​Am petrecut noaptea de Anul Nou în ambulanță, cu paramedicii englezi

Pentru mulți dintre noi, Crăciunul înseamnă perioada aia în care ne transformăm sângele în alcool. Pentru alții, e doar o afacere. Aproximativ 900 000 de oameni au lucrat în ziua de Crăciun în Marea Britanie; printre ei s-au numerat și paramedicii de pe ambulanțe. Pentru ei, Crăciunul nu e așa festiv ca pentru noi: oamenii sunt înjunghiați, alții se îmbată și-și taie degetele din greșeală, alții au atac de cord.

Cum consumul de alcool crește cu patruzeci de procente în luna decembrie, m-am gândit că perioada asta trebuie să fie foarte aglomerată pentru doctori. Așa că am vrut să văd cum se descurcă ei într-o perioadă în care toată lumea își face rău mai mult decât de obicei și m-am dus în Birmingham cu două zile înainte de Anul Nou – ca să petrec noaptea cu Serviciul de Ambulanțe West Midlands.

Broad Street era liniștit când am ajuns la Unitatea Centrală de Tratament (CCTU), o stație compusă din două mașini și o ambulanță care apar săptămânal în aceeași zonă ca să trateze pe cine are nevoie.

„Știm că vinerea și sâmbăta oamenii se adună aici să se simtă bine", a zis Mike Duggan, care se ocupă de CCTU de trei ani. „Unde sunt mulți oameni și se consumă alcool, clar vor apărea și probleme, așa că CCTU are câteva ambulanțe pe care le păstrează pentru asistență medicală. Cel mai important e că reușim să scădem numărul internărilor. Avem grijă de persoanele intoxicate până își revin și nu mai e nevoie să blocăm spitalele cu ele."

Numai în 2015, acest centru a tratat peste 2 500 de pacienți, dintre care majoritatea erau în comă alcoolică.

Trecuse de ora nouă seara când Mike a aprins luminile albastre ale mașinii. „Am fost anunțați că a avut loc o înjunghiere în parcul Pigeon", mi-a explicat el. Ajunși la fața locului, am fost întâmpinați de doi polițiști care ne-au zis că a fost o farsă.

„Primiseră telefonul dintr-o cabină telefonică", a oftat Mike în timp ce ne întorceam la mașină. „Sincer să fiu, nu prea primim telefoane reale din cabine telefonice. De obicei sunt farse."

Aceste glume proaste împiedică buna funcționare a serviciului, pentru că fiecare apel trebuie tratat ca și cum ar fi pe bune. În urma telefonului, două echipaje și un doctor au fost trimise la fața locului, deși, în acest timp, s-ar fi putut ocupa de niște cazuri reale. În 2015, serviciul de ambulanțe West Midlands a primit cel puțin 455 de apeluri false care le-au irosit timpul și resursele.

În timp ce conduceam înapoi spre centrul orașului, am început să discut cu Mike despre drogurile legale și dificultățile pe care acestea le cauzează paramedicilor. „Sunt o mare provocare pentru noi", a zis Mike. „Le-am tot întâlnit, dar acum au devenit mai răspândite ca niciodată, uneori mai mult decât drogurile tradiționale. Oamenii se gândesc că, dacă sunt legale, or fi mai sigure, dar asta e periculos de departe de adevăr."

Când sunt chemați de pacienți care au consumat droguri legale, paramedicilor li se arată pliculețe cu titluri ca Black Mamba, Pink Panther sau Dust til Dawn. „Pliculețele nu au niciun fel de descriere, doar nume bizare și cifre care habar nu avem ce sunt."

Din cauză că nu se știe ce conțin, pentru că producătorii le schimbă mereu formula ca să scape de noile legi, drogurile legale prezintă tot felul de provocări clinice. În cazul heroinei, de exemplu, oricât de diluată ar fi ea cu căcaturi, măcar doctorii știu cu ce au de-a face.

„Heroina oprește de multe ori respirația, dar știm cum să intervenim în astfel de situații", a explicat Mike. „Dar în cazul drogurilor legale, habar nu avem ce substanțe conțin. Dacă îi dăm un medicament pacientului, poate avea un efect advers. Să-ți dau ceva care îți poate salva viața, dar ar putea și să-ți înrăutățească situația?"

Cu câteva săptămâni înainte să ne întâlnim, Mike a fost chemat într-un bloc unde un bărbat fumase Black Mamba, un canabis sintetic, și avea impresia că poate zbura. „Când am ajuns acolo, tipul era pregătit să se lanseze de la etajul șase", și-a amintit Mike. „Abia am reușit să-l dăm jos de acolo cu ajutorul unei echipe de poliție. N-ar fi supraviețuit dacă ar fi sărit."

Am revenit la centrul de tratament. Era după 11 seara și, în fața cluburilor, mulțimea devenise numeroasă. Un băiat turmentat care fusese abandonat de prietenii lui se rezema de ambulanță. Era prietenos, dar nu toți cei cu care echipa are contact sunt așa de simpatici.

„Într-un mediu în care oamenii beau și iau droguri, distracția se transformă foarte des în violență și agresiune", a zis asistentul-șef Les Young și mi-a oferit un jeleu din rezerva ambulanței.

Problema e că oamenii sunt surescitați din cauza scandalului în care au fost implicați și își varsă nervii pe paramedici. „A devenit ceva normal să fim atacați în timpul serviciului", mi-a zis Les.

În fața centrului, un grup de tineri beți întrebau echipajul ambulanței dacă pot face o verificare de vârstă pentru unul dintre ei care își uitase buletinul acasă. Li s-a zis că nu e posibil.

