Din punct de vedere muzical, rockul românesc de la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000 n-a fost un fenomen impresionant. În mare, trupele noastre mainstream încercau să imite ce se cânta pe afară, prin anii '80. Nu le ieșea prea bine, muzica lor suna destul de penibil, dar erau și formații care se bucurau de ceva succes. Iar un motiv ar fi ăla că versurile rockerilor români îți dezvăluiau o grămadă de sfaturi despre viața amoroasă de zi cu zi. Unele mega prețioase, pe care n-o să le găsești nici în revistele de gen și nici măcar în versurile maneliștilor.

În spatele etichetei de „rockeri", care implică neapărat un anumit grad de supărare, rockul autohton chiar băga la înaintare povești de corazon. Fără număr și de toate felurile, ca să aibă tot norodul ce să-nvețe. Printre altele, aveam așa: băiețași pasionați de gagicăreală și mereu cu vrăjeală-n dânșii, iubiri de alea imposibile, sortite eșecului și văicărelii de după, sau suferinzi ofticați care înșiruiau cuvinte aparent fără logică.

Pe bune, versurile rockerilor români din deceniile trecute sunt aur curat. Dacă vrei să ai habar, măcar un pic, despre lumea complicată a relațiilor, e musai să ții cont de finețurile astea:

N-am înțeles niciodată de ce, la concertele băieților de la IRIS, fetele aprind brichete și se extaziază maxim pe melodia asta. Versurile sunt ușor înfiorătoare, mai ales când știi cum e, ca tipă, să-i dai papucii unui gagiu ultra disperat. Piesa-i despre un îndrăgostit lulea care suferă tare c-a fost părăsit, așa că o arde zilnic pe strada unde stă fosta lui iubită. Probabil că ea nu-i mai răspunde la apeluri și i-a zis deja că nu vrea să-l mai vadă . Dar, hei!, omul nostru nu renunță așa ușor.

Nu mai mănâncă, nu se mai duce la muncă, ci șade ziua-ntreagă sub balconul ei, ca să-i vadă silueta la geam. Iar când o zărește, în sfârșit, o strigă, numai că pe aia o doare-n fix în cur: „Ai apărut la geam târziu/ Ce oră era nici nu mai știu/ O clipă doar tu m-ai zărit/ Și te-am strigat, dar n-ai venit". Serios că-n viața reală, comportamentul ăsta ar putea să-ți aducă doar un ordin de restricție.

Și asta e din același registru. Amorezul irisian n-a lăsat trecutul în urmă și tot trage de fosta, care, după atâția ani, pesemne că nici porecla nu i-o mai știe. Dar asta nu-l împiedică pe gagiu fie un ciudat obsedat. Mai dă câte o tură la locul unde a văzut-o prima oară și-o roagă să se-ntoarcă la el.

Sunt convins că băieții de la IRIS au avut și relații reușite, dar din cântecelele lor reiese c-au primit mulți papuci la viața lor, iar după aia au ars-o extrem de dubios. Ce-ai de învățat, după ce-ai ascultat (aproape) orice piesă de la IRIS: că „nu" înseamnă „nu". Dacă ea nu vrea, chiar n-are rost s-o mai cauți, bro!

Aici ai o lecție pe care n-o s-o mai auzi din altă parte. Dacă cei mai mulți experți în relații or să te-nvețe cum s-o agăți pe cea mai faină tipă, băieții de la Zob îți spun că nu-i totul roz când ajungi să fii cu ea. Cea mai tare gagică din parcare vine la pachet cu o serie de complicații. În primul rând, tu devii cantitate neglijabilă când ieși cu ea în oraș. Toți dârlăii salivează după ea, ca și cum tu n-ai exista, și se zămislește în tine sentimentul că nu contezi. Practic, ajungi să te simți ca o bucată de carne expirată.

