Ce efect au liniile telefonice de prevenire a sinuciderilor

„Dacă întrebi oamenii aflați la Urgențe după o tentativă de sinucidere de ce au încercat asta, răspunsul nu va fi Am vrut să mor ca să ajung în rai”, spune Matthew Nock, un profesor de psihologie de la Harvard care studiază suicidul. „E de fapt Simțeam ceva ca un fel de durere insuportabilă și voiam să scap. Ca și cum ai fi într-o clădire în flăcări. Este important să-i ajutăm pe ceilalți pentru că gândurile astea, după cum știm din multe studii diferite, rareori sunt persistente. Este adesea o condiție temporară.”

De aceea, spun cercetătorii, intervenția rapidă este crucială.

După morțile lui Kate Spade și Anthony Bourdain de săptămâna trecută, apelurile la liniile de prevenire a sinuciderilor au crescut cu aproape 25 la sută, după spusele lui John Draper, director la National Suicide Prevention Lifeline (NSPL). Profesioniștii în situațiile de criză văd asta ca pe ceva pozitiv. În mare parte, creșterea se datorează faptului că organizațiile media au postat numărul liniei naționale de prevenție a suicidului la finalul articolelor despre sinucideri: „Dacă tu sau cineva cunoscut vă gândiți la suicid, poți găsi ajutor la 0800 801 200 sau prin email la sos@antisuicid .com.”

„De fiecare dată când presa postează numărul, în special după evenimente majore – sinucideri și scenariile de genul – numărul apelurilor crește”, spune Draper. Oamenii care citesc sau urmăresc știrea și au aceleași sentimente „ar putea să sune oricând, gratuit pentru ajutor confidențial ca să prevină sinuciderea”.

Dar, deși apelul ar putea să liniștească persoana pe moment, nu există o dovadă știintifică a faptului că liniile astea îl previn pe termen lung. „Nu avem dovezi că asta ajută sau e un lucru corect de făcut”, spune Nock.

Draper spune că linia are succes constant prin ajutorul oferit apelantului în reducerea suferinței, și chiar a sentimentelor suicidare. Operatorii liniei telefonice adesea vor reveni cu un telefon la cel care a sunat inițial, și există studii ca să susțină ideea că un apel poate face pe cineva să se simtă mai bine și să-l protejeze în următoarele săptămâni. Dar nu există studii științifice amănunțite care să arate că apelurile la o linie de prevenție a suicidului previn sinuciderea în timp. „Este o întrebare importantă. Îmi doresc să putem răspunde la ea concret”, spune Draper. „Poți spune că ai salvat vieți”, în timpul apelului, adaugă el. „Dar în același timp, nu știi dacă vor fi mai bine mai târziu. Ne place să credem că da.”

„Pe de altă parte, bineînțeles că încurajăm ca oamenii care au gânduri sinucigașe să caute ajutor – asta e de bun simț”, spune Nock. „Dar nu ar fi grozav să știi că a avut efect? Și nu ar fi minunat să știi ce aspecte sunt eficiente ca să le facem mai puternice? Sau să oprim lucrurile care nu funcționează?”

În ciuda lipsei de dovezi, NSPL încurajează mass-mesia să includă numărul de telefon al liniei când fac reportaje despre sinucideri. Anecdotic, o mare parte din presă pare că face asta. „Este important ca fiecare poveste să includă și numărul”, spune Draper, „pentru că atunci când vorbești despre o persoană care s-a sinucis, ajungi și la indivizi care la rândul lor pot fi suicidari.”

Totuși multe organizații de presă au ignorat celelalte recomandări pentru materiale, de la Organizația Mondială a Sănătății, NSPL și alte grupuri – asta ca să evite titlurile senzaționale, discuția despre un bilet de adio și metoda folosită. (Exemplul de la NSPL a avut un titlu evaziv precum Kurt Cobain, decedat la 27 de ani în loc de Kurt Cobain a folosit o pușcă ca să se sinucidă.)

