Dacă ai Facebook şi eşti cât de cât conectat la lumea culturală din România, sigur ai auzit despre scandalul de la UNATC. După ce vârstă aveau oamenii din lista ta de prieteni, ai aflat ori că „homosexualii bolşevici au asediat valorile strămoşeşti ale culturii mioritice", ori că „tinerii care vor să reformeze UNATC-ul se luptă cu comuniştii bătrâni de la conducearea şcolii". Dar eu am citit zeci de pagini de statusuri de Facebook şi scrisori deschise de o parte şi de alta şi mi s-a părut că am de-a face, la modul cel mai simplu, cu o confruntare între profesorii ăi în vârstă şi ăi tineri de la UNATC, care se răfuiesc pe teritoriu.

Totul a început prin 2014, cu un război intern între Sorin Botoşăneanu, decanul de la Regie Film, şi rectorul UNATC Adrian Titieni. Criticul de film Andrei Rus l-a susţinut pe Botoşăneanu şi s-a certat cu Titieni. Asta a dus la înjumătăţirea tirajului şi a finanţării revistei Film Menu, o publicaţie destul de cool de critică de film, creată de Botoşăneanu şi coordonată de Rus, unde scriau mulţi studenţi. Decanul şi-a dat demisia şi redacţia Film Menu şi-a făcut publică situaţia, ceea ce a ajutat-o să apară în continuare în același tiraj de până atunci.

Între timp, Andrei Rus s-a tot certat pe Facebook cu rectorul şi cu Senatul UNATC, până Comisia de Etică a facultăţii a recomandat demiterea sa, pentru prejudicii aduse imaginii universității. Asta a dus, vineri, la un protest de susţinere a sa, în curtea UNATC, la care au venit 80 de persoane, dar şi la o serie de demisii între membrii importanţi ai universității. Situaţia lui Rus este în continuare în pom, până Senatul instituției confirmă decizia Comisiei de Etică.

Am fost și eu la protest şi am aflat că, din păcate, problemele universității sunt mult mai complexe de atât.

Scandalul în sine a pornit din cauza lipsei de comunicare dintre conducerea facultăţii şi studenţii şi profesorii tineri implicaţi în revista Film Menu, după cum mi-a explicat Iulia Voicu, doctorandă și asistenta lui Andrei Rus: „Nici nu ne-au comunicat că se înjumătăţeşte tirajul revistei Film Menu. Am aflat după jumătate de an. Şi am făcut o scrisoare publică despre asta, după ce am văzut că Senatul Universităţii nu ne răspundea la întrebări nici după 30 de zile". Aşa că, nu m-a mirat că au fost probleme de comunicare şi la protest. Deși m-a impresionat că au venit mai mulţi profesori să discute cu tinerii, inclusiv unii înfieraţi pe Facebook, am realizat că unii dintre ei erau acolo doar ca să se certe şi să le spună studenților că-s manipulaţi de Rus.

Au apărut şi nişte studenţi de la Teatru, să facă contraprotest. Aparent există o prăpastie între cele două ramuri ale UNATC, Film şi Teatru. Doctoranda Iulia Voicu mi-a explicat: „Nu se comunică la niciun nivel. Eu nu ştiam nimic despre ce se întâmplă în Facultatea de Teatru până să iau legătura cu ei, deși avem același sediu. Gala Absolvenţilor se face numai cu cei de la Teatru şi nu are legătură cu cei de la Film." Pe de altă parte, un student la Teatru, Alex Petru, mi-a spus: „Cei de la Film se izolează de noi. La începutul anului, au organizat singuri balul bobocilor şi noi nu am primit nici măcar un mesaj."

