Copiii imigranților din Canada sunt tratați ca niște deținuți

În majoritatea dimineților de anul ăsta, Mojisola, în vârstă de opt ani, a așteptat autobuzul școlar în fața centrului de detenție pentru imigranți unde locuiește cu mama ei. Venea gol. Pe ea o luau și-o aduceau înapoi mereu prima, astfel încât colegii ei să nu știe de unde vine.

Traseul autobuzului a fost o victorie greu de obținut pentru avocații Mojisolei. Înainte, o luau chiar ei de la centrul din Rexdale, în nord-vestul orașului, și făceau o oră dus și o oră înapoi cu ea de la școală. Uneori, când se-ntorcea la centru, o puneau să treacă printr-un scanner corporal, înainte să se întoarcă la mama ei, în aripa pentru familii a clădirii.

Mojisola, al cărei nume a fost schimbat pentru a-i proteja intimitatea, a fost ridicată în timpul orelor la clasa a treia, în ziua în care ofițerii Agenției de Servicii de Graniță Canadiene (CBSA) au venit s-o aresteze pe mama ei, o azilantă din Togo, pentru o serie de infracțiuni legate de imigrație. Niciuna dintre ele nu era de natură penală.

Cel puțin în ultimii ani, se crede că Mojisola, care s-a născut în zona orașului Toronto, e singurul copil căruia i se acordă dreptul de a merge la școală. Pe parcursul lunilor în care nu i s-a permis să iasă, a tânjit după orele de sport și după cărțile pe care le citea alături de prietenii ei. După mai bine de un an în arest – una dintre cele mai lungi perioade de detenție acordate unui copil în Canada – a fost eliberată odată cu mama ei, iar cele două se află și azi în țară.

Cazul Mojisolei e rar, probabil pentru că genul de situație în care s-a aflat trece neobservat. CBSA-ul n-are voie să rețină cetățeni canadieni, deci copiii ca ea sunt considerați „oaspeți" în centrele de detenție și nu apar în statisticile guvernului.

Dar povestea ei dezvăluie dilema cu care se confruntă autoritățile în privința copiilor, fie ei canadieni sau nu, ai căror părinți se rătăcesc în hățișul birocrației pentru imigrație. Și e un exemplu puternic pentru avocații care militează pentru reformarea unui sistem, despre care consideră că încalcă drepturile copilului.

Una dintre alternative, aceea de a plasa copiii în grija serviciilor sociale, cât timp părinții acestora sunt deținuți, a suscitat grija activiștilor pentru drepturile imigranților, care susțin că despărțirea ar fi mai rea decât detenția. Ei spun că scenariul ideal ar permite familiilor să rămână împreună în comunitate până când li se finalizează cazurile de imigrare.

De-a lungul ultimilor zece ani, din 2005 până-n 2015, peste 4 392 de minori cu vârste sub 18 ani au fost reținuți în centrele pentru imigranți din Canada. Reprezintă o mică parte din cei 86 056 de azilanți deținuți de-a lungul aceleiași perioade. Conform unor noi statistici ale CBSA, obținute de VICE News în urma unei cereri de acces la informație, 33 de copii non-Canadieni au fost reținuți în centre de detenție pentru imigranți, din octombrie 2015 până-n aprilie anul acesta.

CBSA-ul poate să aresteze cetățeni non-canadieni când li se pune la-ndoială identitatea, când au fost identificați drept pericol public, sau când există motive să creadă că o persoană nu va apărea la tribunal pentru procedurile de imigrare sau de deportare. Nu există un termen maxim al perioadei de detenție pentru persoanele fără cetățenie, dar detenția administrativă ar trebui să fie temporară.

Noile date indică faptul că un băiat în vârstă de 17 ani din St. Vincent și Grenadine a fost reținut la Toronto timp de 171 de zile, pentru că CBSA-ul a considerat că nu va apărea la următorul termen pentru procedurile de imigrare.

