În povestea Vasluiului comunist regăsești detalii și despre România acelor vremuri
Palatul Administrativ (1976)
Andrei Beșliu: Am copilărit în Vaslui în anii ‘70 — ‘80, când tot oraşul s-a transformat dintr-un târg prăfuit de 17 000 de locuitori, într-o capitală de judeţ cu aproape 90 000.Părinţii mei lucrau la Institutul de Proiectări şi cumva am crescut odată cu oraşul. Sistematizarea zonei centrale se studiază şi-n zilele noastre la Urbanism şi a implicat spaţii ample, pietonale, şi scoaterea maşinilor din centru. De fiecare dată când ajungeam prin oraş, observam că primarii post-decembrişti făceau schimbări dezastruoase la oraş.Aveam acasă multe poze cu Vasluiul şi cu oamenii din anii ‘70 şi ştiam cât de mult s-a muncit pentru lucrurile alea, aşa că le-am făcut publice, ca să fac un pic de conştientizare.
Întreprinderea de Confecții Vaslui (1980). Imagine din monografia „Vaslui” editată de Editura Sport-Turism, 1980
Un sfert sunt fotografiate de tatăl meu, o altă bună parte provin din materiele tiparite despre Vaslui din acei ani, apoi mai am multe luate de pe Okazii sau de prin târguri de vechituri. Mă mai ajută şi cei de la Muzeul Judeţean de acolo, de la Arhivele Naţionale, unii foşti colegi cu ce au prin arhivele familiale şi chiar oameni de pe Facebook care postează poze vechi şi cărora le scriu ca să le restaurez.
Generaţia tânără înţelege puţin din ce s-a întâmplat atunci. Se discută despre perioada asta numai în clişee şi, de regulă, doar incriminator. Multe dintre lucrurile de atunci nu erau deloc caracteristice comunismului, ci universal valabile, de la Dacia 1300 care era un proiect sută la sută franţuzesc la „blocurile comuniste” care au fost inventate de Corbusier în Franța anilor ‘50 și au fost construite în multe orașe occidentale.În același timp, e aberant să discredităm toți oamenii de valoare din perioada aia doar pentru c-au trăit aici. Ne-ar ajuta să înțelegem mai bine vremea în care s-au format părinții noștri. Nu glorific comunismul, ci am vrut doar să fac un soi de review lipsit de prejudecăți, să demitizez.Pe lângă fotografii, proiectul include și videouri restaurate de la Cineclubul Independența. În anii ‘80, cinecluburile din orașe contribuiau la filmările pentru festivalul național Cântarea României. Asta explică și stângăcia sau absurdul din unele filmări. Asta se făcea în acea perioadă din lipsa banilor.Care au fost schimbările principale prin care a trecut Vasluiul în acea perioadă?
În ‘68, Nicolae Ceaușescu a ales Vaslui capitală de județ, pentru că Bârlad, cel mai mare oraș din zonă, era locul în care s-a născut Gheorghe Gheorghiu-Dej. În cinci ani s-a transformat dintr-o comună într-o capitală de județ. Sigur că a fost adusă și o mare masă de țărani care au ajuns peste noapte orășeni cu găini în balcon, dar primarul local tot pe arhitecți și pe ingineri se baza înainte să facă ceva.
Elicopterul prezidențial (IAR 316, fabricat la Brașov sub licența franceză „Aérospatiale SA 316B Alouette III”) aterizează pe stadionul din Bârlad. Vizita lui Ceaușescu din 1975
Da, de exemplu, a apărut într-o revistă Cutezătorii din ‘75 un articol cu o mamă eroină din Vaslui care avea opt copii. Am găsit revista pe net, am scanat-o, am pus articolul.Trei dintre ei s-au recunoscut în poze și au comentat la poză. Uneori oamenii se regăsesc în cărți poștale sau în fragmente video. Uneori spun emoționați o mică istorisire de atunci, care, deși nu e foarte spectaculoasă, e foarte prețioasă pentru ei.Apar și multe povești interesante de la filmările producției Ștefan cel Mare -Vaslui 1475. La reconstituirea luptei de lângă Vaslui au participat 30 000 de figuranți și a fost cea mai mare scenă de luptă filmată în România. Cei mai mulți erau din județ și din oraș, iar lecția asta de istorie pe viu a fost o infuzie de naționalism pentru ei. Fiecare vasluian a avut ocazia să salveze Moldova de turci alături de Ștefan.
