Viața de noapte a persoanelor gay într-o țară în care homosexualitatea este interzisă prin lege

„Vă rog, nu promovați și nu faceți reclamă la homosexualitate. Avem deja destule idei din astea care ne-au cotropit cultura."

Ăsta e doar unul dintre comentariile furioase de pe o pagină LGBTQ de Facebook din India, dar rezumă corect intoleranța și frica pe care au simțit-o nenumărate persoane, când au început să apară petrecerile LGBTQ la Mumbay.

Intoleranța asta a atins cote maxime la finalul lui 2016, când mai multor cupluri LGBTQ li s-a refuzat intrarea în mai multe baruri și cluburi de lux, unde aveau loc petreceri de Revelion. Când cuplurile de persoane de același gen au încercat să intre în incinte, personalul de la pază i-a oprit și le-a spus direct că n-au voie decât cuplurile heterosexuale să intre. Ulterior, când site-ul indian de știri DNA a sunat la biroul de rezervări de la Shiro, unul dintre localurile cu pricina, un membru al echipei a explicat: „Avem ordine de la conducere să nu permitem decât accesul cuplurilor de tip soț-soție. Trebuie să facem ce ni se spune."

Tehnic vorbind, nu e ilegal să fii gay în India, dar e ilegal să te dedai la „contact carnal împotriva firii", conform articolului 377, o parte controversată din codul penal din India, unde sexul anal și oral sunt specificate expres. Legea asta din era colonială a fost repusă în vigoare de curtea supremă din India în 2013, iar cei care o încalcă riscă până la zece ani de închisoare. Nu e o surpriză că indienii din comunitatea LGBTQ n-au primit-o cu prea mare bucurie – și nici mulți dintre tinerii heterosexuali din India.

Tensiunea dintre homofobia adânc încetățenită în India și atitudinile mai liberale ale tineretului țării, care se modernizează rapid, a dus la apariția unor evenimente LGBTQ independente, gen petreceri, evenimente de socializare, festivaluri de film și seri de poezie. Aici, membrii comunității pot să interacționeze nestingheriți, în spații despre care știu că-i vor accepta și-i vor îmbrățișa.

Deși încă nu există baruri sau cluburi exclusiv în India, majoritatea barurilor hetero din orașele-metropolă precum Mumbay, Delhi, Bangalore și Chennay au frecvent seri gay. Site-urile și grupurile precum Gay Bombay, Salvation și Gaysie Family sunt principalele resurse implicate atât în organizarea și promovarea de evenimente pro-queer, întrucât acestea au rămas printre ultimele căi „legale" prin care comunitatea gay poate să interacționeze în spații publice.

„Dinamica vieții de noapte gay din India se schimbă; [scena] e mult mai vie acum", spune Shyam Konnur, un activist LGBTQ și organizator de evenimente, care dă regulat petreceri queer în Pune și Bangalore. Konnur spune că vin lejer între 100 și 150 de persoane și apar cel puțin 80 de fețe noi la fiecare eveniment. Cifra e și mai mare în orașele mai populate, precum Mumbay și Delhi.

Gaysie Family, un site dedicat comunității LGBTQ, organizează evenimente Open Mic din 2012, la care vin până la 400 de oameni odată. „La fiecare eveniment, circa 15-20% dintre [participanți vin] pentru prima oară", spune Anuja Parikh, membră a Gaysie Family. Femeia adaugă că petrecerile LGBTQ nu se mai țin underground și majoritatea evenimentelor lor se desfășoară în localuri mainstream, unde vine și public hetero.

Dar conform lui Sridhar Rangayan, un cineast a cărui operă a adus în centrul atenției probleme queer, vizibilitatea evenimentelor LGBTQ e încă redusă. „În ciuda faptului că vin foarte mulți clienți gay la petrecerile astea, comunitatea și circuitul de petreceri rămân în continuare extrem de invizibile", spune acesta. „Dacă ești nou în oraș, nici n-ai de unde să știi că [scena] există. Depinde de cât ești de conectat." Asta din cauză că majoritatea evenimentelor LGBTQ nu pot să fie promovate fățiș, din cauza temerii că ar fi luate drept evenimente la care se cuplează lumea. Ca atare, invitațiile se transmit de-obicei din gură-n gură sau circulă prin intermediul grupurilor închise de Facebook.

Konnur spune că alte platforme utilizate pentru a trimite invitații sunt aplicațiile de dating, gen Grindr, Planet Romeo și Gaydar. „De obicei comunicăm cu echipa aplicației și-i anunțăm că dăm o petrecere", explică acesta. „Sunt foarte cooperanți de fiecare dată, iar utilizatorii primesc aproape instantaneu o notificare că se ține o petrecere într-un anume loc când deschid aplicația."

Cu toate astea, în ciuda invitațiilor secrete, cei care au un cui împotriva comunității LGBTQ tot reușesc să găsească metode de a le face rău, spune Konnur. Utilizatorii au raportat că au fost șantajați sau hărțuiți online de persoanele care își fac conturi în aplicații doar ca să-i stoarcă de bani. Îi amenință că o să-i dea în vileag față de famile sau la serviciu.

Akanksha, 22, a trăit asta pe pielea ei. „Am fost o vreme pe site-ul ăsta de dating numit One Scene, până când am cunoscut o tipă care s-a prefăcut că voia să se vadă cu mine… dar s-a dovedit că era o prietenă apropiată de familie, care voia doar să se folosească de faptul că sunt gay ca să mă stoarcă de bani", spune aceasta. În cele din urmă, Akanksha a plătit, când femeia a amenințat-o că îi va dezvălui orientarea sexuală în familie. „Pe bune, cred că ai mei nici nu înțeleg complet ce-i aia să fii gay", a continuat aceasta. „Ar fi absolut terminați dacă ar afla." Akanksha folosește acum alt pseudonim online, ca să-și protejeze identitatea, și cunoaște potențiale partenere la evenimente de socializare sau petreceri private.

