Suntem sinistraţi de aproximativ un viitor preşedinte într-o aproximativ-ţară

„Avem aproximativ doi morţi”. Dacă aţi ratat de-acum celebră maximă emisă de aproximativ-ministrului de Interne Gabriel Oprea, probabil locuiţi într-o lume mai bună, plină de unicorni roz. Asta în timp ce noi am avut parte de o săptămână aproximativ proastă. Viitorul aproximativ-preşedinte Victor Ponta şi-a lansat candidatura în timp ce, prin câteva judeţe ale ţării mureau aproximativ doi oameni. Nenorocitele de inundaţii i-au stricat anunţul tern şi flasc despre cât de român, ipocrit şi ortodox e el, făcând ravagii în vreo trei judeţe, inclusiv în Gorj, cel pe care-l reprezintă ca deputat în Parlament.

Ilustrație: Vasile

Au fost atât de multe discuţii pe subiect, încât devine plictisitor. Rămâne de adăugat un singur lucru: Ponta s-a lăudat că e ortodox, ca să-l scoată mai ușor din joc pe Klaus Iohannis, protestantul potenţial contracandidat în campania electorală. Iar românii lui Ponta au percutat rapid: „Una e să te nască mă-ta în altă ţară, alta e să vii aici şi să iei cetăţenie.” Preşedintele trebuie să fie neapărat român - la dracu’ cu Carol şi Ferdinand! - şi neapărat ortodox.

Dacă n-aveţi chef de-un reportaj despre lansarea candidaturii pesedistului şef, trebuie să mai ştii atât: 251 de localităţi inundate în 11 judeţe, 99 de case distruse şi alte peste 1 100 avariate, încă aproape 2 400 de case pline de apă şi fix trei morţi. Şi alte statistici pentru cei ce vor să ştie mai mult înainte de a dona bani viitoarelor campanii umanitare care se vor anunţa aproximativ-sigur în curând.

Iar dacă vreţi să vă distraţi pe bune, băgaţi ochiul în editorialul lui Dan Tăpălagă, pentru că merită. În sfârşit, cineva şi-a dat seama că degeaba îl critici pe prim-ministrul, pe deputatul sau pe preşedintele PSD Ponta, dacă nu încerci să-i scrii şi cetăţeanului Ponta. Vă amintiţi de ipocrizia sa în cazul Roşia Montană: prim-ministrul voia, deputatul a votat împotriva lui. Dacă ne gândim că milioane de români sunt cel puţin aproximativ-neinteresaţi de restul semenilor lor, nu văd ce efect va avea textul lui Tăpălagă la nivelul cetăţeanului Ponta. Mai ales când şomajul în rândul tinerilor români a depăşit 25%. Bine, asta nu-i o problemă majoră când ştim că vom avea o ţară de directori. E asta o veste proastă? Nu pentru Ponta, indiferent despre care dintre ei vorbim.

Prim-ministrul a declarat săptămâna trecută, aproximativ-mândru, că Dumnezeu a aranjat „ploile” astfel încât să-şi anunţe candidatura la prezidențiale în-mijlocul inundaţiilor, pentru a fi mai aproape de sinistraţi. Ce-a ratat să spună, dincolo de vreun Doamne-ajută! și înainte de a se gândi la ajutoare de stat pentru sinistraţi, e că tot Dumnezeu e de vină pentru ploi şi pentru inundaţii. Să nu fii surprins totuşi, dacă o va face, pentru că cineva trebuie să fie vinovat de lipsa digurilor, de întărirea malurilor şi, în general, de orice aspect administrativ care ar fi putut fi rezolvat cu bani de la buget şi care ar fi dus la evitarea distrugerilor. Dar ar fi culmea să zică ceva de El, după ce s-a bătut cu crucea-n piept că e ortodox. L-ar mânia…, nu pe Dumnezeu, ci i-ar mânia pe votanţi. Ca să-i parafrazez pe cei de la Kamikaze, Dumnezeu a dat ploaie, Ponta le va da găleţi electorale.

Din păcate pentru sinistraţi, găleţile vor veni abia în toamnă. Până atunci, nu le vor putea folosi ca să scoată apa din case. Dar găleata electorală poate fi și o amnistie, fie ea şi fiscală. Mai ales când vorbim de o mie de români care au dat şpagă pentru a ieşi la pensie. Unde altundeva dacă nu la Piteşti, un oraş care pare să devină capitala corupţiei româneşti.

Gluma „Ţi-ai luat permisul la Piteşti?” poate deveni, lejer, „Te-ai pensionat la Piteşti?” Are un substrat foarte trist, câtă vreme ideea lui Ponta de a pune Executivul să creeze un proiect de lege prin care să-i scape de puşcărie nu înseamnă altceva decât o formă de instituţionalizare a şpăgii. Şi mai trist e că, dincolo de şpaga în sine, s-a ajuns la o astfel de idee mizerabilă după o campanie a Antenei 3, care începuse să defăimeze DNA-ul, pe motiv că cinci persoane s-ar fi sinucis din cauză că ar fi trebuit să dea banii înapoi.

Or, DNA tocmai asta face: anchetează corupţia. Şi unde-i lege n-ar trebui să existe tocmeală, însă guvernanţii fac exact pe dos. Se ţigănesc ca la piaţă pe o mână de voturi şi încurajează corupţia. Pentru că, în fond, ţara trebuie să fie după chipul şi asemănarea conducătorilor, nu-i aşa? Să simtă şi votantul că are ceva în comun cu votatul. Măcar şpaga, dacă nu o avere similară.

În prima jumătate a anului, încasările de TVA au fost cu 1,5 miliarde lei mai mici decât cele aproximate și făcute probabil de vreun absolvent de doctorat la Harvard. Dar pentru taxa de stâlp Fiscul aproximase (!) 500 de milioane și companiile au plătit de trei ori mai mult. Dumnezeu cu mila!, ca să fiu în ton cu Ponta.

Ziarul Financiar are o comparaţie cu încasările din ultimii ani, ca să-ți faci o idee despre guvernul aproximativ-competent pe care-l are România. Crezi sau nu, cele mai multe încasări ale statului au fost, în ultimii ani, în mandatul lui MR Ungureanu, care a continuat creşterea începută de… Emil Boc. Adică atunci când nu exista taxă de stâlp, când nu se voia creşterea impozitului auto la cei cu maşinile cele mai ieftine şi scăderea impozitului pe maşinile scumpe.

Şi ca să-nchei într-o notă aproximativ-voioasă, guvernul crește impozitul pe garsoniera ta de 25 de metri pătraţi, iar politicienii şi şmecherii cu apartamente de 150 de metri patrați, vor plăti un impozit mai mic. N-a mers la maşini, dar merge la apartamente şi case. Nimic nu se pierde, totul se reciclează.

Eh, când vezi enormităţile astea, - nu că până acum ai fi trăit cu impresia că România e o ţară normală, dar măcar era o ţară - te-ntrebi dacă nu cumva pseudoconducătorii noştri vor să ne transforme într-o aproximativ-ţară cu aproximativ-cetăţeni? Sau dacă aproximativ-politicienii ăştia nu ne sinistrează de-a dreptul, într-o mocirlă economică din care să nu mai ieşim?

Urmărește-l pe Vasile pe blogul lui.

Citește și:

Săraci, dar cu coada pe sus: ne place WC-ul din fundul curţii şi-l iubim pe Ceauşescu

Cât valorează de fapt o licenţă în economie şi un doctorat la Harvard