Am condus cu șoferițele de curse din Palestina

Conduc pe străzile din Ramallah, Palestina, împreună cu Noor Dawood, apreciata șoferiță de curse palestiniană și singurul pilot de curse drifter de sex feminin din Orientul Mijlociu. Noor este una dintre cele patru membre ale echipei Speed Sisters, prima și singura echipă de curse feminină din Orientul Mijlociu, care au atras atenția asupra scenei înfloritoare de curse de stradă din Palestina pe plan internațional, stârnind furia clericilor musulmani și demontând caricatura feminității palestiniene.

De pe locul șoferului, Noor îmi povestește despre provocările cu care femeile s-au confruntat la început. „Inițial, ceilalți șoferi erau sceptici," mi-a spus tânăra de 23 de ani, născută în Texas, în timp ce luam o curbă. „Nu erau obișnuiți să vadă o femeie conducând mașina nebunește și să învingă bărbații la curse. Dar apoi au zis: 'Stai așa, femeile astea chiar știu să conducă.'"

Da, chiar știu să conducă, iar eu încep să mă tem că am luat o decizie proastă când am ales ca interviul să aibă loc în mașină. Noor conduce agresiv pe străzile aglomerate din Palestina și mă ia amețeala la fiecare curbă.

N-ar fi trebuit să mă surprindă. Ramallah are o geografie care naște șoferi de curse, care se dezvoltă în peisajul dur și anarhic al teritoriilor ocupate. „M-a influențat mult faptul că am învățat să conduc prin părțile astea," îmi spune Noor. „Pe străzile astea am început, aici am învățat să concurez la curse și să iau curbele așa turbat. Nu există legi."

O cunoscusem pe Noor – și pe cele două surori ale ei, Mona Ennab și Betty Saadeh – la un test de viteză din Ramallah, unul dintre cele cinci evenimente contra cronometru care compun campionatul de curse din Palestina. Cele trei surori din Speed Sisters erau de departe cei mai populari concurenți și mereu erau jurnaliști și fani care le rugau să se fotografieze cu ei.

Evenimentul avea calitățile multor evenimente oficiale palestiniene – parțial serios, parțial distracție, parțial grătar între blocuri, cu jurnaliști și lideri de echipă care străbăteau pista în timp ce mașinile zburau la câțiva metri de publicul neprotejat de niciun gard. La sfârșitul zilei, un polițist a fost internat la spital după ce un șofer a pierdut controlul mașinii.

La linia de start, echipa Speed Sisters – împreună cu încă vreo 40 de șoferi palestinieni și iordanieni – au dat ture cu Fiaturile, Datsunurile și Peugeoturile lor super tunate. Vehiculele aparent obișnuite erau total transformate, atât în interior, cât și la exterior, unde unii își lipiseră postere cu Arafat, alții imagini cu femei albe. Unul câte unul, șoferii goneau pe strada închisă din Ramallah, punând frâne ca apucații, cu claxoanele personalizate să sune a împușcături.

După cursă, majoritatea șoferilor înlocuiesc din nou scaunele și toate celelalte decorațiuni interioare, astfel încât se poate spune că vehiculele lor duc o viață dublă. Mona, care își păstrează mașina la fel și în viața de zi cu zi, a spus: „Sportul acesta e numit sportul regilor. E extrem de scump și imposibil pentru majoritatea palestinienilor."

Betty Saadeh în sufrageria ei din Ramallah, Palestina.

În ciuda costurilor mari, sportul a câștigat tot mai multă popularitate în Palestina și asta în special datorită echipei Speed Sisters, a căror poziție ca singura echipă feminină de curse din Orientul Mijlociu a atras atenția comunității internaționale asupra curselor palestiniene.

Când numele lui Betty Saadeh e anunțat la portavoce, mulțimea de bărbați de pe stradă o ia razna. Palestinianca de 32 de ani născută în Mexic zboară vreo 200 de metri pe strada închisă, face cercuri în jurul conurilor și gonește înapoi spre linia de start.

Samer, unul dintre admiratorii palestinieni ai lui Betty a arătat-o cu degetul și mi-a spus: „Uită-te la ea. Am auzit că conduce pe tocuri – e tare rău gagica."

Am înțeles rapid de unde veneau aceste zvonuri. Cu părul ei blond, lip-glossul roz, unghiile false și costumul de curse, Betty părea desprinsă de pe pagina unei reviste Marie Claire. Dar când am stat cu ea de vorbă în apartamentul ei alb și luminos, printre sute de trofee, i-a desființat imediat visele lui Samer.

