E scump, periculos și complicat să fumezi iarbă în Beijing

Acum câțiva ani, vecinul meu Luke a fost la o petrecere pe un munte la periferia Beijingului. Din capitală veniseră trei autocare cu tineri blindați cu alcool și canabis; câțiva aveau chiar ciuperci și acid.

Dar distracția a fost scurtă. „Probabil a fost vreun turnător printre noi", bănuiește el. „Pe drum înapoi, poliția a oprit autocarele și a percheziționat toate bagajele. Câțiva cetățeni chinezi au fost duși la închisoare."

Expații au scăpat de pedeapsă. Unul dintre polițiști a venit la autocar și a strigat la noi: „Cât timp stați în China, trebuie să respectați legile chinezești!" Dar asta a fost tot. Străinii au scăpat lejer.

Au scăpat mai ieftin decât petrecăreții din 2 Kolegas, un bar hipsteresc cu muzică live și bere ieftină. Într-o noapte din luna august a anului trecut, poliția a blocat ieșirile și a supus pe toată lumea dinăuntru unui test anti-drog surpriză. Reporterul australian Stephen McDonell, care a fost prezent, a descris raidul în The Drum :

Cu ușile de la baie deschise, toți am fost obligați să predăm mostrele de urină în fața polițiștilor, unul câte unul. Și femeile au predat mostra tot cu ușile deschise. O polițistă stătea de pază în fața lor.

Imediat ce o mostră era predată, era ținută în lumină. În unele cazuri, au existat reacții. De unde stăteam, nu se vedea prea bine ce se întâmplă, dar cei care au picat testul au fost duși afară și li s-au pus cătușe. Unora le-au pus bandă adezivă pe gură. Polițiștii i-au imobilizat și le-au interzis să vorbească.

Raidul din 2 Kolegas a fost un șoc pentru comunitatea de expați fumători de iarbă. Deci chiar va trebui să respectăm legile stricte anti-drog din China?

Printre cei prinși în ultimul raid s-a numărat și fiul lui Jackie Chan, Jaycee, care a primit o sentință de șase luni de închisoare pentru că a fost prins cu optzeci de grame de iarbă la el. În ultimele cinci luni, autoritățile au arestat 133 000 de suspecți și au confiscat 43,3 tone de narcotice, a transmis serviciul de știri oficiale Xinhua. Poliția a pedepsit, în total, 606 000 de suspecți, în aceeași perioadă.

Drogurile locale preferate sunt coca și pastilele, dar secția iarbă e complet mută. Expații cumpără și vând aproape exclusiv între ei; cu excepția câtorva chinezi din alte părți (Taiwan, Hong Kong sau cei născuți în străinătate) și a femeilor care au iubiți străini, nu am cunoscut niciun chinez care să fumeze regulat.

„Comunitatea locală de fumători de iarbă e foarte secretoasă", mi-a spus o cunoștință americană. „Nu e ca în unele state din America, unde dacă ai la tine treizeci de grame, iei amendă de 250 de dolari. În China, dacă ai la tine atât, te bagă într-o închisoare unde fac experimente pe tine."

Totuși, eram foarte curios. Cristopher Hitchens a scris la un moment dat cum a primit alcool în aproape toate casele din Iran unde a intrat. Oare exista un curent similar în China? Chinezii folosesc Facebook și se uită la filme porno în ciuda interdicțiilor guvernamentale. Oare câți chinezi au acasă depozite secrete de iarbă sau cresc iarbă la lumina neoanelor?

Răspunsul? Foarte puțini. În spatele unui cortine de mister, există un cerc mic de localnici care cresc, vând, fumează și mănâncă iarbă.

I-am întrebat pe cei mai apropiați prieteni fumători ce sfat i-ar da unui nou venit și toți străinii mi-au dat aceeași recomandare: „Du-te în Sanlitun și vorbește cu unul dintre tipii negri."

Sanlitun e districtul petrecerilor din Beijing, un purgatoriu super scump cu băuturi contrafăcute și mahmureli costisitoare. E centrul corporatiștilor capitalei, cu un Apple Store imens și un Starbucks deschis non-stop. Când am sosit prima oară în Beijing acum doi ani, afacerile nu erau deranjate de autorități. Nu puteai traversa Sanlitun fără să fii întrebat de un african dacă vrei droguri.

Un fost coleg cumpără de la unul dintre dealerii africani. E american și locuiește în labirintul de alei și coridoare dintre Drum Tower și un templu tibetan faimos. A fost de acord să vorbească despre acest subiect delicat doar dacă îl numesc în articol Richard Sledge, dar eu o să-i spun Dick.

Dealerul lui Dick lucrează într-o ambasadă, dar vânzarea de droguri e principala lui sursă de venit. Dick n-a vrut să-mi spună ce ambasadă. Dick e de părere că africanii sunt cei mai vizibili dealeri pentru că, din cauza legilor stricte anti-drog din China, traficul și misiunile diplomatice din țările corupte din Africa sunt singurele modalități de încredere de a aduce în țară droguri în cantități comerciale.

Dick mi-a explicat că dealerii africani nu au cea mai bună marfă, dar tot e un început. „Am noroc dacă iau, cu cincizeci de dolari, două grame de marfă decentă."