Recomandările astea au date în spatele lor, după cum ani de cercetări susțin ideea că un comportament suicidar poate fi „contagios”; ratele suicidului au crescut după articolele din presă despre așa ceva. O analiză din 2013 arată că mai mult de 50 de studii pe „povești non-fictive din ziare, de la televizor, și mai nou de pe internet” au produs descoperiri consistente despre cum ratele sinuciderilor cresc după ce se vorbește despre asta – în special când știrile includ titluri dramatice, descrierea metodei de suicid și alte detalii, pe lângă poziția în care e pusă povestea. (Între timp, poveștile despre cum oamenii fac față gândurilor suicidare nu sunt asociate cu o creștere ulterioară a sinuciderilor.)

Multe alte programe de sănătate mentală care la un moment dat au fost inovative și ajutătoare, s-au demonstrat, după studii amănunțite, că fie nu fac nimic fie fac chiar rău. Programul de prevenire a abuzului de substanțe D.A.R.E. (Rezistența Educativă a Abuzului de Droguri) încă este predat în școli în ciuda materialelor de studii care arată că nu face nimic pentru a preveni consumul de droguri în rândul adolescenților, ba chiar ar putea să crească probabilitatea consumului de alcool și fumatului de țigări. Critical Instance Stress Debriefing, o tehnică post-traumă care încurajează oamenii să-și exprime sentimentele după un eveniment traumatic cum ar fi atacul armat dintr-o școală, acum arată că înrăutățește simptomele de TSPT (Tulburarea de Stres Post-Traumatic), conform studiilor recente.

Nock nu pune totuși liniile telefonice de prevenire a sinuciderilor în aceeși categorie. „La fel ca clerul, consilierii pe sănătate mentală, Alcoolicii Anonimi – să ai oameni susținători acolo cu care să discuți când ai nevoie, pare ca un lucru uman și logic pe care să îl faci chiar și în absența dovezilor”, spune el. Întrebat dacă recomandă includerea numărului de telefon la finalul articolului acesta, el spune: „Eu aș face-o. Chiar cred că este un serviciu de valoare. Dar cred de asemenea că e un păcat că nu există o evaluare mai mare.”

Liniile telefonice de prevenire a sinuciderilor au mai mult de 50 de ani de existență. Linia telefonică națională este un portal către call-center-uri locale; sunt mai mult de 160 în țară. Lipsa fondurilor face dificilă stabilirea unor standarde de îngrijire inclusive și o urmărire constantă a apelanților. Operatorii sunt de obicei voluntari instruiți, iar, după spusele lui Draper, de obicei urmează niște instrucțiuni în cinci pași pe care NSPL le postează de asemenea online ca oricine să le folosească, despre ce modalitate adecvată sp folosești când vorbești cu cineva care are gânduri sinucigașe. „Aceștia sunt niște pași foarte umani pe care oricine îi poate face”, spune el, inclusiv să asculți și să-l combini cu sprijinul oferit de un profesionist în probleme mintale.

Anul trecut NIH a cheltuit aproape 35 de milioane de dolari pe prevenirea sinuciderilor – aceeași sumă pe care au cheltuit-o si pe studiile despre eczemă. Deși ultimul raport al CDC arată că rata sinuciderilor a crescut cu aproape 30 la sută în ultimii 15 ani, ratele cresc și descresc de-a lungul timpului. Rata actuală este aproape identică cu rata sinuciderilor din 1916. Ratele deceselor cauzate de cancer și HIV/SIDA – ambele cândva discutate doar în șoaptă și stigmatizate – au scăzut semnificativ după creșterea fondurilor pentru cercetare.

În laboratorul său de la Harvard, Nock și colegii lui fac cercetări despre eficacitatea liniilor telefonice și despre cum să urmărești progresul celor care sună, cum ar fi urmărirea lor printr-o aplicație sau cu ajutorul dosarelor medicale și de deces. (Nu s-au apucat încă să facă asta.) Anonimatul de la liniile telefonice creează un obstacol adițional, cum o face și faptul că e dificil să îți dai seama dacă persoana care sună a fost cu adevărat pe punctul să se sinucidă.

