De ce suntem așa obsedați să fim bogați și să ne dăm mari cu reușitele noastre

Articolul a apărut inițial pe i-D.

Ce legătură există între o vedetă porno, un manager de fonduri de investiții și un fotograf? În noul documentar al lui Lauren Greenfield, Generation Wealth, aceștia sunt uniți de forța motivațională a capitalismului. Regizoarea și fotografa premiată la Emmy s-a concentrat în ultimii 25 de ani fix pe acest fundament economic și efectele sale asupra societății, într-o cultură axată din ce în ce mai mult pe exces.

Generation Wealth este culminarea a unei lucrări vaste și obsesive care disecă cultura populară cu un bisturiu antropologic. Printre multitudinea de personalități prezentate, se numără și Florian, manager pentru fonduri de investiții exilat din Statele Unite și membru al listei America’s Most Wanted, vedeta porno și lucrătoarea sexuală Kacey Jordan, cunoscută pentru aventura ei cu Charlie Sheen din vremurile pline de droguri ale actorului, și Cathy Grant, o mamă singură care a trecut prin numeroase operații de chirurgie plastică și a ajuns să plătească cel mai mare preț atunci când fiica ei s-a sinucis. E o perspectivă întunecată, șocantă și absolut captivantă.

Generation Wealth

Pe la sfârșitul anilor '90, Lauren a publicat un album de imagini și interviuri, intitulat Fast Forward: Growing Up in the Shadow of Hollywood. Așa a început să documenteze obsesia pentru bani, faimă și acumularea de bunuri. Asta prin ochii celor din Los Angeles. De atunci, ea a urmărit cum această fixație pe avere și statut a crescut la un nivel monstruos, prezentată atât în albumul publicat anul trecut, sub același nume, Generation Wealth, cât și în film, unde aprofundează fenomenul.

„Capitalismul a fost accelerat de omniprezența mediei în viețile noastre, dar și de globalizare”, spune Lauren. „A creat o cultură a aspirației, care nu e doar despre bani, așa cum am încercat să clarific în documentar, ci și despre frumusețe, tinerețe și faimă.” Ca să înțelegem cum am ajuns aici, ea a revenit la subiecții adolescenți din primul album, ca să-i intervieveze, nu doar pentru a dezvălui direcția pe care am luat-o, ci și pentru a înțelege propria motivație de a documenta asta.

Pe cât de șocanți sunt subiecții ei, Lauren nu-i prezintă pentru a fi crucificați de cei cu tăria unei moralități superioare asumate. „Eu vreau să specific că încerc din răsputeri să nu judec, deoarece chiar cred că nu au fost tocmai decizii raționale, făcute de Cathy și Kacey Jordan în contextul valorilor noastre culturale”, spune ea.

Lucrările lui Lauren analizează extremele avuției și a statutului social, dar în loc să le perceapă ca pe niște valori aberante, interesante doar prin efectul șocant, ea ne vizualizează pe toți în reflexia extremelor. Prin abordarea acestor excepții, ea oferă o perspectivă asupra mainstream-ului. „Într-un fel, e vorba despre ce se ascunde chiar sub nasul nostru, despre cum suntem afectați de cultura populară și de mesajele din media și de valorile capitalismului corporatist, zi de zi”, explică ea. „E greu să observi asta, atunci când ești în matrice.”

O altă lucrare anterioară a fotografei este albumul Girl Culture (din 2002), care prezenta cât mai crud și fără perdea mentalitatea și ritualurile adolescentelor americane. De exemplu, Shena, 15 ani, își strânge sânii împreună și spune: „Vreau să fiu o dansatoare exotică sau de cabaret… Dacă reușesc asta, atunci pot face orice îmi propun.”

