Oamenii care dau zeci de mii de dolari pe escape rooms

„N-am crezut vreodată că o să-mi placă ceva atât de mult”

de Justin Caffier; fotografii de Jamie Lee Curtis Taete; translated by Ioana Pelehatăi
|
06 Mai 2019, 4:00am

Sheryl Bon într-un escape room pe tema cartelurilor, la 60Out, în Los Angeles. Fotografii de Jamie Lee Curtis Taete

Escape room-urile au evoluat mult de la originile lor ca jocuri online. A trecut circa un deceniu de când s-a înființat primul escape room în viața reală, în Japonia, iar în Statele Unite au ajuns abia în 2012. În anii următori s-au extins pe tot cuprinsul țării precum un incendiu, iar dificultatea puzzle-urilor și valoarea producției au crescut continuu. În zonele metropolitane le găsești la tot pasul ca supermarket-urile și au devenit un fenomen pentru serile de ieșit în cuplu și teambuilding-urile corporatiste. Locul lor în peisajul cultural a fost cimentat de Escape Room, un horror apărut în ianuarie, care se petrece în interiorul unei astfel de camere pline de capcane.

Așa cum se-ntâmplă cu orice activitate din timpul liber, și escape room-urilor au adunat partea lor de fanatici. Pasionații ăștia cutreieră globul în căutarea celor mai bune camere, pe care le compară și le cataloghează cu fiecare nouă aventură. Timpul de rezolvare, numărul de indicii folosite și clasamentele personale ale camerelor în sistemul neoficial dezvoltat de site-ul cu topuri ale escape room-urilor, Escape Authority, sunt luate la bani mărunți, dar singurul lucru care chiar contează, desigur, e câte ai terminat.

Dezvoltatorul de software din Dallas Jeff Carter a crescut cu escape room-uri în Flash și a fost extrem de fericit să afle în 2016 că mii de omoloage din viața reală îl așteptau să le experimenteze. „Țin minte, când eram mic, că mi se părea super tare dacă ar fi reale”, spune Carter. „Apoi mi s-a îndeplinit visul.”

În mai puțin de trei ani din clipa în care a aflat de existența lor, Carter a intrat în peste 290 de camere, consemnându-și călătoria într-un tabel Excel. Familia glumește pe seama fanatismului lui subit, dar Carter își apără pasiunea. „Spun că sunt obsedat, dar nu-mi place cum sună asta”, zice el. „Eu le spun că sunt pasionat. Știu că mă face fericit, dar li se pare că e un pic excesiv să merg la atâtea.”

A split-screen image showing a model of a corpse on the left, and two bags of presumably fake cocaine on a scale on the right
Detalii ale escape room-urilor de la 60Out

De când a luat microbul escape room-urilor în 2014, când a târât-o o prietenă cu ea la unul, Sheryl Bon, din Los Angeles, a terminat 115 camere. Acum lucrează cu jumătate de normă ca manager pentru franciza de escape room-uri 60Out, ca să își suplimenteze veniturile din cariera de actriță. Ca și Carter, Bon ține un tabel meticulos cu aventurile ei, care include amplasarea fiecărei camere, câți jucători a avut în echipă, câți jucători erau permiși în cameră, dacă a reușit să iasă, cât timp i-a luat și notițe despre ce i-a plăcut și ce nu. Estimează că, dacă ia în calcul și costurile călătoriilor, a cheltuit deja 20 de mii de dolari pe obiceiul ăsta.

„E un hobby scump”, recunoaște ea, „dar nu prea mă deranjează”.

Noua obsesie a lui Bon a purtat-o pe tot cuprinsul Americii și în jurul lumii. Când stăm de vorbă, îmi spune că abia s-a întors acasă dintr-o excursie prin escape room-urile din Marea Britanie și Franța cu iubitul ei, pe care l-a ajutat să adere la stilul de viață axat pe escape room-uri.

„Relațiile se fac și se desfac în escape room-uri”, explică Bon. „Înainte ca [iubitul meu] măcar să afle [de fanatismul meu] am testat apele cu el și l-am dus la una. Nu mai e cazul să spun că a trecut testul. Acum îl am cu mine-n echipă.”

Bon nu e nici pe departe singura care i-a atras pe alții către acest hobby. Jim Dangcil, pasionat din Orange County, California, spune că prietenii îl văd acum drept „dealer de escape room-uri”.