„Sfântul graal”, după cum îi spune Nock, este de a afla cine este supus la cel mai mare risc de suicid. „În momentul de față, e imposibil să știm asta cu siguranță”, spune el. „Odată ce cineva încearcă să se sinucidă, abia atunci spunem Persoana asta e în pericol, hai să o tratăm. Ar fi mai bine să avem metodele prin care să identificăm oamenii înainte să fie suicidari, nu să ne bazăm pe ei să vină să ceară tratament.”

Facebook a făcut un algoritm prin care, cu ajutorul technologiei, detectează postări care indică dacă cineva este în pericol. Folosesc două clasificări: postările utilizatorului – de exemplu: „Sunt atât de trist” sau „Adio” – cuplate cu comentarii la pagină: „Ești în regulă?” sau „Ai nevoie de ajutor?” Compania a lucrat cu cei care răspund la urgențe și au făcut verificări despre bunăstarea indivizilor identificați ca risc. Facebook, totuși, nu a confirmat dacă au informații care să susțină eficacitatea programului și au refuzat să fie intervievați pentru articolul acesta.

Odată ce o persoană a ales să fie tratată, sunt intervenții susținute științific care sunt promițătoare pentru oamenii cu gânduri sinucigașe. Cercetările curente susțin țintirea gândirii suicidare direct (în opoziție cu tratarea depresiei sau anxietății), cum ar fi terapia cognitivă bazată pe suicid, și terapia dialectic comportamentală, care, printre alte lucruri, învață pacienții cum să gestioneze emoțiile dureroase, și este responsabilă pentru o scădere a ratelor de reîncercări de suicid.

Nock și echipa sa au dezvoltat o aplicație de tip joc, Tec-Tec, care folosește terapia prin aversiune, ca imagini cu păienjeni și șerpi, ca să descrească automutilarea și comportamentele suicidare la oamenii care se joacă. Studiile controlate aleatorii o arată ca fiind promițătoare. Există medicație, ca litiul, pentru oameni cu tulburare bipolară, care a fost corelată cu scăderea riscului de comportament sinucigaș și a sinuciderilor. Și ketamina pare promițătoare la reducerea ideației suicidului în doar câteva ore de la administrare.

Provocarea este să aduci cercetările cele mai noi și inovațiile în mâinile clinicienilor. „Există o imensă prăpastie între știință și practică”, spune Nock. „Când vine vorba despre farmaceutice, poți crea o pastilă, să o testezi, merge, o pui pe piață și oamenii o distribuie. Este mai complicat să transporți intervenții psihologice.”

Draper spune că aproximativ 25 la sută din oamenii care sună la linia națională de prevenție sunt suicidari; unii spun operatorilor că sunt în procesul de a se omorî în timpul apelului. „Dacă îi putem prinde în acel moment (de încercare)”, spune el, „putem face o diferență. Pentru că oamenii sunt adesea extrem de ambivalenți în privința sinuciderii.” Operatorii îi pot îndruma pe cei care sună către alte servicii de sănătate mentală din orașul lor și să-i ajute să dezvolte planuri de a face față la viitoarele crize. „O parte din apelanți spun: Nimeni nu a vorbit vreodată cu mine despre cum să mă îngrijesc”, spune Draper.

Unul din cele mai simple lucruri pe care un prieten sau un membru al familiei îl poate face, spune Nock, este să întrebe pe cineva dacă are gânduri suicidare. Să spui asta nu face rău, nu face pe nimeni să se sinucidă, iar studiile susțin asta.

„Sunt multe lucruri pe care le fac oamenii în numele prevenirii suicidului”, spune Nock. „Și este minunat că se face asta. Dar ar fi mai bine dacă ar fi și evaluate. Cred că cercetătorii suicidului și prestatorii de servicii trebuie să ia mai mult în considerare demonstrarea informațiilor sub care operăm.”

„Dacă tu sau cineva cunoscut vă gândiți la suicid, poți găsi ajutor la 0800 801 200 sau prin email la sos @ antisuicid .com.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.