Prăpastia asta s-a văzut şi când studenţii au urcat în facultate, în faţa uşii rectoratului, ca să blocheze intrarea. Acolo s-au certat cu președintele Comisiei de Etică, Ştefan Velniciuc, care venise cu dosarul cazului Andrei Rus în brațe, ca să răspundă la întrebările protestatarilor. Nu a fost însă în stare să dea o motivaţie coerentă pentru demiterea asistentului universitar. Studenții de la Teatru i-au rugat pe protestatari să facă liniște, că au repetiții. Li s-a răspuns cu râsete și reproșuri: „Noi pentru voi suntem aici" și „Sunteți spălați pe creier". Apoi unii au chemat poliţia, care a venit şi a plecat după trei minute, fără să întrebe nimic.

Oana Ghera, o studentă care a scris şi-n Film Menu, mi-a spus că fondurile sunt o problemă majoră la UNATC: „Bugetele sunt infime şi studenţii îşi fac filmele cu bani de acasă." Mihai Colcea, student de la Scenaristică, mi-a explicat că nici măcar nu mai există peliculă pentru studenţii de anul doi şi nu au cum să-şi termine filmele. De subfinanţare s-a plâns şi prorectorul Nicolae Mandea, care mi-a spus că el ar vrea procentul din PIB acordat educaţiei mărit la opt la sută, nu 2,5 ca-n prezent.

Pe lângă statusurile profesorilor legate de sexualitatea profesorului Andrei Rus, studenţii au observat mai multe scăpări de genul la profesorii în vârstă. Studenta Oana Ghera mi-a spus că redacţia Film Menu a fost acuzată c-a colaborat cu asociaţia Accept, care militează pentru drepturile LGBT, „că nu e tocmai potrivit genul ăsta de subiect într-o instituţie de stat şi că, dacă vrem să facem astfel de dezbateri, să le facem în afara şcolii". O studentă care a vrut să rămână anonimă mi-a povestit că un profesor de la Imagine a făcut glumiţe homofobe înaintea vizionării unui film care conţinea nişte relaţii între lesbiene: „Oare cum fac sex lesbienele? Cum se poate aşa ceva?"

Din păcate, n-am primit prea multe mărturii despre discriminare de la studenţi, pentru că nici ei nu sunt conştienţi exact ce-i aia. Cristi Ioniţă, un alt student la Teatru, nu a perceput nimic greşit în comentariile profesorului Zamfirescu: „Domnul profesor a fost pus la zid de Andrei Rus, pentru că a dat share unui articol în care se vorbea de mafie jidănească şi masonerie, ceea ce e absurd."

Un punct pozitiv ar fi fost declarația prodecanului Mandea, „UNATC s-a desolidarizat de declaraţiile discriminatorii ale colegilor", dacă ar fi spus ceva și despre sancţionarea unor astfel de atitudini. S-a dezis însă de asta: „Celor din facultate le-ar fi imposibil să-şi monitorizeze toţi profesorii pe Facebook."

Cum singurele acuzaţii reale aduse profesorilor Andrei Rus şi Andrei Gorzo au fost legate de defăimarea facultăţii prin comunicarea publică a abuzurilor, e clar că instituţia are o mică obsesie cu propria imagine. Cel mai bine a exprimat-o prodecanul Mandea:

Vlad Ioachimescu, unul dintre profesorii mai tineri de la UNATC, nu a fost de acord cu poziţia lui Mandea:

Atitudinea studenţilor a rezumat-o cel mai bine actorul Cristian Bota, care acum este în anul doi de master la UNATC,

Toţi cei cu care am discutat s-au plâns de abuzuri de influenţă, mai puţin profii seniori. Dintre studenţi, Oana Ghera mi-a explicat că una dintre cele mai mari probleme este legată de meditaţiile pe care le dau profesorii care fac parte din comisiile de la admitere şi că deja e o parte a status quo-ului, că „la Regie se intră pe pile şi oamenii care-s cunoscuţi de profesori dinainte au un avantaj." Legat de asta, actorul Cristian Bota mi-a povestit cum „am fost trecut la taxă la master, în anul doi, în condiţiile în care au trecut la buget studenţi care nici nu au fost prezenţi la examene." Alex, studentul de la Teatru, mi-a spus că şi la ei se bârfeşte despre corupţia de la Film: „Dom' profesor Zamfirescu nu are nicio treabă cu problemele lor de la Film, cu profii lor care iau mită. În loc să discute problemele facultăţii, au venit să discute despre probleme de etică şi morală."

