Toate felurile în care îți distrugi corpul când ești înghițitor de flăcări

Articolul a fost preluat de pe VICE US.

Guadalupe spune că înghițitul de flăcări și băutul involuntar de motorină i-a cauzat niște crize de tuse, care-l fac să sune ca un tractor rablagit în fiecare dimineață. În plus, el mai scuipă și flegme negre care scot fum alb când ating podeaua.

El s-a născut în Yaqui Valley, nord-vestul statului Sonoro din Mexic. Zilele astea, locuiește în orașul Hermosillo, la aproximativ trei sute de kilometri de granița cu Arizona. La vârsta de 14 ani, Guadalupe visa să lucreze ca grădinar în Statele Unite, însă visul lui s-a năruit când poliția de frontieră l-a prins și deportat.

După asta, munca în Mexic l-a purtat în diverse locuri sărăcăcioase: a lucrat ca gunoier, măturător, muncitor la fabrică, a lucrat și la o fermă, a spălat parbrize și a lustruit pantofi. Fiecare dintre joburile astea i-a adus numai ghinioane și neputință. Până când, într-o după amiază, în mijlocul unui deșert încins, unde vara temperaturile ajung pe la 50 de grade Celsius, el a văzut o oportunitate la un semafor roșu. Așa s-a hotărât să devină înghițitor de flăcări, o practică comună de a face bani, de prin zonele metropolitane din Mexic.

Pentru a afla mai multe despre ce înseamnă să faci un trai din îmblânzirea flăcărilor în gură, VICE Mexico l-a abordat pe Guadalupe, în timp ce-și făcea plinul la o benzinărie și l-a întrebat câteva lucruri înainte de spectacol.

VICE: Să lucrezi într-o intersecție aglomerată e un pericol în sine, iar tu mai lucrezi și cu focul. Cum te-ai apucat de asta?
Guadalupe: Fratele meu a lucrat la un circ și știa tehnica. Din când în când, îl acompaniam în intersecții și observam cum el și alți tipi din cartier se jucau cu focul. Deoarece nu am terminat liceul și mereu am primit joburi prost plătite, care mă surmenau, într-o după amiază l-am rugat pe fratele meu să mă învețe și pe mine. Am aprins torța, am lust o gură de motorină și am scuipat. Am suflat foc în fața mașinilor, iar din ziua aia nu m-am mai oprit din făcut asta.

Eu m-am plâns de durere când mi-am ars degetul în timp ce găteam, mă simt ridicol chiar și să-mi imaginez cum ar fi să-ți arzi fața. Care sunt greutățile specifice acestui job?
Munca mea se împartă în două. Când „scuip flăcări”, înghit motorină și apoi suflu în torța aprinsă. Ăsta e momentul în care simt ca și cum am ace încinse înfipte în spate, iar în timpul zilei, sufăr de arsuri și dureri de stomac. Când „înghiți flăcări” e diferit. Tot cu o torță aprinsă și motorină se face, dar implică să bagi torța în gură și să înghiți, ca flacăra să se stingă. E o iluzie, de natură pur fizică: dacă nu există oxigen, nu ai nici flăcări. În actul ăsta, cel mai mult te doare gura. Torța e fierbinte și te arde pe buze. Eu am constant semne de la arsurile pe buze.

E mai periculos să scuipi flăcări decât să înghiți?
Da. Când suflu în foc, eu folosesc motorină, problema e că oricât de mult m-ași chinui să țin motorina în gură, o parte mereu ajunge în stomac. Doar câte un pic, dar zilnic, iar în decursul a 13 ani, imaginează-ți cum arată interiorul stomacului meu. Un alt risc e când scuip motorina și mai sar picături pe obraz, care se aprind de la bucățele de bumbac ale torței. Am suferit de arsuri de gradul I și II pe față.

Să înghiți flăcări e mai mult un spectacol de iluzie. Eu bag torța în gură și cu cât intră, focul se stinge din cauza lipsei de oxigen. Iar când fac asta, îmi ard doar părul din nas și limba. Aș putea să fac și cancer la gură, dar asta nu prea se întâmplă.

Motorina și benzina sunt pentru mașini și trenuri. Care sunt bolile tipice care rezultă din ingerarea combustibililor?
Te mai îmbolnăvești din când în când. Gura și limba pot putrezi, poți face bronșită, infecții și inflamații în gât. De asemenea, poate să-ți cauzeze cancer la ficat, plămâni și stomac. Eu beau doi litri de lapte în fiecare zi, pentru că absoarbe toată motorina.