Actorul Gheorghe Cozorici, în rolul lui Ștefan cel Mare. Costumația a fost folosită atât în filmul dedicat domnitorului, cât și în „Frații Jderi”
Am făcut rost de numărul arhitectului Nicolae Munteanu, cel care a proiectat întreaga zonă centrală a orașului și o bună parte din clădirile de acolo. L-am sunat și, cu sprijinul Muzeului Județean din Vaslui, am organizat o expoziție unde și-a prezentat din nou proiectul tinereții în fața noului primar, dar și în fața unora dintre cei mai vechi.
Majoritatea îmi spun povești sau îmi arată fotografii, dar mă roagă să nu le divulg identitatea sau să nu-i folosesc în cadrul proiectului.Un fost primar al Vasluiului din anii ‘80 mi-a povestit patru ore istorii super-interesante, pe care m-a rugat să le fac publice, dar la sfârșit mi-a zis: „Dumneata poți să faci proiectul ăsta pentru că n-ai de ce să te temi. Ești curat, n-au cu ce să se lege de tine.”
Ceaușescu, în 1975, primește o ploscă cu vin
În anii ‘70 Vaslui avea un iz de orășel cosmpolit. Mulți oameni de valoare din București sau din marile orașe au fost împrăștiați oarecum forțat în orașe precum Vaslui, ceea ce a ajutat mult regiunea, în ciuda faptului că nu era un destin tocmai fericit pentru ei. Mulți dintre ei au rămas acolo.Erau și italieni sau francezi care corespondau cu vasluience și veneau cu mașina acolo în concediu. În fabricile din oraș se făceau haine pentru Italia și mobilă pentru IKEA.Îmi amintesc de petrecerile de acasă, cand se adunau la noi arhitecți și artiști, colegi de-ai părinților mei și se discuta de toate pe cea mai bună muzică disponibilă în perioada aia. Aveau toți blugi Levi’s originali și aveau laboratoare foto improvizate acasă. Aveam abonamente la reviste italienești sau franțuzești de social, mondene sau de arhitectură. Și la Pif.
Barul de zi în Hotelul Racova, 1975
În ‘90, infuzia de capital intelectual și economic s-a oprit. Orașul a revenit la traseul pe care l-ar fi avut fără schimbările din comunism. Economia, cultura și dezvoltarea erau toate artificiale și ar fi trebuit să treacă măcar două generații ca să prindă rădăcini, nu doar 20 de ani de oraș nou.Nu s-a investit în nimic, așa că s-a înjumătățit populația, iar cei rămași au devenit o pepinieră de muncitori necalificați pentru occident.Primarul încearcă să restaureze orașul pentru prima dată după ‘89. Pe lângă chinezăriile și greșelile pe care le face cu duiumul, mai ies și chestii bune precum parcul orașului care e probabil cel mai bine întreținut din Moldova. Alta e susținerea pe care am primit-o din partea unora dintre autoritățile locale pentru proiectul ăsta. Treptat începe să se formeze o comunitate tânără de susținere a orașului pe Facebook.
Magazinul universal „Central”
Vedere într-o alimentară din magazinul universal „Central”
Vasluiul e de obicei pe primele locuri în topul celor mai sărace județe din România. Lipsa banilor e întotdeauna direct proporțională cu deficitul în educație. Poate de-asta comunismul teoretic a prins foarte bine acolo. Figuri importante ale partidului precum Ana Pauker, Gheorghiu-Dej și Trofin s-au născut acolo și au încercat să rezolve problema sărăciei, din păcate cu metode greșite. Totuși, când eram mic, aveam destui eroi locali cu legături strânse cu Vasluiul, precum Ștefan cel Mare, Eminescu, Al. I. Cuza, Peneș Curcanul, Constantin Chiriță, cel care a scris „Cireșarii”.
Zona Traian
Mai multe fotografii din Vasluiul comunist
Piața Civică din Vaslui, 1975, cu Palatul Administrativ în fundal
Hotelul Racova
Imagine de la începutul anilor ‘80 cu Hotelul Racova și sediul PTTR