Iulia, asistenta universitară, mi-a explicat că unii profesori au o atitudine ciudată prin care, deşi tu ai câştigat un post pe meritul tău, îţi spun: „Nu te teme, am păstrat locul ăla pentru tine", ca să te facă să te simţi dator.

Cele mai grave cazuri de genul ăsta au venit de la foşti studenţi. Actorul Anghel Damian mi-a spus povestea unei profesoare de la Actorie, numită Sorina Creangă, care a fost protejată de Universitate, deşi era chemată constant în Comisia de Etică. Anghel făcea parte din acea comisie, în 2012, când doamna Creangă a fost acuzată că „folosea jigniri cu tentă sexuală şi a dat o palmă unui băiat. L-a ameninţat cu un băţ, l-a dat afară din clasă şi a încuiat uşa. Spunea că nu putea ţine cursul din cauza lui. A fost sancţionată doar cu-n avertisment scris, deşi era recidivistă. Apoi a fost chemată din nou în comisie, în 2013, pentru violenţă verbală. Ea e pur şi simplu mutată la anul întâi mereu, unde n-o ştiu studenţii."

Iulia David, o fostă asistentă universitară de la UNATC a povestit şi ea un caz halucinant:

Profesorul Vlad Ioachimescu a observat că problema nu e una nouă, ci „pleacă din legislaţia adoptată în 2011, când au fost desfiinţate posturile de preparatori. De atunci, tinerii sunt obligaţi să fie doctoranzi ca să predea." Şi asta a blocat cumva mulţi tineri care ar fi vrut să intre într-o carieră academică la UNATC.

Studenţii resimt destul de tare problema, prin materiile predate. Oana mi-a povestit că „până să ajungă Andrei Gorzo şi Andrei Rus, nici nu se discuta de cinema politic sau de cinema de gen în şcoala asta." Se studiau doar autorii canonici.

Din păcate, diferenţa de mentalitate faţă de generaţia noastră s-a simţit cel mai clar prin opiniile prodecanului Mandea, care spunea că el nu crede că facultatea ar trebui să se adapteze cerinţelor pieţei.

Nu ştiu cine are dreptate în tot cazul ăsta, pentru că nu ştiu tot ce s-a petrecut în facultatea aia. Pentru mine tot pare o răfuială între profesorii tineri şi ăi în vârstă, între facultatea de Film şi cea de Teatru, dusă prin studenţii lor. E prima dată când am văzut o dezbatere liberă într-o universitate, care să nu ia forma unei labe în cerc. Respect curajul profilor şi asistenţilor tineri care şi-au riscat joburile zilele astea, ca să arate metehnele comuniste din sistemul universitar şi ale studenţilor care au ieşit să protesteze cu riscul unor depunctări.

Cazul UNATC ne-a învăţat că, oricât de inutile ar părea certurile, acuzele şi scandalurile de pe net, ele pot să zgândăre instituţiile publice, chiar dacă nu le obligă să facă schimbări directe. Şi, la fel cum toate cârciumile şi chioşcurile de cartier îţi dau bonuri acum de frica ANAF-ului, după ce-au văzut scandalul în media, poate că şi profesorii în vârstă o să se abţină data viitoare când vor să-şi flexeze muşchii abuziv în faţa tinerilor.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre proteste studenţeşti:
Studenţii ocupă facultatea de istorie cu plenarele Am fost la protestul studenţilor din cămine ca să aflu în ce condiţii trăiesc Învăţământul universitar a ajuns sub coada vacii