„Nu, nu port tocuri la curse," a spus râzând. „Ar fi ridicol."

E clar că popularitatea surorilor stă la baza tuturor acestor zvonuri și mituri – genul de invenții care se scriu în tabloide despre starurile pop și actorii de la Hollywood.

Dar lucrurile n-au stat întotdeauna așa. Imaginea actuală a lui Betty, acum idolatrizată, a stat la baza multor glume proaste printre șoferii de curse și fanii acestora.

Noor mi-a explicat: „Da, oamenii n-o luau în serios pe Betty. Părul, machiajul, toate astea. Dar a fost greșeala lor – i-a învins pe mulți dintre tipii ăștia."

Noor a avut parte și ea de provocări, ca singura femeie pilot de curse drifter din Orientul Mijlociu. Îmi explică: „În prima mea cursă drift din Iordan, 2010, am ajuns în top zece. Am concurat cu 30 de bărbați. Unii dintre ei au fost șocați, s-au înfuriat și mi-au luat trofeul. Atât acolo, cât și în Palestina, asta e o atitudine normală. Ne trimit des la cratiță, ne jignesc, bla bla bla. Dar nu ne pasă."

Deși atitudinile oamenilor s-au mai schimbat un pic față de Speed Sisters, stereotipurile în care sunt încadrate femeile în Palestina nu s-au demodat de tot.

Un spectator palestinian mi-a spus: „Îmi place de Betty și de Noor, dar n-aș vrea ca sora, fiica sau soția mea să participe la curse. Ar fi inacceptabil."

Unii preoți musulmani au mers chiar mai departe și au declarat că participarea femeilor la curse e haram (interzisă). Un șeic saudit a spus că femeile care conduc „își distrug ovarele".

Betty mi-a spus: „E adevărat, trăim într-o societate foarte conservatoare. Dar uite că pe ceilalți șoferi nu-i aclamă atât de mult ca pe noi."

Speed Sisters se consideră ambasadoarele Palestinei. „Am schimbat imaginea pe care o au oamenii despre femeile din Palestina," a spus Betty. „Toți cred că Palestina e ca Arabia Saudită, că femeile stau acasă și nu conduc. Dar noi nu numai că suntem șoferițe, dar și participăm la curse!"

Provocările datorate faptului că sunt femei sunt doar o parte din problemele cu care se confruntă echipa. După ce Israelul a închis Malul Vestic de la a Doua Intifadă încoace, călătoritul și achiziționarea de piese de mașini au devenit extrem de dificile. Majoritatea șoferilor au buletine de Malul Vestic și nu pot participa la curse decât în Palestina și Iordan, pentru că Israelul controlează toate granițele și vizele.

„Mulți șoferi nici măcar nu pot părăsi Malul Vestic," a spus Noor. „E groaznic!"

„Te simți ca la închisoare, cu toate zidurile astea," a spus Betty, referindu-se la zidul de aproap 500 de kilometri care separă Malul de Vest de Israel. „Chiar dacă am pașaport mexican, tot am buletin de Malul Vestic," a spus Betty. „Nu pot călători liber. Mi-ar plăcea să pot conduce până în Ierusalim, să merg pe plaja din Tel Aviv – sunt lucruri normale."

Normalitatea nu prea face parte din viața surorilor Speed. Odată, pe când exersau cu mașinile într-o parcare lângă un penitenciar de pe Malul Stâng, soldații israelieni au deschis focul asupra lor. „Doar ne antrenam într-o parcare," mi-a spus Betty. „Iar israelienii mi-au aruncat în spate o canistră cu gaz lacrimogen."

Dar genul acesta de întâmplări sunt la ordinea zilei în Palestina și s-ar putea ca șofatul să fie pentru Speed Sisters singura modalitate de a scăpa de această realitate. Betty mi-a spus: „Presiunile din partea societății – și din partea ocupației – ne motivează să șofăm în continuare. În sportul ăsta trebuie să fii neînfricat, iar în Palestina, cursele te eliberează de frică."

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook:

Alte povești cu femei curajoase:
Luptătoarele profesioniste din Mexic se bat din iubire
Îmbrăcate pentru luptă
Am fost deportată din Israel că am scris de bine de palestinieni