Dealerii africani au fost primele ținte ale poliției. „Tipul meu e suspectat deocamdată și nu mai pot lua nimic de la el", mi-a zis Dick cu tristețe. Mai multe surse au confirmat că piața era la pământ, în ultimele luni.

Următoarea opțiune, spun cumpărătorii chinezi, sunt Uyghurii.

Lucy e o chinezoaică pe care am cunoscut-o anul trecut la festivalul Strawberry, un maraton de trei zile cu băutură, trupe și droguri. Lucy studiază contabilitatea și-i place să se costumeze în diverse personaje și să citească Murakami. „Am fumat iarbă doar de trei ori, mi-a spus. Prietenul meu era curios, așa că am încercat-o împreună." Are mulți prieteni care au încercat. Când am întrebat-o de unde au făcut rost, mi-a zis că probabil majoritatea studenților „o cumpără de la teroriști".

Teroriștii, în acest caz, sunt uyghurii – o minoritate de musulmani care folosește hașișul drept medicament de secole. La fel ca ea îi caracterizează mai mulți chinezi care nu au încredere în minoritate.

La un grătar în 2 Kolegas, am cunoscut un fumător ocazional tăcut care m-a rugat să-l numesc Wang Er.

„Am lucrat în Shanghai jumătate de an. Shanghai nu e un oraș strict, așa că se poate cumpăra iarbă de acolo. Mulți uyghuri vând iarbă acolo."

L-am întrebat dacă își face griji că va fi prins. „În capitală, lucrurile sunt serioase. Poți face închisoare șase luni sau mult mai mult dacă ești prins că vinzi droguri…Dar în Shanghai nu e chiar așa de periculos. Unii uyghuri vând iarbă în fața cluburilor și polițiștii trec pe lângă ei nepăsători."

Dar iarba musulmană e scumpă. Un joint într-un club din Shanghai costă o sută de yuani (16 dolari) și îți dă un trip slab, de zece minute. Lucy a luat două grame cu trei sute de yuani.

Mark, pe de altă parte, nu pare genul de tip la care te-ai aștepta să ia droguri. Lucrează pentru o companie tehnologică mare și nu prea vorbește engleză, dar știe expresii utile de zi cu zi precum „iarbă", „haș", „coca" și „heroină".

Mark spune că a fumat primul joint la 22 de ani și estimează că fumează de zece sau douăzeci de ori pe an. De obicei cumpăram din cluburi sau de la concerte, mi-a zis la o bere. Își satisface nevoia de fumat prin prieteni. „Ei împart cu mine când au, eu împart cu ei când am. La fel cum ne invităm și la cină unii pe alții. Tipic chinezesc." Mark are prieteni foarte generoși. Mi-a zis că a fost nevoit să cumpere doar o dată, „de la un tip negru de lângă parcul Chaoyang".

„Am avut mai mulți colegi uyghuri. Pur și simplu pun drogurile într-un pachet de țigări și le iau cu ei în avion. Asta înainte de haosul Xinjiang din iunie 2009. Acum nu le mai e atât de ușor."

„Ultima oară, Mark a fumat acum două luni la o cabană a companiei din afara Beijingului. După cină, mulți dintre colegii mei au băut bere. Pe la ora patru după-amiaza, am fumat iarbă cu un coleg din America. Am fumat două jointuri. Se fumează în compania noastră."

Mark nu e singurul care amestecă afacerile cu plăcerea. „Toți prietenii mei fumează", a spus Danielle, o localnică pe care am cunoscut-o prin Luke. Majoritatea celor din cercul ei sunt actori experimentali sau muzicieni. „Nu prea vorbim despre asta, o facem pur și simplu, mi-a explicat ea în mai multe e-mailuri. „Și eu, și prietenii mei, suntem sub presiune și trăim cu paranoia, dar continuăm să fumăm. "

Danielle și-a câștigat reputația de eroină după ce a reușit să crească iarbă în grădina unei cafenele locale. Grădina secretă, aflată chiar sub nasul clienților, a înflorit toată vara și i-a câștigat lui Danielle respectul tuturor prietenilor săi artiști. (Totuși, m-a rugat să nu dau numele cafenelei).

Toți cei pe care i-am cunoscut aveau un lucru în comun: interesul lor pentru iarbă era importat din Occident.

Mark a devenit curios în legătură cu iarba prin liceu, iar muzica i-a deschis porțile spre droguri: „Ne uitam le filme și documentare despre diverse trupe americane și voiam să încercăm și noi droguri, mi-a spus el. Iar asta face cultura conservatoare chineză să dea vina pe cultura americană pentru că ne-a învățat lucruri negative. " Lucy a devenit interesată după ce a citit Jack Kerouac.

În acest context, politica anti-drog a Chinei poate fi percepută drept una dintre modalitățile țării de a refuza să-și deschidă porțile intelectuale și culturale. Dar evident că asta n-a transformat Beijingul într-o zonă fără droguri. După ce luna aceasta se va încheia campania împotriva drogurilor, care a început în ianuarie, fumătorii de iarbă din oraș vor putea respira din nou liniștiți.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre China:
Fiți pe fază, în China se caută profesori albi netalentați Am o bancnotă chinezească de care se teme toată lumea în China Viața mea ca pion comunist în Ministerul Adevărului din China