Crezi că vei muri de cancer?
Nu cred. În domeniul ăsta, cei care mor sunt cei care fumează metamfetamină, cei care inhalează solvenți și prenadez. De ce? Pentru că bagă atât de multe droguri, încât au nevoie de bani, pe care-i fac din suflat și înghițit flăcări în continuu, zi și noapte. Timp de cinci ani, și eu am băgat heroină, dar m-am lăsat acum câteva luni. În fiecare dimineață îmi făceam un hit și toată ziua înghițeam și scuipam flăcări. Doi tipi pe care i-am învățat meseria au murit de cancer la stomac. Amândoi erau dependenți de heroină.

Cum te ferești să nu te calce vreo mașină în timp ce înghiți și scuipi flăcări?
Înainte să mă duc să lucrez la semafoare, îl rog pe Dumnezeu să aibă grijă de mine. După care, dacă nu știu cât ține un semafor, îmi iau telefonul și cronometrez secundele până se face verde, ca să nu greșesc și să mă calce vreo mașină. Cel mai important lucru e să nu-ți fie frică, altfel te arzi sau dă vreun camion peste tine. Fratele meu e cel care m-a învățat asta. El a murit după ce a fost călcat de un camion care transporta cărămizi. Eu nu eram cu el în ziua aia.

Ai fost martor când alți colegi și-au ars fața?
Am văzut cum unui gangster pe nume Lacra i s-a aprins fața. Acum e ars pe jumătate din față. El s-a combinat cu prietena unuia, iar lucrurile au luat o întorsătură nasoală. Eram la un semafor, iar tipul înșelat i-a schimbat motorina cu benzină. Când Lacra a suflat în torță, i s-a aprins fața și a căzut lat pe asfalt. A trebuit să vină ambulanța să-l ia.

Mai târziu, el mi-a spus că în momentul în care a luat foc, s-a simțit ca și cum cineva i-a aruncat ulei încins în față. Benzina se evaporă destul de rapid și cel mai probabil câțiva stropi ajung și pe față, când sufli. Orice scânteie mică îți poate da foc, de aceea preferăm să folosim motorină. E mai puțin volatilă și periculoasă, iar impactul e mai mare și flacăra mai impresionantă. Ce nu am înțeles e cum de nu și-a dat seama că a băut benzină în loc de motorină, deoarece au gusturi diferite. În orice caz, l-a nenorocit.

Mirosul de motorină și foc îți complică viața amoroasă?
Unele fete sunt surprinse, altele speriate, iar unele sunt stânjenite de ocupația mea. Eu mereu le spun că nu am de gând să renunț la jobul ăsta. Dacă nu le place, îmi pare rău. Tot ele o să ducă lipsa săruturilor mele focoase. Odată, o femeie m-a rugat să mă spăl pe dinți sau să mestec gumă, ca să mă poată săruta, pentru că miroseam prea tare a motorină. De aceea încerc să mă spăl în fiecare zi pe dinți.

Adevărul e că, hainele mele, camera mea, tot corpul meu miroase constant a combustibil. Câteodată am și cojițe de motorină pe piept, de aceea încerc să fac baie zilnic.

Care este aspectul pozitiv al jobului ăsta, care te face să continui?
Nu am un program, iar asta îmi place, pentru că sunt liber să fac ce vreau, să mă plimb oriunde sau oricum.

Într-o zi, în timp ce înghițeam flăcări la un semafor, m-am întâlnit cu un prieten din școala primară. El era cu mașina și când m-a văzut s-a bucurat atât de tare, încât m-a invitat la masă, iar mai târziu la el acasă, să-i cunosc familia. Un alt lucru pozitiv e că-mi oferă oportunitatea să cunosc o grămadă de oameni. De exemplu, m-am împrietenit cu o fată care lucrează la benzinăria de pe colț, iar datorită ei pot să cumpăr motorină în recipiente de plastic.

Benzinăriile nu permit asta, teoretic ar trebui să vândă în containere speciale, dar de când ne-am împrietenit, ea mă ajută, chiar și-a riscat și jobul pentru mine.

Partea proastă e că, de-a lungul anilor, îmbătrânești, iar șoferii îți dau mai puțin bani, ca și cum ai fi o prostituată. Lor le este milă de tine când ești tânăr, dar când ai vreo 27 de ani, ca mine, nu mai impresionezi pe nimeni, așa că te ignoră. Înainte, câștigam cam o mie de pesos (două sute de lei) în nouă ore de lucru, acum fac mai puțin de jumătate, în aceeași perioadă de timp.

Se spune că experiențele noastre de zi cu zi ne alimentează visele. Ce vise ai legate de munca ta?
Eu visez că îmi ia foc capul și că șoferii mă văd, dar nu intervin. De asemenea, mă visez și din perspectiva șoferului și mă uit la mine cum ard, ca și cum ar fi o altă versiunea a mea. Psihologii care m-au consultat cât am stat la detoxifiere obișnuiau să râdă de mine, când le povesteam despre visul meu. Ei au spus că e normal.