Luna iunie e foarte încărcată, indiferent de vârstă. Probabil ești în toiul bacalaureatului și cu toate că ai fost ateu toată viața, dintr-o dată îi ceri ajutor lui Dumnezeu, pentru că ești atât de lipsit de speranță, încât începi să crezi în orice. Sau ești în sesiune, regreți că nu ai fost la cursuri și îți dai banii de chirie pe xeroxuri de la șefa de an fără viață socială, care inevitabil are tot ce s-a predat. Dacă ai scăpat de treptele astea și ai ajuns să lucrezi, atunci știi bine cât de greu e să-ți planifici concediul, dacă toți colegii și-au rezervat deja cele mai bune săptămâni și ai rămas cu finalul lui septembrie-octombrie. În tot stresul ăsta sezonier, nimeni nu are timp să monitorizeze și muzica din România. Dar eu am făcut-o, ca să vezi ce ai pierdut.

Denumirea trupei sună ca un film horror cu buget redus din anii 70, în care un schelet îi omoară pe toți, pentru că i-au invadat castelul în timul unei furtuni. Apare și Vincent Price la un moment dat, pe la miezul nopții. Dar proiectul de debut al timișorenilor Hupogrammos și Sol Faur, principalii compozitori din Dordeduh, nu are nicio legătură cu asta. E progressive metal, mult mai puțin înspăimântător. Albumul are destule pasaje coioase, dar nu este exclusiv pentru metaliști. Dacă stau bine să mă gândesc, cred că doar ei vor avea ceva de comentat, pentru că cine-i poate mulțumi?

Ascultă dacă: Îți place câte ceva din fiecare stil de muzică în care auzi o chitară. Ca un mozaic.

Am primit EP-ul ăsta cu două luni înainte de lansare și de atunci am așteptat cu sufletul la gură să scriu despre el. De la prima audiție și până am terminat textul ăsta, nu m-am putut concentra la nimic altceva. Am stat nopți întregi treaz, cu privirea fixată în tavan, gândindu-mă la ce o să scriu despre el. Mi-au murit două pisici, că am uitat să le dau de mâncare. Am ignorat telefoane și am încălcat promisiuni, pentru că nimic nu mai conta pentru mine în afară de ce voi spune despre Akathist. Iar acum că a ieșit în sfârșit pe internet, pot să strig în fața lumii întregi verdictul meu: E bun.

Ascultă dacă: Vrei să auzi cum se face techno cu un ciocan pneumatic.

După două single-uri excelente, Silent Strike a scos primul lui EP anul acesta, și sună excelent. La fel ca toate. Quasar e perfect pentru genul ăla de oameni care merg cu bicicleta peste tot, deși sunt îmbrăcați la costum. Ăia care comandă și desert la restaurat, și care vor ajunge să aibă o grădină de flori la 45 de ani și vor vorbi despre fiecare plantă ca despre copilul lor. Oameni rafinați și sofisticați. Îmi place și mie, dar pentru asta nu am nicio explicație.

Ascultă dacă: Mai ai și alte tipuri de ceaiuri acasă în afară de tei, mușețel, mentă și sunătoare.

A doua pereche de frați din lista asta, prima fiind Dual Shaman, dovedește fără urmă de îndoială că sângele contează și în muzică. Gemenii continuă seria pieselor clădite pe influențe orientale cu Bazaar Dilem, o bucată care va fi perfectă pentru un spot publicitar la un lanț de shaormerii din 2032, când inevitabil va surclasa celelalte francize de fast-food. Pentru că cea mai bună mâncare e împăturită într-o lipie. Asta e scris în Biblie.

Ascultă dacă: Ești curios ce gust are o shaorma din viitor. Cred că e exact la fel. Nu poți îmbunătăți perfecțiunea.

Când am văzut că e o colaborare cu o solistă, am rămas surprins și un pic îngrijorat. Nu pentru că aș avea ceva împotrivă, dar GOLAN sună bine și fără ajutor din afară. Helen putea ori să strice tot, ori să adauge ceva la o combinație care oricum era câștigătoare. Din fericire, a fost a doua variantă, ceea ce e greu de realizat. Singura chestie nasoală la piesă e că a fost înregistrată în cadrul unei petreceri rooftop, un trend care devine din ce în ce mai răspândit în România. Eu nu suport chestia asta. Ce savant a venit cu ideea să se adune mai multă lume pe un acoperiș și să se facă praf? Totul e fain, până când un tânăr o să cadă de pe bloc și o să-și consume ultimul Cuba Libre. Să vezi atunci reacții. Înapoi în club cu voi și cu distracția de modă veche, neînfricaților.

Ascultă dacă: Încă îl plângi pe Jon Snow. Pentru că producătorul Mihai Ristea seamănă perfect cu bastardul din Winterfell.

Trupa descrie piesa ca fiind „minimalistic holistic soul". Eu cred că rainbow dub e ce vede orice om prăjit după ce trec norii de fum de iarbă și are o revelație legată de propria persoană. Ca un curcubeu pentru sparți. O stare de beatitudine post-cui. E greu să nu faci asocierea asta când avem cuvântul „dub" în titlu. Dar cu toate că e clădită pe structura aia, piesa are destule sample-uri „moderne", care puse cap la cap dau naștere unui sunet diferit de dub-ul clasic. Crede-mă când îți spun că nu ai mai ascultat așa ceva la jamaicani sau britanici.

Ascultă dacă: Vrei să auzi cum ar fi sunat muzica dub, dacă în Kingston existau piscine.

Clipul piesei începe cu un om care ia o înghițitură dintr-o omletă dubioasă. Asta pentru că la scurt timp după o dă în filme cu trandafiri, foc, dinozauri, televizoare, găini, Buddha și imagini kaleidoscopice, peste care cântă o tipă cu voce de Lolita. Așa vreau eu să mi-o imaginez. Apare și un cap de craniu la un moment dat, pentru că de ce nu? Nu știu la ce restaurant a mers, dar eu aș mânca omlete psihedelice la orice oră a zilei, nu doar la micul dejun.

Ascultă dacă: Ai mâncat vreodată înghețată cu aromă de gumă de mestecat. Roz.

După ce am scos un mixtape excelent în aprilie, duo-ul Fantome revine cu o piesă menită să pună România pe harta trap-ului. Sau mai bine zis Transilvania. Adică Trapsilvania. Nici mie nu-mi place numele. Și nici doină nu e, pentru că nu-mi inspiră un sentiment de dor. Mai mult ca orice, mă face să mă gândesc la asfințit, și în special la warm-up-ul când beau acasă înainte să beau în oraș. O să-ți placă mai mult dacă nu analizezi chestiile astea.

Ascultă dacă: „Surprise, motherfucker!"

Urmărește VICE pe Facebook.

Ascultă și muzica din alte luni
Cea mai bună muzică românească din martie 2015 Cea mai bună muzică românească din aprilie 2015 Cea mai bună muzică românească din mai 2015