10 melodii religioase dubioase de pe YouTube-ul din România

Probabil ai văzut tot felul de selecţii muzicale, dar cu siguranţă nu ai văzut-o asta. De ce un top cu cele mai dubioase melodii religioase de pe internetul românesc? Că e nevoie de aşa ceva.

E o muzică puţin cunoscut publicului larg, în afara cercurilor neoprotestante, şi e păcat de lucrul ăsta. Populară, muzică uşoară, lăutărească, rap, manele, rock, nu există prea multe genuri muzicale la care oamenii să nu se încumete. Cred că doar black metal pocăit n-am găsit pe plaiurile mioritice, deşi nu acelaşi lucru l-aş putea spune şi despre fraţii neoprotestanţi din alte zări (da, aia chiar e o melodie cu versuri creştine).

Muzica asta a lor e adesea o mină de aur a umorului involuntar şi a fost chiar greu să reduc selecţia la doar 10. De la linii melodice mai potrivite unui şpriţ cu lăutari decât muzicii bisericeşti și versuri amuzante la clipuri cumva ridicole, interpretări forţate şi altele. Dar n-o mai lungesc, așa că vezi aici cum se aude muzica asta.

Nota bene: înainte să parcurgi acest clasament și să vezi ce-am adunat de pe YouTube, ține minte și cont că nu-i un articol care face mișto de vreo credință. Fiecare om e liber să creadă în ce vrea. Aici e vorba de muzică, una prin care oamenii ăștia au ales să cinstească zeul în care cred. Gândește-te că nici imnul UMFST nu-i departe de așa ceva.

Concurenţa pentru un loc în top 10 a fost una acerbă, dar melodia asta de la Corul Speranţa şi prietenii a prins în extremis ultimul loc şi pentru că domnul care cântă e sosia lui Silviu Prigoană, de dinainte să slăbească. Totuşi clipul a fost urcat pe YouTube în 2012, deci cine ştie.

Linia melodică şi videoclipul nu se abat de la normele muzicii neoprotestante mainstream, dar dacă tai din versuri referinţele la Iisus, melodia ar putea fi folosită şi de Mişcarea Raeliană:

Pe poziţia a noua vine o cântare adresată apostolului Simon Petru, ăla pe care catolicii îl consideră ca fiind primul papă. Nu am găsit prea multe informaţii despre băieţii de la Grupul Eliezer, dar linia melodică aduce a o populară de la Sălaj, cu nişte influenţe de muzică israeliană, parcă.

Clipul e dezamăgitor, un slideshow cam penibil în Movie Maker, dar compensează versurile, care ar face deliciul lui Petre Daea. Dacă ai înlocui „Simone” cu „Petre”, probabil ar deveni melodia sa de suflet, dacă nu e deja, oricum:

Încă o linie melodică pe care dacă ai auzi-o la o nuntă nu te-ar surpinde cu nimic. Versurile nu dau pe spate, dar mie refrenul cu „70 de ori câte 7” îmi aminteşte de melodia aia de la Demmo, „7 zile de 8 ori”.

Clipul, în schimb, are tot ce-i trebuie: peisaj industrial cu stâlpi de înaltă tensiune, oameni care vorbesc între ei, nefiind marcaţi de importanţa momentului, maşini care circulă în fundal, versuri citite de pe foaie. Observaţi cum femeia e folosită pe post de stativ, exemplu evident de masculinitate toxică.

Sunt mai multe localităţi cu numele Vâlcele în România, dar ritmul de ardelean în repaus al melodiei mă face să cred că doamna Ileana se trage dintr-o localitate din Cluj. N-o să fac mişto de ea, că are look-ul ăla de bunică de la ţară, şi clipul ei bate către aproape două milioane de vizualizări. Probabil că măcar câteva sute de mii le-a adus pisica aia care stă sub scaun în timp ce dumneai cântă.

La capitolul versuri se merge pe principiul „repetiţia e cheia succesului”, să bage bine la cap şi păgânii:

Ajungem încet-încet la numele grele din top, iar Ovidiu Liteanu e Michael Jackson al muzicii neoprotestante mioritice. Omul şi-a greşit însă vocaţia, trebuia să urmeze o facultate de teatru, că e pur şi simplu copleşitoare reprezentarea sa artistică. Uită-te cu atenţie la videoclip, nu există o secundă în care să nu exprime emoţie profundă.

Refrenul ăla cu „Hai în Rai, ce mai stai” repetat obsesiv îmi lasă impresia că domnul Ovidiu încearcă să vândă mântuirea ca un reprezentant Amway care vrea să te bage şi pe tine în schema piramidală.

Acordeoanele alea şi linia melodică îmi amintesc de copilărie, când mă uitam cu bunica la spectacolul muzical de Oktoberfest pe RTL. E singurul lucru bun pe care l-aş putea spune despre melodia asta.

E foarte mult potenţial irosit aici, au mai multe acordeoane, au şi o trompetă, dar fiecare instrumentist cântă pe filmul său. Nici congregaţia nu pare prea încântată de rezultatul final. Dacă te uiţi la feţele oamenilor zici că le-a scufundat cineva corăbiile. Unde sunt entuziasmul şi exuberanţa din mai toate clipurile trase în biserică? Poate nu înţeleg nici ei de ce sunt israeliţi din vale.

Chiar dacă par să îi fi trecut cele 15 minute de faimă (atât cât a fost ea), nu putea să lipsească din clasamentul ăsta tocmai el, DaniiB, un Macklemore al muzicii creştine româneşti. Nici nu ştiu ce sunt mai notorii: clipurile sale penibile sau problemele pe care le are cu gramatica limbii române.

Doar DaniiB putea să îl slujească pe Hristos prin distrugerea trapperilor. Ce o avea cu ei nu ştiu şi nici nu prea m-a lămurit nici melodia, că nu se înţelege prea mult din ea. Mai îngrijorător mi se pare că aparent şi-a găsit ucenic. Clipul vorbeşte de la sine.

Uneori n-ai nevoie de mai mult de un om şi nişte clape ca să îi întorci pe necredincioşi cu faţa la Dumnezeu. Când o dai pe linii melodice a la Cătălin Crişan şi Aurel Tămaş, succesul e aproape garantat, mai ales când pui atât patos, cât e evident că pune domnul Ludovic.

Versurile abundă în exprimări poetice şi metafore care, în combinaţie cu melodia, cu siguranţă vor impresiona gospodinele trecute de prima tinereţe:

Unicul double-entry de pe listă, dar o merită pe deplin. Omul e pur şi simplu un fenomen. Probabil că aş putea face un top 10 doar cu melodii de-ale lui Ovidiu Liteanu. Faptul că videoul ăsta are doar către 1 800 000 de views e dovada eşecului nostru ca societate.

Aici atinge paroxismul reprezentării sale artistice fiind atât de plin de graţia divină, încât pare că va da pe dinafară în orice moment. Parcă are un orgasm continuu timp de patru minute sau un injector cu dopamină undeva în moalele capului.

Singurul motiv pentru care n-a prins primul loc e bijuteria care urmează.

Cum aș putea încheia lista mai frumos decât cu o manea pocăiască? Şi nu e orice manea, ci una din aia blanao. Melodia, vocea, versurile simple, refrenul catchy, piesa asta are toate ingredientele unei manele de succes.

Lipsesc doar nişte cadâne, să dea din buric, în aşteptarea răpirii. În locul unui clip propriu-zis are doar un slideshow cu nişte imagini din Turnul de Veghe, ceea ce e mare păcat, la cât potenţial are melodia. Măcar te poți consola că versurile: