Așa arată viața când nu ai timp decât să arunci o privire și să mergi mai departe

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

De la 12 ani, probabil și înainte, lucrările fotografei Whitney Hubbs își au originile în dislocare. Ea a înțeles de la o vârstă fragedă că era influențată de perspectiva masculină, deși nu știa cum să explice asta la momentul respectiv. Influențată de mișcarea Riot Grrrl, ea a căutat să depășească perspectiva din lucrările viitoare. „În primul meu curs de fotografie din clasa a noua, mi s-a arătat tehnica lui Edward Weston pe care am început și eu să o adopt”, spune ea. „Ca o Francesca Woodman, varianta punk.”

După ce a absolvit liceul, Hubbs s-a ras în cap și a plecat din orașul natal, Los Angeles, într-un autobuz către St. Louis, Missouri. Acolo, ea a locuit în squaturi de punkiști și lucrat la niște magazine de discuri administrat de comunitate, precum și în Bay Area, și Portland, Oregon. În special în Portland, ea a improvizat o cameră întunecată în subsolul casei și învăța oamenii cum să developeze și organiza expoziții.

Pe-atunci era ieftin să locuiești și să mergi la facultate în Portland, spune Hubbs, așa că s-a înscris la un curs de fotografie color, care se ținea seara. După doi ani, profesorul ei, John Mullen, i-a spus că ar putea să urmeze Școala de Arte. Ea nu s-a gândit că ar fi posibil așa ceva la absolvirea liceului în 1995. „Nu știam că puteam merge la Școala de Arte, dar am rămas fermă ca după absolvire să continui cu implicarea în Riot Grrrl”, spune ea. S-a înscris la o singură facultate, California College of the Arts, unde a și intrat. Acolo, a studiat cu fotografi precum Jim Goldberg și Larry Sultan. A absolvit în 2005, iar în 2009 a terminat masterul la Universitatea din California de Sud, după ce a studiat alături de Catherine Opie și James Welling.

Ea a păstrat originile Riot Grrrl. „După licență, m-am frustrat de istoria bărbaților care s-au folosit de trupurile femeilor și de identitatea feminină. Era o perioadă diferită, iar cursul meu de istorie fotografică a fost practic despre bărbați. Iar eu mă gândeam: „Unde naiba mă încadrez eu aici?” Cum pot relaționa prietenele mele cu asta? Cum pot fi o feministă și să-mi placă ceva ce e dominat de sexul masculin? Mi-a luat cinci ani să deslușesc asta, să o exprim și să o regurgitez”, spune ea.

Unul dintre proiectele prin care Hubbs a adresat perspectiva masculină a fost „Body Doubles” din 2016, în care ea a fotografiat femei în diverse stadii de goliciunea, fețele lor ascunse de o varietate de hârtii texturate și materiale în culori stridente. Seria asta a fost felul ei de a se spăla de perspectiva masculină și de a privi femeile prin propria perspectivă. „Dacă am fost crescută cu reviste Playboy și coperți porno din magazinul de casete video, modă, Riot Grrrl și Edward Weston, cum poți asimila toate imaginile văzute la o vârstă inocentă și maleabilă?”, spune Hubbs.

„Toate imaginile alea sunt din perspectiva masculină, mai puțin chestiile de la Riot Grrrl… eu pun multe întrebări, la care nu am nevoie neapărat de răspunsuri, cum ar fi «Cum pot explora asta și pune aceste întrebări și cum ar arăta dacă aș fotografia femei?». Lucrările din seria asta sunt expuse la FotoFocus Biennial din Cincinnati, cel mai mare eveniment de fotografie din țară, la Academia de Artă din Cincinnati, galeria Convergys.

Acum, Hubbs predă fotografie la Alfred University din vestul orașului New York. În lucrările ei actuale ea speră să combine trecutul din Riot Grrrl, anii de studiu și predările. „Ar fi distractiv să combin eul meu din școală, cu cel de profesor și cel din Riot Grrrl”, spune ea. „Cum se pot asocia într-o singură imagine? Habar n-am, de aceea pun această întrebare.” Ea lucrează la un album de fotografie alb-negru, iar în paralel se joacă cu mișcare și sculptură. În esență, mereu își va dori ca munca ei să fie o provocare și să o scoată din zona de confort. „Eu am nevoie să am ceva nou, deoarece câteodată, viața poate fi foarte plictisitoare”, spune ea. „Cum pot împiedica asta? Cum pot fi surprinsă? Cum îmi pot perturba propriile norme, cam la asta se rezumă.”

Urmărește-o pe Elyssa Goodman pe Twitter.