Konnur a fost amenințat cu moartea de către persoane cu legături puternice cu liderii politici din zonă, care i-au cerut să sisteze evenimentele. Mai mult, „sunt sunat adeseori de oameni care mă-ntreabă dacă evenimentele astea sunt sigure sau dacă există vreun risc să fie atacați", spune el. „Trebuie să-i asigur constant că sunt doar amenințări [fără fond]."

Rangayan, care și-a proiectat de multe ori filmele la facultăți de pe tot cuprinsul Indiei, spune că situația e cu-atât mai complicată în orașele indiene mai mici, unde oamenii au de multe ori două conturi de Facebook – sau folosesc alt nume când se duc la evenimente LGBTQ. „Percepția oamenilor asupra homosexualității e complexă. Homofobia nu e violentă, [dar] există frica asta irațională că, nu știu cum, comunitatea LGBTQ o să le facă fiii și fiicele queer", spune Rangayan. „La urma urmei, totul în India se reduce la familie. Dac-am putea să schimbăm asta și să convingem [generațiile mai în vârstă] să fie tolerante, situația s-ar schimba drastic."

„Iar toleranța asta ar trebui să treacă de zidurile fiecarei case-n parte", adaugă acesta. „Trebuie să fie în stare să le spună vecinilor, prietenilor și rudelor din familia extinsă că fiul sau fiica lor e gay. Trebuie să punem punct rușinii."

Harish Iyer, un cunoscut activist LGBTQ, presupune că o mare parte din homofobia indienilor se leagă de accentul pe care cultura indiană îl pune asupra procreării. „Folclorul indian e plin de mituri", spune acesta. „Se bate prea mult moneda pe întreținerea liniei genetice, generație după generație."

Și cu toate astea, textele antice hinduse și vedice sunt presărate pe tot parcursul cu mai multe exemple de relații între persoane de același sex și de legături de tipul ăsta între zei și zeițe. Sexualitatea alternativă era o parte inalienabilă a societății indiene. Pentru o societate care pune atât de mult accent pe spiritualitate și tradiție, atitudinile culturale homofobe de la ora actuală par să-i contrazică propria istorie.

Atitudinea asta se vede cel mai clar când vine vorba de persoane trans. Deși India recunoaște legal persoanele „hijra" – un termen folosit pentru indivizii transgen cărora li s-a repartizat genul masculin la naștere – drept al treilea gen, comunitatea trans se simte exclusă, chiar și în cadrul comunității LGBTQ. Se-ntâmplă des ca organizatorii petrecerilor LGBTQ să posteze anunțuri cu mesaje de genul: „Fără muieri, travestiți sau fătălăi."

„Pentru cea mai mare parte a comunității trans e mult mai greu să aibă acces la spații publice, inclusiv la petrecerile gay", explică Rangayan. „Au fost cazuri când au fost refuzați [fără motiv] chiar și la cinema și la mall." E un exemplu bun al ostilității cu care se confruntă populația trans în general în India. Conform unui sondaj recent, peste 55% dintre indieni consideră că persoanele trans „încalcă tradițiile culturii indiene", în timp ce 49% merg chiar până-n punctul în care susțin că „păcătuiesc".

De asemenea, una dintre marile carențe ale scenei sociale gay e prezența lesbienelor, care aleg adeseori să nu participe. Întrucât majoritatea evenimentelor publice sunt deschise pentru toată lumea, inclusiv pentru heterosexuali, majoritatea femeilor care vin la petrecerile astea sunt hetero și vin doar pentru că se simt în largul lor în preajma tipilor gay. Evident, nu ține cu femeile care încearcă să cunoască alte femei – mai nou, acestea nu mai participă decât la petreceri private. „Nu mă duc la majoritatea evenimentelor publice LGBTQ, pentru că sunt concepute preponderent pentru tipii gay sau pentru tipele straight care vor să se distreze fără să se dea nimeni la ele", spune Akanksha. „Mi-am cunoscut aproape toate fostele la petreceri la prieteni sau online. Mă dezamăgește să văd că un segment al comunității primește atât de multă atenție, în timp ce lesbienele sunt pur și simplu ignorate."

Parikh spune că Gaysie e conștient de problemă și încearcă să schimbe lucrurile prin organizarea de întâlniri exclusiv pentru membrii trans și lesbiene. „Femeile sunt mai timide și se simt mai în largul lor în locurile în care nu-s mult mai mulți bărbați decât ele. Iar chestia asta a devenit și mai evidentă după ce am început să organizăm petreceri LBT", explică aceasta, după ce a primit foarte mult feedback de la invitații care fuseseră dezamăgiți înainte de lipsa de evenimente pentru LBT din țară.

Per ansamblu, comunitatea se simte mai puțin marginalizată ca înainte: în fiecare an, în toate orașele mari au loc parade anuale Pride și există mai multe evenimente queer care se țin în spațiul public. Cu toate astea, Rangayan spune: „Nu cred că [evenimentele sau comunitățile LGBTQ] o să înlăture barierele sau o să primească atenție în mainstream. Nu avem un sistem juridic care să ne-asculte. Trebuie să spargem gheața în relația cu guvernanții și să creăm mai multă înțelegere."

„Asta se poate întâmpla doar dacă ieșim destul de mulți, fără rușine, și spunem: «Existăm.»"