Cu cât am devenit mai obsedați de statut, am trecut și prin sexualizarea tuturor lucrurilor. Nu e o coincidență. „Am ajuns la concluzia că intensificarea caracterului comercial al oamenilor și al corpului e cea mai mare tragedie a capitalismului, expresia hedonistă al curentului, dar și cel mai mare rău, iar femeile și corpurile femeiești au fost un studiu de caz incredibil pentru acest fenomen”, spune ea.

„Am încercat să prezint o legătură între felul în care fetele mici învață de la o vârstă fragedă că valoarea lor stă în trupurile lor și cum evoluează asta în adolescență. Iar în cultura populară, cu personaje precum Kim Kardashian care s-au îmbogățit și au devenit faimoase prin intermediul unui film porno și, nefiind criticate și ridicate în slăvi, considerată o metodă perfect legitimă de a-ți atinge scopul, am încercat să urmăresc încotro ne îndreptăm.”

Filmul începe cu Lauren care ridică întrebarea: „Care este scopul tău, ce vrei să obții de la concursul ăsta de frumusețe?” O întreabă ea pe Eden Wood, o fetiță de patru ani, cu păr blond, un costum roz de dansatoare și machiată cu toate produsele Sephora disponibile pe piață. „Bani! Bani, bani, bani!” Țipă mini-regina frumuseții. „Ce înseamnă asta pentru femei, cu cât înaintează în vârstă”, spune Lauren, „a fost cealaltă întrebare pentru mine. Dacă tinerețea, corpul și sexualitatea îți oferă statutul, atunci, cu cât îmbătrânești, intervine o tentativă de a trage cu dinții de aceste lucruri.”

Mesajul general evidențiat în documentarul Generation Wealth este felul în care societatea ți-a redirecționat atenția pe o idee de prosperitate falsă, prezentarea valorii sociale prin semnalele de statut, bunuri și avere. Proiectarea unei imagini de succes a devenit cel mai important lucru, mai ales în era social media.

„Repercusiunea tristă a acestei schimbări din ultimii 25 de ani, în special în Statele Unite, este minimul de mobilitate socială pe care l-am avut vreodată. În anii '70, aveam parte de o mobilitate socială mult mai reală. Acum, e din ce în ce mai rară, iar averea aparține unei mâini exclusiviste de oameni. Deci, cu cât mobilitatea socială reală e din ce în ce mai inaccesibilă, această versiune fictivă a devenit singura acțiune evolutivă pe care o resimt oamenii.”

Deci, încotro ne îndreptăm? Lauren facem o conexiune între situația asta precară și schimbările climatice pe care le-am cauzat Pământului. Jurnalistul și autorul Chris Hedges spune în film: „E ca sfârșitul Romei. Piramidele au fost construite în momentul declinului subit al Egiptului. Și așa se întâmplă mereu, societatea acumulează cea mai multă avere înainte să piară.” Singura diferență e că, de data asta, distrugem și planeta.

E o previziune destul de sumbră, însă Lauren vede și o fărâmă de optimism. Unii dintre subiecții ei ajung la conștientizarea că eforturile constante pentru mai multă avere, de a vrea să fie cu totul altcineva, lipsa constantă a unei satisfacții nu-i poate face fericiți. „Într-un fel, când am făcut albumul, am avut un sfârșit foarte întunecat. Filmul are un pic de speranță la sfârșit, iar, pentru mine, asta reiese din posibilitatea de a conștientiza realitatea. Într-un fel, prin demontarea matricei în care trăim și posibilitatea de a vedea mai clar lucrurile, există speranța de conștientizare.” Practic, cu Trump în frunte, ne îndreptăm spre fundul puțului cultural, iar ca să rupem dependența de avere și status, la fel ca orice dependență, trebuie să ne dăm cu fundul de pământ ca să putem face o schimbare.

Așa cum spune și Florian, bancherul dezonorat, trebuie să ne dăm jos din caruselul ăsta opulent. Așa că, în timp ce ne îndreptăm spre abisul cultural și politic, să sperăm că singura cale de acolo e în sus.