„Sunt ca un dealer de droguri”, glumește Dangcil. „Sunt, gen: Ce? N-ai fost niciodată la un escape room? Hai să mergem acum să facem unul.

După ce a fost atras instant la un eveniment de la firmă, în urmă cu un an, Dangcil a terminat deja 96 de camere, dar spune că frenezia lui pălește prin comparație cu cea a iubitei lui, care a devenit dependentă după ce a expus-o el la noul lui hobby. Își amintește de o perioadă când, după o zi plină și epuizantă la Târgul din Orange County, era în sevraj să bage și niște escape room-uri pe drumul cu mașina spre casă.

„Era, gen: Există camere disponibile chiar acum”, spune Dangcil. „Putem să băgăm câteva înainte să ne întoarcem. Dacă ne mișcăm bine, putem să ajungem acolo în următoarele zece minute.”

A mannequin wearing a gorilla costume inside an iron cage

Unii pasionați, cum e Edwin Tactay din San Diego, se îndrăgostesc atât de tare de jocurile astea, încât simt că le schimbă cursul vieții. După ce a fost introdus în lumea lor, într-un maraton de trei la rând, Tactay și-a găsit un job cu jumătate de normă ca „maestru de ceremonii” la un escape room - el e persoana care explică regulile, oferă indiciile și monitorizează progresul clienților. Și-a jucat rolul în câteva astfel de locuri, înainte ca o altă companie de escape room-uri să-i ceară ajutorul la conceperea unei noi camere și a indiciilor din ea. Curând, a devenit un consultant pentru constructorii de escape room-uri din sudul Californiei. În cele din urmă, l-a abordat un investitor cu ocazia de a-și deschide și concepe propria lui cameră, așa că Tactay și-a dat demisia de la jobul principal, ca director de creație la un site de haine, ca să lucreze cu normă întreagă în domeniul escape room-urilor.

„Nu mă pricep la afaceri, la taxe și formulare”, îmi spune Tactay la telefon. „Dar ador puzzle-urile și să construiesc jocul, așa că de-asta am decis să mă bag.” Ca și Bon, estimează că a cheltuit „cel puțin 20 de mii de dolari” cu hobby-ul ăsta, chiar și în condițiile în care mulți proprietari de escape room-uri îi asigură intrare gratis.

Dacă e să existe o Mecca a pasionaților de escape room-uri, atunci 13th Gate, din Baton Rouge, Louisiana, e aia. Comunitatea compară valoarea producțiilor de acolo cu cea de la Disneyland, iar Escape Authority s-a văzut nevoit să adauge temporar un al șaselea element în sistemul de rating, și apoi un al șaptelea, doar ca să acorde camerelor de acolo - dintre care una de peste trei sute de metri pătrați - aprecierea pe care o merită.

Tactay îmi spune că își va sărbători acolo cei 40 de ani ca să bage toate cele cinci camere ale lor într-o singură zi. Doar rezervările pentru camerele alea l-au costat șapte sute de dolari. Dangcil zice că iubita lui n-a fost niciodată interesată să meargă la New Orleans, dar după ce a aflat de 13th Gate, la doar o oră și jumătate distanță cu mașina, a plănuit excursia aniversară în orașul cu 11 escape room-uri pe traseu.

Cu toate astea, cultura asta nu include doar escapade romantice. Din când în când, se lasă și cu dramă în comunitatea online în care oamenii fac schimb de sugestii pentru camere noi ca să le critice pe cele slabe. Cel mai mare tabu e ca un proprietar să-și promoveze propria cameră, fără a-și divulga conexiunea cu ea. Dar, în general, e un spațiu excesiv de pozitiv și toți entuziaștii cu care am vorbit par încântați să-și fi găsit nu doar o pasiune nouă, ci și un grup de oameni cu afinități similare.

„N-am crezut vreodată că o să-mi placă ceva pe-atât de mult pe cât îmi plac escape room-urile”, exclamă Bon. „Acum toată lumea mă știe ca Fata cu Escape Room-urile. Prima întrebare pe care mi-o pun acum [rudele și prietenii] când mă văd e: La ce număr ai ajuns?

Articolul a apărut inițial pe VICE US.