„CBSA-ul nu are cunoștințele, abilitățile sau disponibilitatea de a-i ajuta pe tinerii care ajung în grija sa. Le e mai ușor să rețină tineri și e o problemă importantă, care pare să devină din ce în ce mai mare."

Un băiat nigerian în vârstă de doi ani a fost reținut timp de 37 de zile la centrul din Toronto, în baza faptului că el (sau, mai degrabă, părintele ori tutorele lui) n-ar fi urmat să apară la un „termen al ministerului". A mai fost și fetița indiancă de patru ani, care a fost reținută 113 zile la centrul din Laval, Quebec, din cauza unor suspiciuni în privința identității ei. Tot acolo a fost reținută, timp de aproape o lună, o unguroaică în vârstă de 17 ani care tocmai era în curs de deportare.

Dar cazurile astea apar rar în mass media și rar provoacă proteste.

A făcut excepție cazul unui băiat sirian de 16 ani, reținut timp de trei săptămâni la centrul din Toronto, pentru că autoritățile își făceau probleme că n-o să apară la următoarea audiere. Conducerea a considerat că e prea mare ca să stea în aripa pentru familii, alături de mame și copii, și prea mic ca să stea în aripa bărbaților – așa că l-au ținut la carceră, într-o încăpere în care n-avea contact cu alți deținuți, sau cu vreun avocat.

„Plâng tot timpul", a declarat atunci adolescentul pentru CBC News. La scurt timp după ce povestea lui a fost făcută publică și a fost eliberat, ministrul canadian al imigrației a intervenit și i s-a acordat drept de ședere în Canada.

Experții, inclusiv ONG-iștii care lucrează în incinta centrelor, spun că numărul de minori deținuți e probabil mult mai mare, pentru că statisticile oficiale nu iau în calcul și copiii canadieni, reținuți acolo alături de membrii familiilor lor.

Dar nu s-a schimbat mare lucru, nici măcar în condițiile venirii la putere a unui nou guvern liberal, condus de prim-ministrul Justin Trudeau, care se mândrește cu o atitudine pro-refugiați.

Ministrul siguranței publice, Ralph Goodale, a declarat că va accelera implementarea unui nou mecanism de supraveghere independentă a CBSA-ului, printre alte reforme. Însă când a fost întrebat direct dacă va opri reținerea copiilor de imigranți, a zis că nu poate să promită așa ceva.

„Mi-ar plăcea să pot face o astfel de promisiune în termeni absoluți, bătută în cuie", a declarat Goodale în timpul ședinței comisiei senatoriale din mai. „Trebuie să dispun anumite schimbări în sistem, inclusiv capacitatea fizică a sistemului, ca să pot să promit așa ceva fără echivoc. Vreau să ajungem în punctul ăla."

Samira Ahmed, avocată a organizației Dreptate pentru Copii și Tineret din Toronto, care a lucrat la cazul Mojisolei și a dus-o cu mașina la școală, a spus că toată situația dovedește o dată-n plus că centrele de detenție pentru imigranți nu sunt potrivite pentru copii. Chiar dacă în cazul acesta particular copilul avea voie să se ducă la școală, e o excepție care nu s-a încetățenit în practicile autorităților și care, ca atare, nu se aplică sutelor de tineri care intră și ies din sistem.

În mod normal, copiii din centre beneficiază de câteva ore de curs pe zi cu un profesor, când șederea lor e mai lungă de o săptămână. Nu se compară cu standardele de educație pentru tinerii din afara sistemului.

„CBSA-ul nu are cunoștințele, abilitățile, sau disponibilitatea de a-i ajuta pe tinerii care ajung în grija sa. Le e mai ușor să rețină tineri și e o problemă importantă, care pare să devină din ce în ce mai mare", a declarat Ahmed într-un interviu.

Din experiența ei, regulile stricte și aparent arbitrare ale centrului afectează grav familiile. De exemplu, Ahmed spune că directorul centrului i-a confiscat Mojisolei crema cu care se dădea când îi curgea sânge din nas, din cauza aerului uscat de la centru. „Nu-s sigură de ce", a spus Ahmed. „Le-a fost frică să nu topească gratiile cu crema aia și să evadeze?"