Apoi, tocmai de asta, te trec tot felul de idei stranii. Gen:

Deci, când ai o super femeie, poți lejer să dai într-o paranoia acută. Ca bărbat, îți dai seama cât de greu e să te obișnuiești cu titulatura de hăndrălău care stă cu bunăciunea aia.

După atâta chin interior, realizezi că ești, totuși, un norocos. Sigur, rămâi tot în umbra bunăciunii, dar ești entuziasmat că tu atingi ce alții doar privesc. OK, poate peste măsură de entuziasmat:

Când am auzit prima dată piesa asta, nu m-am întrebat ce vrea să spună autorul. Fredonam versurile, că sunau bine, fără să-mi pun vreun moment problema simbolisticii. După câțiva ani, când am mai crescut, m-am prins care-i șpilul cu versurile. Dacă există o variantă rock a melodiei „Bot în bot cu o lepră mică", a băieților de la Paraziții, asta e, cu siguranță.

Așadar, o ai pe puștoaica asta, Oteea, care-i o expertă în arta sărutului. Pur și simplu, ți se cutremură lumea când te ia Oteea la pupăcit. Atât de tare te-nnebunește fata, că te trezești într-o bizară conexiune cu natura. Din păcate pentru tine, se pare că rămâi doar cu aprigul sărut. De ce? Păi, pentru că tânăra Oteea e încă neprihănită, la fel ca o mireasă în ziua nunții.

Ce vor să-ți spună, mai pe ocolite, cei de la Zdob&Zdub e că nimic nu pică din cer; dacă tipa-i virgină, o să ai de prestat ceva muncă de convingere ca să schimbi chestia asta. Și-o să ajungi să apelezi inclusiv la trucuri semi-rușinoase, gen să-i reciți poezioare dubioase cu și despre natură. Dar, na, scopul scuză mijloacele.

Mai ții minte când erai un adolescent topit și te zvârcoleai noaptea-n pat, imaginându-ți bătrânețile cu puștoaica aia mișto din liceu? Dacă ai fi ascultat atunci melodia asta, de la Trooper, ai fi știut că, deși îți rămân o viață-ntreagă la inimioară, iubirile din liceu sunt, în general efemere. Așa că nu-i cazul să-ți faci planuri de viitor. Anii se scurg ireversibil, fiecare o ia pe drumul lui și de dragostea aia nebună se va alege praful.

Cel puțin asta susțin băieții ăștia. Și n-ai cum să nu-i crezi, că emană o grămadă de patos cântecelul ăsta. Deci, să recapitulăm: peste ani, o să rămână doar niște amintiri deformate și ceva patimă. Tu o să fii fericit cu alta, iar fetișcana pe care o iubeai la pubertate îți va provoca sentimente contradictorii.

Și mai e un mesaj important ascuns în versurile astea. Aici găsești dovada că vine o zi când băieții devin bărbați. E momentul ăla în care te plictisești de moarte și-ncepi să le reproșezi fostelor tot felul de copilării jenante.

Poate că băieții de la Cargo au intenționat să facă o metaforă subțire, de sorginte păgână, aici. Ceva gen că, atunci când tipa după care suferi se-ntoarce la tine, o să te oprești din bocit. Îmi place să cred că n-au fost atât de naivi, ca niște școlărei de-a patra la ora de compunere. Și că versurile sunt folosite în sens propriu. Cum se-nțelege, de altfel, și din videoclipul oficial.

Dacă-i așa, mesajul e clar. Ce trebuie să reții: după ce iubita te-a părăsit, adună-te, man! Ca să n-o iei razna de la atâta suferință. Dacă nu ești puternic, despărțirea asta o să te doboare. Și-o să ajungi să-ți bei mințile într-o bodegă și apoi, aflat sub influență, să-ți troznească ideea că împăcarea vine odată cu oprirea ploii. Evident că-i o aberație, știința spune clar că nu există legătură între fenomenele meteorologice și reconciliere.

