Ce poţi să faci dacă ai postat imagini porno din greşeală

De ce dracu' nu ne descurcăm să facem nimic bine? E unul dintre marile mistere ale omenirii. Viața e grea, dar e alcătuită din situații mici, surmontabile, pe care majoritatea populației reușește să le depășească. Gândește-te: de ce și-ar face viața grea un bărbat alb, în vârstă, cu familie și o carieră de succes? De ce insistă să dea peste cap cele mai mici sarcini?

Aș putea să mă refer și la președintele Americii, dar vorbesc de Kurt Wichenwald, jurnalistul care a postat recent o fotografie cu un mesaj antisemitic pe care o primise pe mail. Dar în spatele comunicatului se vedeau și taburile lui și, în scurt timp, tot internetul făcea mișto de el că intrase pe site-ul B-Chiku, cu porno hentai.

Să mor dacă înțeleg de ce nu deschid oamenii site-urile porno în altă fereastră. De ce dracu' nu facem nimic bine?

Brian Gross, fost director de PR la Vivid în 1999, e de acord că Eichenwald ar fi trebuit să-și ia anumite precauții. „Dacă faci un printscreen, uită-te la el înainte să-l trimiți sau să-l postezi", mi-a zis Gross, aproape răstit, prin telefon.

Bineînțeles, și brandul tău personal va avea un efect asupra felului în care va fi primită postarea ta neglijentă. Dacă ai trei sute de followeri, probabil n-o să-i pese nimănui în afară de persoana care te ura în liceu. Dacă ești star porno, nu-ți faci decât meseria. Dacă ești o tânără starletă care își cunoaște drepturile de feministă, o să le poți închide gura la toți. Dar dacă ești un reporter cu o istorie lungă de gafe media, n-ai cum să răspunzi la așa ceva.

Există moduri foarte greșite în care să răspunzi la așa ceva, iar Eichenwald a demonstrat eficient chestia asta. După ce a râs de el tot internetul, omul a încercat să se justifice. „Ok, sunt tăntălău. Mă credeți sau nu, eu și copiii mei încercam s-o convingem pe nevastă-mea că există pornografie cu tentacule." Și uite așa, Eichenwald a ajuns să posteze un printscreen cu sms-uri între el și nevastă-sa: „Încercau fiii noștri (adulți) să-ți demonstreze că există filme porno cu tentacule?" „Da. Încă nu-mi vine să cred."

O altă greșeală fatală. „Când începi să dai explicații, deja îți sapi groapa", mi-a zis Gross. „Nu faci decât să hrănești rechinii de pe internet."

Deși nu site-ul hentai în sine stârnise bătaia de joc, ci neglijența cu care jurnalistul postase printscreenul fără să-l verifice, strategia lui Eichenwald n-a făcut decât să perpetueze batjocura. „Am intrat în această industrie pentru că am vrut să deschid comunicarea despre sexualitate", a zis el. „Jurnalistul e o persoană care trebuie să fie onest atât cu publicul, cât și cu el însuși. N-ar trebui să fie rușinat de faptele lui." Incidentul a fost dezamăgitor, conform lui Gross, „pentru că încercăm să învățăm societatea să nu mai judece dorințele sexuale ale celorlalți, atâta timp cât sunt legale, iar el nu și-a putut asuma propriile dorințe."

În contrast cu stângăcia penibilă a lui Eichenwald, Josh Marshall, redactor șef la Talking Points Memo, a gestionat situația cu totul altfel când a postat pe Twitter un clip porno cu lesbiene însoțit de un comentariu politic. Deși toată lumea a început să facă mișto de el, Marshall n-a șters postarea și nici nu s-a chinuit să se justifice. Nici măcar n-a zis pe față că a copiat un link greșit, ci a lăsat deschisă posibilitatea ca postarea să fi fost o glumă politico-sexuală pe care pur și simplu n-a înțeles-o nimeni pentru că nu era bună. Decizia i-a câștigat lui Marshall respectul, chiar dacă parțial ironic, al celor care l-au batjocorit inițial.