A pus sub semnul întrebării ceea ce a descris drept „un important dezechilibru de putere" dintre cei care conduc centrul și cei deținuți acolo. „Se află într-o poziție dezavantajată, care nu le permite să aibă acces la serviciile și sprijinul de care au nevoie ca să funcționeze bine, copii fiind, și să se bucure de toate drepturile care se cuvin copiilor."

Situația Canadei e unică în lume. Atât SUA, cât și Marea Britanie, au impus limite pentru perioadele de detenție a imigranților în centrele guvernului.

Conform lui Scott Bardsley, purtător de cuvânt al Ministerului Siguranței Publice, instituția cercetează programul de detenție a imigranților condus de CBSA și modalitățile prin care să poată „dispune de niște mecanisme potrivite pentru auditarea agenției".

Bardsley a adăugat că minorii neînsoțiți care ajung în sistem sunt „de obicei încredințați unor membri ai familiei aflați în libertate, sau unei agenții pentru protecția copilului" și că durata medie a perioadei de detenție pentru minori, în 2014 și 2015, a fost sub două săptămâni.

Un purtător de cuvânt al CBSA a declarat într-un email către VICE News că reținerea copiilor în centre pentru imigranți e „o măsură de ultimă instanță, care ține cont de mai multe criterii, inclusiv de interesele minorilor" și că ofițerii CBSA trebuie să „ia în considerare toate variantele rezonabile, înainte de a reține un minor într-o caz de imigrare."

Un alt purtător de cuvânt al CBSA a adăugat că minorii „nu stau, de regulă, suficient de mult acolo cât să meargă la școală".

Dar chiar și-atunci când sunt eliberați, copiii, ca și adulții, suferă de traume provocate în timpul detenției, care le vor afecta, probabil, pe termen lung sănătatea psihică și îi vor împiedica să se simtă în siguranță în societate.

Jaclyn a aterizat pe aeroportul din Toronto când avea 15 ani, în 2014. Spune că fugise de bărbatul cu care o forțase tatăl ei să se mărite cu un an înainte, după moartea mamei ei. „N-avea cine să aibă grijă de mine și am fost forțată să mă mărit, pentru că bărbatul ăsta avea bani." A declarat Jaclyn, care a ales să folosească un nume fals și să nu-și dezvăluie țara de origine, de teamă să nu-și compromită statutul de imigran, într-un interviu la adăpostul FCJ pentru refugiați din Toronto. „Bărbatul era aproape de două ori mai mare decât mine și n-am mai suportat."

Dar când ajuns și a trecut prin vamă, spune că grănicerii i-au pus cătușe de metal și-au dus-o la centrul de detenție pentru imigranți, până când avea să-i evalueze un auditor situația. „În țara mea, când ți se pun cătușe înseamnă că ești criminal. Dar aici în Canada mi-au pus cătușe și m-am speriat, pentru că nu făcusem nimic greșit", a spus aceasta.

A fost dusă într-o încăpere din centru, fără să i se dea vreo altă informație despre ce i se întâmpla. Era îngrozită. Avea să stea acolo doar o săptămână, după care a fost eliberată într-un grup din comunitatea locală, pe măsură ce i se procesa cererea de azil. „Dar am simțit durere tot timpul, înc-o mai simt", a spus Jaclyn. „Vorbeam prost rău engleza pe vremea aia și nu știam despre ce vorbesc. Am crezut c-o să rămân pe veci în camera aia." Pe Jaclyn n-au supărat-o condițiile de trai oribile sau murdăria, ci nesiguranța și izolarea.

Își amintește de experiența respectivă cel puțin o dată pe lună, când se întâlnește să le dea raportul ofițerilor, ca parte din termenii duri ai eliberării ei. Conform condițiile respective, nu are voie să muncească sau să meargă la școală. „Am ieșit și e bine, dar când mă gândesc pe bune la asta, plâng", a spus Jaclyn. „Și nu știu de ce. Poate de frică să nu mă oblige să mă-ntorc, oricând vor ei."