În apărarea trupei Cargo, poți să te gândești că versurile astea stânjenitoare au fost scrise după ce compozitorul a ascultat-o pe aia a lui Adi de la Vâlcea, „Supărat sunt, Doamne, supărat!". Și e ok. E social acceptat ca rockerii s-asculte manele, nu-i nicio rușine.

Sigur ai mai auzit sfatul ăsta, cu renunțatul la zilele din dotare în favoarea persoanei iubite, ca semn suprem al iubirii pe care i-o porți. Numai că nu din vocea unor băieți care cântă rock. Dar, hei!, ca-n orice artă, și-n muzică se mai repetă ideile, mai ales când sunt atât de valoroase.

Ce-ncearcă să-ți spună cei de la Talisman: dacă-ți iubești cu adevărat partenera, dă-i zile de la tine, frățioare! Fă-o chiar de ziua ei. Dar, la fel ca toate lucrurile bune, nu funcționează la oricine. Ce nu menționează „talismanii" e la ce reacții să te-aștepți după aia. Poți să intuiești ușor, însă, că-s două scenarii plauzibile:

Primul, ei o să-i dea lacrimile și-o se-ndrăgostească de tine iremediabil și n-o s-o mai intereseze că n-ai fost în stare să-i iei un cadou adevărat. În caz că tipei îi plac siropelile, poți să te bazezi pe reacția asta. În schimb, dacă fata-i mai pragmatică, așteaptă-te să-ți dea una după ceafă și să-ți spună că ești un cocalar pe care nu mai vrea să-l vadă niciodată. Decizii, decizii…

Puține melodii românești sunt atât de educative ca „Sirop", de la Verso. Versurile sunt ideale. Îți deschid ochii și-ți arată că perechea ta se poate ascunde oriunde. Adică, chiar oriunde, serios. Și-o s-o găsești când te aștepți mai puțin.

Spre exemplu, după o noapte crâncenă de băută, când te duci mahmur la terasa din cartier, ca să vezi un meci de fotbal aranjat. Și-atunci poți să descoperi lucruri minunate. Cum ar fi că vecina ta de bloc, pe lângă faptul că arată trăznet, împărtășește aceleași pasiuni ca și tine: fotbalul, berea și s-o ardă leneș pe canapea.

Pe deasupra, mai e și referenul. Pe bune, orice femeie ar trebui să-l aibă-n minte, atunci când vrea să cucerească un bărbat.

Asta e tot ce vrea el, de la ea. Cine zicea că-i mare filosofie să faci un bărbat fericit?!

E mai puțin important că băieții de la Bere Gratis sunt, din punct de vedere muzical, un fel de Valahia, dar cu chitare și pretenții. Contează mai mult îndemnul lor către populația de sex masculin. Nu-i nimic sofisticat. Odată ce-au dat căldurile și-a venit vacanța (atenție, „cu trenul din Franța"!), fă ce fac toți hăndrălăii adevărați. Lasă grijile deoparte, uită problemele și fugi la mare, că-i doldora de fetițe mișto, care abia așteaptă să fie combinate.

Ca să nu te lase așa, doar cu pontul ăsta, băiatul cu vocea îți zice și ce tehnici de agățat nu funcționează, după ce-a aflat asta pe propria piele. Gen, nu te duce la o tipă și spune-i să vă mozoliți, așa din prima, că-ți iei scatoalce. În rest, poți să-ncerci orice texte și vrăjeli, nu există limite. Cert e că are balta pește, iar deznodământul e super optimist. Tot pică ceva, pân ' la urmă:

Iar dacă n-ai încredere în niște oameni care-și zic Bere Gratis și berea la concertele lor se dă pe bani, uite că și Tudor Chirilă te-nvață același lucru. Și nu, chiar n-ai cum să te-ndoiești de-un tip care probabil că agăța puștoaice la mare încă dinainte să existe marea.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre relații:
Cum sunt relațiile tale când suferi de tulburare de personalitate borderline Relația în care faci sex cu alții, fără să-ți înșeli iubitul
One-night standerii români se tem de relaţii, dar fac mai mult sex decât tine într-o viață