treaz ca să aibă grijă de noi, așa că am avut un timbru fiecare. Totuși, era laș de felul lui și se și temea să încerce, nu e ca și cum a făcut un gest eroic.

Am luat toți câte un timbru în parc și ne-am așezat, așteptând să se întâmple ceva. Imediat ce am început să chicotim ca proștii, ne-am dat seama că cea mai bună idee era să ne plimbăm în împrejurimi și să interacționăm cu necunoscuți. Din păcate, era deja noapte și nu mai prea era nimeni pe străzi. Din fericire pentru noi, în apropiere era o grădină zoologică unde puteai pune mâna pe animale. Se pare că proprietarul nu prea dădea doi bani pe animale, din moment ce singura măsură de protecție era o poartă din fier ce putea fi sărită cu ușurință.

Am sărit dincolo și ne-am petrecut următoarele două ore mângâind miei, alergând purceluși și încercând să nu ne panicăm când ne uitam la lame și dezbăteam ce fel de glumă a evoluției sunt astea. Cred că unul dintre amicii mei a fost împuns în fund de un berbec, dar se distra prea tare ca să-i pese. Noaptea aia a fost mai frumoasă decât orice noapte petrecută într-un club de noapte sau la vreun concert.

PRIMA DRAGOSTE

Se zice că întotdeauna alergi după senzația pe care un drog ți-o dă prima oară, dar la mine a fost și mai bine când am fumat coca a doua oară. Pe vremea aceea locuiam în Brighton și mi-am petrecut toată vara singur, pentru că toți prietenii au plecat în diverse călătorii înainte de începerea facultății. Pe deasupra, iubita mea tocmai se despărțise de mine, așa că îmi petreceam zilele jucând jocuri video și certându-mă cu maică-mea.

După vreo lună, am hotărât să caut interacțiune socială, altfel aș fi înnebunit. Nu mai ieșisem singur niciodată și eram un pic timid după o lună de stat în casă, așa că m-am gândit să iau o pastilă care să mă facă mai vorbăreț.

Ecstasy funcționează întotdeauna, căci imediat ce m-am așezat la coadă în fața unui club, am întâlnit un grup de prieteni care veniseră la Londra pe timpul weekendului. O membră a grupului – Holly - m-a dat pe spate aproape instant. Avea corpul fetei imaginare la care mă gândesc când mă masturbez și o față care a devenit pentru mine standard de frumusețe. Am stat cu prietenii ei până pe la cinci dimineața, când păsărelele se ciorovăiau în tufișuri, după care am hotărât să ne furișăm amândoi pe plajă.

Eu fumasem niște coca odată și nu-mi plăcuse prea tare. Mă făcuse să mă simt pervers și agitat și hotărâsem că n-o să mai iau. Dar când Holly mi-a zis că avea la ea, am acceptat imediat un fum. Stăteam într-una din bărcile alea vechi de pe plajă, împărțeam pipa și era magic. Apoi am avut parte de cea mai tare partidă de sex din viața mea până când a răsărit soarele. Când m-am trezit, înconjurat de pensionari și copii, Holly dispăruse. Nu-i luasem numărul de telefon și nu-i știam numele de familie, așa că n-am mai văzut-o de atunci. Deci dacă citești chestia asta, Holly, lasă un comentariu și ne putem întâlni din nou pentru cea mai romantică seară de fumat coca pe care ți-o poți imagina.

SUFLETE PERECHE

Am recunoscut public că sunt gay pe la 17 ani. Cred că cea mai șocată persoană din cameră am fost eu, uitându-mă neîncrezător la fețele plictisite ale rudelor care deja știau. Cred că din cauza asta m-am bucurat imediat la maximum de statutul meu și n-am mai încercat vreodată să pretind că aș câtuși de puțin hetero, așa cum făcusem în anii trecuți. Așa. Am încercat cocaină pentru prima oară la câteva săptămâni după asta, când unul dintre prietenii mei mai mari a sugerat să ne ducem toți în Rai. Doar că era ketamină, nu cocaină, iar eu am tras o linie grosolană, ca să-i impresionez pe toți.