„Nu sunt închisori", a declarat Jason Kenney, fostul ministru pentru imigrație al Canadei, pentru CBC în 2012, într-o descriere a noului centru de detenție pentru imigranți din Toronto. „În cazul celui din Toronto, de exemplu… e un fost hotel de trei stele împrejmuit de un gard."

Dar condițiile actuale sigur nu sunt de trei stele.

Ca la închisoare, nu se primesc vizite decât la anumite ore, iar vizitatorii n-au voie să le vorbească deținuților decât printr-un geam de plastic, la niște telefoane prin care se aude prost. În camerele de locuit n-au voie să intre decât angajații CBSA, câțiva ONG-iști selectați și aprobați și anumiți avocați. Copiii trebuie să respecte un program exact, care include ore de masă și de somn, iar părinții n-au voie să-și lase copiii singuri, nici măcar la duș sau la toalete. Unul dintre puținele programe de care beneficiază în mod regulat este „Mama și copilul", organizat de Romero House. O dată la două sâmbete vin voluntarii să se joace cu copiii mici de-acolo, pentru ca părinții să se bucure de-o pauză.

Modul de funcționare al ambelor centre de detenție din Toronto sunt învăluite în mister, pentru că doar câteva grupuri din societatea civilă și activiști pentru drepturile omului au voie să intre. De multe ori, avocații se văd nevoiți să le vorbească clienților lor prin geamul de plastic, în camera de vizite. Iar mulți din rândul grupurilor care au acces se tem că li s-ar putea anula oricând acest privilegiu, dacă vorbesc neîntrebați sau critică modul de organizare al centrelor.

VICE News a obținut notițe private, luate în timpul unor ședințe de la centrul din Toronto, în urma unei cereri de acces la informație. E singurul centru unde se țin astfel de ședințe, denumite ședințe despre „calitatea vieții", pentru că dispune de cel mai mare număr de deținuți. În incintă lucrează o mână de ONG-uri, inclusiv reprezentanți ai unor adăposturi pentru refugiați, Crucea Roșie Canadiană și Înaltul Comisariat pentru Refugiați al ONU.

Notițele conferă o privire rară asupra vieții de zi cu zi la centru, tensiunilor dintre CBSA și voluntari, precum și asupra metodelor prin care conducerea centrului încearcă să îmbunătățească condițiile din interior.

Notițele de la ședință, majoritatea redactate, se referă la o plângere depusă de unul dintre ONG-urile de la centru. Unul dintre lucrătorii care-au vorbit cu VICE News, dar care a ales să-și păstreze anonimatul de teamă că nu și-ar mai putea face meseria, a spus că plângerea a apărut în urma unui incident în care un gardian „a împins puternic" un deținut, provocându-i o vânătaie. În notițe se arată mai departe că directorul centrului neagă acuzațiile.

Minutele ședinței din noiembrie 2015 indică și faptul că șefii CBSA „se gândesc" să aducă asistente medicale de permanență la centru, precum și un psiholog. Menționează și că „se face curat la standarde mai înalte și personalul CBSA monitorizează mai atent situația".

Printre alte motive de îngrijorare, se menționează un „incident în care, în aripa pentru familie, s-a pus la dispoziție lapte praf expirat", ceva ce personalul CBSA declară că a „remediat imediat".

Următoarea ședință pentru calitatea vieții ar fi trebuit să aibă loc în februarie, dar a fost anulată în perioada în care au apărut știrile conform cărora centrul ținuse un băiat sirian de 16 ani la carceră.

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre Canada:
Războiul sângeros cu mafia canadiană pare fără sfârșit
Cum să falsifici 227 de milioane de euro și să scapi (aproape) basma curată
Tipul care-a plecat în spațiu și a dispărut pentru totdeauna