Află cum virusul Ebola îți oprește sistemul imunitar ca să te ucidă

Cea mai mare epidemie de Ebola din istorie ocupă titlurile ziarelor de câteva luni. Oficialitățile și experții medicali din Africa de Vest, dar și din restul lumii se zbat să găsească un leac pentru un virus cu o rată de mortalitate de 50%. Momentan au fost confirmate 1552 de morți din cauza virusului.

Cercetătorii de la Washington University School of Medicine și-au dat seama cum reușește Ebola să fie atât de letală pentru oameni, după ce au cartografiat modul în care o proteină virusului Ebola interacționează cu una din sistemul imunitar uman. Asta e bine pentru că, dacă știm mai multe despre cum funcționează virusul, ne va fi mai ușor să producem un vaccin pentru el.

Savanții știau de multă vreme că această proteină specifică din virusul Ebola era cea care se juca cu proteina noastră, dar nu avea detaliile, care au fost publicate luna asta într-un jurnal medical gratuit Cell Host & Microbe.

Proteina virusului Ebola despre care vorbim se numește VP24. Când Ebola pătrunde într-un organism, VP 24 se lipește de o proteină din gazda umană numită KPNA5. Proteina KPNA5 este responsabilă pentru comunicarea dintre celule, pe care o face ducând semnalele dintr-un nucleu în altul ca un poștaș. Proteinele precum KPNA5 duc tot felul de semnale și mesaje din nucleu în toate părțile componente ale celulei. Mesajele astea reglează funcțiile organismului, inclusiv aparatul imunitar.

Când proteina VP24 din Ebola se lipește de proteina asta mesager, acea proteină nu mai poate să avertizeze proteina care se ocupă de sistemul imunitar, numită STAT1. VP24 se lipește în același loc în care ar fi intrat proteina STAT1, deci VP24 practic îi ia locul pe autobuzul spre nucleu.

„În mod normal STAT1 este transportat în nucleu, unde activează genele a sute de proteine implicate în procesul antiviral”, a spus coautoarea studiului Daisy Leung, o asistentă universitară în patologie și imunologie la Washington University, într-un comunicat de presă. „Dar atunci când VP24 este atașat de proteina transportoare, atunci STAT1 nu poate să pătrundă în nucleu. ”

Sau, după cum spune în lucrarea de cercetare: „inhibarea localizării nucleare a lui PY-STAT1 de către VP24 este provocată de concurența făcută de VP24 pentru legarea de proteina NPI-1, din subfamilia KPNA. ”

Imagine: grafic cu celula din lucrare

În mod normal, după ce un nucleu primește proteina STAT1, transmite o alarmă celulară care eliberează interferonii, care se luptă cu viruși, apoi cu bacterii, apoi cu orice alt patogen care atacă celulele. Dar, după ce Ebola a oprit chemarea interferonilor, sistemul imunitar este încetinit, iar când ajung în final, sunt copleșiți. Sistemul imunitar este obligat să se poarte ciudat, pentru că nu poate comunica cum trebuie cu celule pe care vrea să le protejeze, din cauza faptului că VP24 încă ocupă locul lui STAT1.

„Interferonul este esențial pentru abilitatea noastră de a ne proteja împotriva virușilor”, spune coautorul Cristopher Basler, un profesor de microbiologie de la Spitalul Mount Sinai, într-un comunicat de presă. „Face posibile un număr de reacţii la infecţiile virale, inclusiv autodistrugerea celuleor infectate şi blocarea resurselor necesare pentru reproducerea viruşilor. ”

Ebola iubeşte faptul că nu trebuie să se lupte cu tot sistemul imunitar, pentru că se poate înmulţi şi poate distruge totul, fără să fie deranjată. Suprimarea sistemului imunitar duce la o furtună de cytokine. O furtună de cytokine are loc când sunt prea multe cytokine (clasă din care fac parte interferonii), ceea ce rezultă într-o reacţie rapidă, exagerată şi letală a sistemului imunitar.

Producţia de cytokine este o reacţie normală atunci când sistemul imunitar se confruntă cu invadator obişnuit, rolul lor este să le spună celulelor imunitare unde să se ducă şi ce să facă, dar şi să producă alte cytokine. Un corp sănătos regularizează numărul de cytokine produse de sistemul imunitar. Regularizarea acestora, înseamnă regularizarea întregului sistem imunitar.

Într-o furtună de cytokine, corpul nu primeşte mesajul că n-ar trebui să mai producă altele. Asta rezultă într-o rutină în care corpul îşi spune singur să producă cytokine şi nimic nu-l opreşte. Reacţia inflamatorie a sistemului imunitar merge la viteză maximă, iar rezultatul este o febră enormă (letală uneori) şi o creştere exagerată a fluidelor şi a celulelor moarte (puroi). După ce combini eliminarea acestui fluid cu scăderea catastrofică a capacităţii corpului sângelui de a se coagula, rezultă simptomul Ebola în care sângele se scurge pe toate orificiile.

Acum că ştim aceste reacţii proteice, trebuie să ne dăm seama cum să apărăm abilitatea mesagerului celular KPNA5 de a semnala că ceva e în neregulă, ca să avem un răspuns imunitar normal. După ce avem acel răspuns, n-ar fi deplasat să ne imaginăm Ebola ca o infecţie virală banalp, precum gripa.

Citeşte mai multe despre Ebola:
Interviu cu un supravieţuitor al virusului Ebola
Un model matematic ne arată cum Ebola ne-ar putea şterge pe toţi de pe faţa Pământului
Muzica pop despre Ebola e ultimul răcnet în Liberia