Știu că sună groaznic, dar de fapt am descoperit că eu și ketamina suntem suflete-pereche. Mi-am petrecut noaptea descoperind cum e să nu te prefaci că ești altcineva, ceea ce sunt sigur că n-a avut legătură cu ketamina, dar în momentul ăla, drogul părea cheia spre mine însumi. Acum că-mi amintesc, mi se pare cel mai penibil gând pe care l-am avut vreodată.

Când s-a făcut ziuă, m-am ținut după un grup prin Trafalgar Square și am ajuns pe acoperișul cuiva. Nu știu la ce oră am leșinat, dar când m-am trezit, eram întins lângă tipul cu care acum sunt într-o relație de cinci ani de zile. Așa că pot spune sincer că cea mai frumoasă noapte din viața mea s-a întâmplat datorită unei linii de cocaină care nu era cocaină.

BAIE ÎN ECSTASY

Eram înnebunit după ecstasy când eram mai mic. Nu știu de ce – poate pentru că era mai ieftină, efectul dura mai mult decât la alcool și era mai distractiv, sau pentru că nu puteam obține coca sau K sau alte droguri pe care le luau oamenii pe vremea aia.

Într-o noapte de vineri, spre sfârșitul lunii, eram lefter și eu, și prietenii mei, dar ne mai rămăseseră niște pastile de săptămâna trecută. Am luat câteva și am început să pălăvrăgim ca de obicei. Dar nu mai aveam chef de încă o noapte în care să ne facem masaje unii altora și să sfârșim prin a face laba în grup.

Unul dintre tovarășii mei lucra pe vremea aceea la un bazin de înot și avea o cheie de la manager. După ce am tras puțin de el, a fost de acord să ne ducă pe toți acolo să ne bălăcim. Evident că n-am stat o oră, cât i-am promis. Am stat vreo șase și ne-am jucat cu toate jucăriile pe care le-am găsit pe-acolo. Pastilele te transformă într-un copil de cinci ani – hiperactivitate, lipsă de atenție, inconștiență, chichote, răcnit.

Până să ne dăm seama cât e ceasul, un tovarăș pufnește în hohote de râs și ne arată spre fereastra din față, unde un grup de oameni în vârstă cu prosoape în mâini stăteau cu nasurile lipite de geam. Tovarășul meu care lucra acolo a urlat la noi să dispărem – sperând ca oamenii de dincolo de geam să creadă că am fost produsul imaginației lor.

O oră mai târziu și-a pierdut jobul și apoi s-a chinuit să găsească de lucru încă vreo jumătate de an, dar măcar era bucuros că ne-a oferit cea mai frumoasă experiență pe droguri pe care am trăit-o vreodată.

LA CARNAVAL

Am făcut facultatea în Canada și am locuit într-o casă lângă campus unde se strângea toată lumea pentru petreceri.

Într-o noapte, eu și colegii mei am luat o grămadă de coca și am văzut pe geam un grup de oameni care se întorceau de la un meci de hochei. Sunt sigur că a gândit cocaina în locul nostru atunci când am dat muzica la maximum și am chemat pe toată lumea înăuntru.

În scurt timp, aveam jumătate din campus la noi în casă. După vreo oră, se aprindeau artificii în grădină, oamenii trăgeau linii de pe o oglindă spartă, se fumau bonguri cu bere prin toată casa și un raton teroriza pe toată lumea din bucătărie.

Mi-ar fi plăcut să fi filmat fazele, pentru că ar fi ieșit un film mai bun decât orice film hollywoodian cu adolescenți idioți. Dar memoria îmi spune oricum că a fost cea mai tare petrecere la care am fost vreodată, iar cocaina e întotdeauna o chestie mișto.

Povești adevărate anterioare: Eroi în orașul natal