„A fost o bătaie mare în față la Walkabout acum ceva vreme", mi-a povestit Les după ce au plecat băieții. „Se băteau vreo zece tipi, a venit poliția."

„Iubita unuia dintre tipi urla la polițiști. I-am spus că fac parte din echipa ambulanței și că o rog să se liniștească și să lase poliția să-și facă treaba." Femeia l-a înjurat și i-a aruncat pantoful cu toc în față. „Am reușit să mă feresc, dar tot m-a nimerit în piept cu toată puterea și a fost dureros", a zis Les. „M-am speriat. Putea să mă lovească în ochi."

De fiecare dată când am ieșit în oraș, paramedicii mi s-au părut niște oameni nobili; se antrenează ani de zile să-i trateze pe cei bolnavi sau răniți și apoi ajung să aibă grijă de tine când te îmbeți și vomiți pe străzi. E foarte drăguț din partea lor.

Dar nu te gândești la altruismul și eforturile lor după ce ai băut opt halbe și ai tras pe nas niște Spice. Între aprilie și septembrie 2015, numărul atacurilor asupra paramedicilor a crescut cu aproape treizeci de procente și a ajuns la 139 incidente, iar astea sunt doar cele care au fost raportate.

Tocmai când voiam să bem o cană de ceai, ușile ambulanței au fost trântite la perete și o femeie a intrat înăuntru, urlând. Inițial am crezut că avusese loc un accident îngrozitor, dar s-a dovedit că cineva doar o călcase pe degetul mare și îi crăpase unghia, ceea ce o speriase îngrozitor.

„Ai un șervețel umed? a întrebat-o prietenul care era cu ea. „Dacă îmi pătez ghetele noi cu sânge, mor."

Les a început să trateze rana femeii, dar eu n-am mai suportat să văd sânge și să aud țipetele ei, așa că m-am dus să vorbesc cu paramedicul Tony White, care se adăpostea de ploaie în mașină.

„Jobul ăsta nu e pentru oricine. Oamenii se gândesc că e vorba de droguri, alcool și bătaie și nu se bagă. Știu ei ce știu. Chiar așa e viața noastră", a râs el.

În octombrie anul trecut, un sondaj a descoperit că 53 de procente din timpul poliției e irosit cu mici infracțiuni catalizate de alcool. Din acest motiv, atât poliția, cât și serviciul de ambulanțe, cred că alcoolul n-ar trebui să fie legal la orice oră. Acum zece ani, când barurile se închideau la ora 2 dimineața, serviciul de ambulanțe putea face schimburi de tură și știa când sunt perioadele aglomerate ca să trimită mai mulți paramedici pe traseu.

„Acum nu mai putem planifica nimic", a zis Richard Smith, care lucrează în domeniu de 14 ani. „Nici măcar barurile nu știu când urmează să închidă. Dacă ceri de băut, ei te servesc."

Pe vremuri, Richard mi-a zis că tinerii din grupul lui mergeau în bar la zece seara, apoi dansau în cluburi care se închideau în maximum patru ore.

„Acum oamenii pot petrece până cad lați. Nu există limită de timp", a zis el. „Când oamenii petreceau organizat, cluburile și ambulanțele administrau mai bine situația."

Deși nu-mi plac discursurile care încep cu „pe vremea mea", trebuie să recunosc că are dreptate.

„Nu e corect cum s-au schimbat lucrurile", a continuat el. „Nu facem lucrurile pentru care am învățat atâta. N-am studiat atât ca să culeg de pe stradă oameni care nu au limită, care se lăcomesc la alcool și apoi se pișă și se cacă pe ei sau vomită pe stradă.

Mel Perrins a început să lucreze ca paramedic abia acum trei luni, dar deja a avut parte de aventuri. „Eram în timpul serviciului, în Oxford, și am fost chemată să am grijă de o femeie, duminică seara, pe la 6, mi-a povestit ea. „Zăcea în taxi beată, se pișase și se căcase pe ea. Avea vreo douăzeci și ceva de ani, am aflat că ieșise la băut cu tatăl ei."

Pe când cluberii mergeau împleticit spre casele lor, Mel a reflectat la jobul ei.

„Anul ăsta am lucrat de toate sărbătorile, inclusiv de Crăciun și de Anul Nou. Și ce mă deprimă e că am ales jobul ăsta ca să ajut oamenii, ca să schimb în bine societatea în care trăiesc."

Echipa CCTU îngrijește cu succes oamenii în nopțile de weekend, dar n-ar fi nevoie să facă asta, dacă toți tinerii ăștia n-ar bea cantități așa de mari de alcool.

Mulți paramedici spun că niciun alt job nu e atât de obositor ca al lor, dar totuși continuă să-l facă, deși guvernul le-a tăiat salariile. Niciunul dintre membrii echipei din Birmingham cu care am vorbit nu a primit vreo mărire de salariu în ultimii cinci ani, deși responsabilitățile le-au crescut încontinuu.

Nimeni nu vrea să-i oprească pe tineri să se distreze. Dar am putea face și noi un lucru mărunt când ieșim în oraș – să nu bem până în punctul în care ne căcăm pe noi. Sau măcar, atunci când cineva ne oferă o mână de ajutor, să nu-i aruncăm pantofii în față.

@MichaelSegalov

Urmărește VICE pe Facebook

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre doctori:
Cei mai dubioşi Doctori Honoris Causa din universităţile româneşti
Doi doctori cred că hip hop-ul poate vindeca bolile mintale
Am întrebat trei doctori cum îți afectează drogurile sperma
Doctorii au început să-și facă selfie-uri lângă vaginele femeilor, în timpul nașterii