Nu ești singurul pesimist, toată lumea se așteaptă la ce e mai rău

Unul dintre cei mai nașpa ani din istoria recentă se apropie de sfârșit, dar nici 2017 nu arată mult mai bine. Avem un președinte al Americii care pare chitit să lupte împotriva drepturile reproductive și civile; rasiștii au prins curaj, iar crimele motivate de ură sunt în creștere; în plus, nivelul de carbon din atmosferă a atins cote maxime.

Vestea bună e că suntem împreună în chestia asta. Un nou studiu publicat săptămâna asta în Journal of Personality a dezvăluit că optimiștii și pesimiștii se pregătesc tot timpul pentru ce e mai rău când așteaptă niște vești.

Tendința de a abandona optimismul la finalul unei perioade de așteptare e puternică și foarte răspândită, au scris cercetătorii de la Universitatea din California, Riverside. „Pesimismul programat e un antidot eficient pentru dezamăgire și îți micșorează șansele de a arăta stupid în caz că lucrurile nu ies cum te așteptai."

Profesoara de psihologie Kate Sweeny și echipa ei au executat nouă studii diferite în laborator și pe teren. În cadrul fiecărui experiment, cercetătorii au măsurat tendința naturală a participanților de a fi optimiști sau pesimiști, apoi au analizat la ce rezultate se așteptau aceștia după examene. Unii dintre ei au fost rugați să anticipeze cum s-au descurcat la examenele de la facultate, alții să prezică rezultatul unor teste de inteligență la care fuseseră supuși, alții au trebuit să estimeze cât de atrăgători cred ei că îi consideră alte persoane.

Până la urmă, studiul a dezvăluit că nu existau diferențe de statistică mari între optimiști și pesimiști. Toți erau pregătiți pentru ce era mai rău. „E normal – aproape universal – să te aștepți la ce e mai rău. Și probabil e un mecanism de protecție salvator", a zis Sweeny, autoarea studiului.

Sweeny a zis că ea și echipa ei au fost interesați să afle cum gestionează situațiile nesigure persoanele cu dispoziții diferite. „Descoperirile noastre au două potențiale beneficii dincolo de simpla furnizare de informații", a zis ea. „În primul rând, bănuim că aceste descoperiri îi vor consola pe pesimiști, pentru că vor afla că nu sunt singurii care se comportă astfel. În al doilea rând, faptul că până și optimiștii înrăiți sunt pregătiți pentru ce e mai rău sugerează că asta e o strategie de adaptare pentru gestionarea reacțiilor noastre emoționale la necunoscut și situații nesigure. Dacă n-ar funcționa, oamenii n-ar folosi acest mecanism atât de des."

Pentru că studiul a fost publicat la sfârșitul unui an atât de tumultuous, am întrebat-o pe Sweeny dacă are niște sugestii pentru gestionarea nesiguranței pe care o vom simți în 2017. Ne-a zis că „cel mai important e timing-ul, când ne pregătim pentru ce e mai rău."

„Când ne așteptăm la ce e mai rău, nu vom fi dezamăgiți. Dar dacă facem asta cu mult timp înainte, o să ajungem să fim foarte stresați."

Dar pentru cei care se tem în legătură cu ce va aduce noul an, nu există un moment al adevărului, a zis Sweeney. „Soarta noastră se va desfășura pe parcursul unor luni sau chiar ani. Suspectez că cea mai sănătoasă abordare e o doză sănătoasă de optimism precaut, temperat de conștientizarea că s-ar putea să meargă foarte prost."

Traducere: Oana Maria Zaharia